Breaza: Lacul lebedelor, arena ciorilor

„Pasărea s-ar vrea nor. Norul s-ar vrea pasăre” – Rabindranath Tagore

În zona centrală a orașului se află Parcul Brâncoveanu, unde acum este și stadionul. În anii trecuți, în spatele stadionului era o groapă. La marele bâlci din mijlocul lui Brumărel, care se ține cu regularitate de 230 de ani, acum s-a anulat din motive pandemice, aici era o zonă foarte aglomerată cu numeroase tarabe care, timp de câteva zile, atrăgeau ca un magnet bunicii, părinții, copiii și tinerii îndrăgostiți. Azi, pe locul gropii s-a construit moderna Arenă Breaza, cu destinație culturală și sportivă. Distinsul domn Florin Ivănică, un foarte bun cunoscător al istoriei locale, mi-a relatat, cu mare lux de amănunte, că pe vremuri aici a fost un mic lac pe care pluteau liniștite elegante lebede. Brezenii și invitații lor se dădeau cu barca și admirau dealurile de jur împrejur.

Am asistat, săptămâni întregi, la construirea arenei, în perioada de primăvară a pandemiei, apoi vara. Chiar m-am împrietenit cu paznicul de noapte al șantierului care mi-a relatat povești incredibile. Inaugurarea nu a mai avut loc din motive sanitare, iar acum spațiul este la discreția …ciorilor. Ele dau cotidian un spectacol al inteligenței lor. Culeg nuci căzute în iarbă, sunt din belșug în această zonă, apoi zboară lin deasupra arenei. În punctul cel mai înalt al traiectoriei aeriene dau drumul nucilor care, jos, se sparg cu un pocnet sec, iar aripatele nu trebuie decât să aterizeze elegant pentru a culege miezul atât de gustos. Asist la acest spectacol uimitor de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza, când ne facem plimbarea. Acolo mai avem un prieten pisoi care a făcut burtă, după ajutorul nostru alimentar.

Am asistat și la câteva repetiții. Aici s-a montat scena de lângă primărie. Pe ea au fost spectacole memorabile. Intenția declarată a responsabililor de proiect este să se monteze aici un ecran și să se ofere seara filme de calitate pentru locuitorii din zonă și invitații lor. Este prevăzut și un sistem de proiecție pe timp de zi. Mai așteptăm…
Tot în arenă, au fost câteva ședințe cu părinții la deschiderea anului școlar, marcat și el de restricții. Chiar a fost în calendar o inaugurare a arenei, dar…

Uneori, aici vin bicicliștii și fac demonstrații ca la circ în fața fetelor siderate de performanțele cavalerilor. Unul a venit chiar cu motocicleta și face ture zgomotoase, turând motorul cât poate de tare. Într-o zi au apărut două carturi care au făcut deliciul spectatorilor, Tinerii liceeni la debutul unor povești de dragoste mai vin și ascultă muzică prin bluetooth. Acum, toți au plecat. Ciorile, cred că nu mai au nuci, deoarece zborurile lor în zonă sunt foarte rare. S-au oprit toate în arborii din apropiere. Unul se vede de la fereastra dormitorului meu. Pare un pom încărcat cu multe fructe uriașe. Dar, la un semn, toate își iau zborul spre înălțimi. Acum așteptăm zăpezile. Eu am alte așteptări. Sunt un om realist și îmi dau seama că lebedele nu vor pluti prea curând pe aici, dar un dans cu Ansamblul Calabreaza când o să prind?