Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Căţeluşa
Iau de-acasă, într-o pungă de plastic, nişte oase cu destulă carne pentru a ispiti un cîine. Chiar şi unul răsfăţat de pensionarele cartierului.
De cum ies, supunîndu-se legii descoperite de Pavlov, căţeluşa Martinica se ia după mine, făcînd lipa-lipa pe asfaltul sfîrtecat de gropi.
Deşert oasele în iarba din Părculeţ.
Căţeluşa se apropie prudentă. Convinsă că nu e o capcană, capătă curaj. Ia un os în gură şi-l duce în spatele boscheţilor. Cu intenţia clară de a-l pune deoparte, dînd curs zicalei omeneşti, valabile şi la cîini:
Strînge bani albi pentru zile negre!
Se întoarce să le ia şi pe celelalte. Tot unul cîte unul. Dîndu-şi seama că nu mai ştie unde le-a lăsat, prinde a umbla cu botul prin frunze. Botul ţine de mînă. Profit de superioritatea mea intelectuală, certificată, printre alţii, de Darwin, şi i le arăt. După cîteva clipe de şovăială, Martinica se năpusteşte asupra grămăjoarei, chinuindu-se s-o ia pe toată.
Ar fi cazul să exclam:
Ce tîmpită!
Nu-mi pot permite însă aşa ceva cu o căţeluşă.
Comentarii
4 comentarii pentru articolul „Căţeluşa”