Bufet

Duminică, pe la prînz, în mica piaţă din faţa Gării Basarab forfota specifică dimineţii are un mic zvîcnet dinaintea liniştirii de după-amiază.
Bătînd voiniceşte din clopote, tramvaiele fac rondul întoarcerii de la cap de linie. O vatmaniţă zdravănă, în pufoaică din fîş, coboară să schimbe macazul cu ranga. Pe ferestrele murdare ale vagoanelor privesc feţe total apatice.
Doi elevi cară un televizor înfofolit într-o pînză cenuşie. O femeie scundă, de la ţară, cu o găleată nou-nouţă, în care a pus pîinile cumpărate s-a oprit în loc pentru a se întreba pe unde se intră la Gară. Îi sare în ajutor un ins cu un metru de salam de Sibiu pe umăr. Un altul muşcînd dintr-o franzelă subţire, de vreo jumătate de metru trece fără s-o ia în seamă.

Un ţăran cu pălărie vinde pe furiş, dintr-o pungă de plastic ascunsă într-un coş de flori, ciuperci proaspete. Ţigănci melancolice întind trecătorilor gumă de mestecat, pachete de ţigări, săpunuri. Nu se supără dacă treci mai departe nepăsător. Dar nici nu se bucură dacă iei ceva. Pare că le e indiferent tot ce se întîmplă în jur. Şi clienţii agitînd în mîini sacoşe pe jumătate pline, şi ţărăncile cocoşate sub sacii de cărbuni sau paie, şi miliţianul care trece tacticos pe trotuarul celălalt şi aerul gălbui al toamnei.
Dinspre biserică, pe strada care dă în piaţă, vine un alai de nuntă. În faţă, păşesc cu gravitate, sfioşi, mirii. Mireasa îşi ţine delicat, cu vîrfurile degetelor, rochia albă, vaporoasă. În coada coloanei, păşesc suflînd în saxofoane cu o uşoară gravitate trei cîntăreţi în ţinută de sărbătoare. Pe trotuare lumea s-a oprit ca să caşte gura. Un tînăr cu faţa prelungă, salvată de un nas uriaş, străluceşte de încîntare. Femei cu braţele supuse la piept stau pe la porţi şi urmăresc alaiul cu un ochi critic. Două frizeriţe, în halate scurte, de li se văd pulpele straşnice, au ieşit în pragul prăvăliei şi sunt tare emoţionate.