Ce am uitat să observăm în această criză?

La sfârșitul anului 2019, ne confruntam, deja, cu o criză de materii prime, care nu mai ajungeau din China. Mă refer, în special, la domeniul meu de activitate. Atunci, participând la o întâlnire de specialitate, ridicam problema refacerii industriilor lineare de care noi, textiliștii, avem nevoie.
Lucrăm un model, aveam tot, mai puțin nasturii. Veneau din China.

Așa că, am avut îndrăzneala să îmi exprim nemulțumirea că noi importăm tot. Ață, nasturi, fermoare, benzi, elastic, chimizat, orice. Dar noi am avut fabrici care produceau toate aceste consumabile, țesătorii, orice. De ce nu putem dezvolta aceste mici industrii?

Astăzi, la un an de la declanșarea crizei medicale, cum suntem? Cum eram anul trecut pe vremea asta, când nu aveam măști, deși noi suntem croitorii Europei, nu găseam un centimetru de elastic, nu se găsea acel nețesut din care se fac măștile, pentru că al treilea strat de care am fi avut nevoie la construcția măștii nu se producea decât în China sau Turcia.

Revin! Cu ce ne confruntăm astăzi? În goana după câștig, am distrus industriile prelucrătoare din Europa și importăm totul, dacă nu din China, din Turcia. Exact acest lucru s-a întâmplat și parcă nimeni nu îl bagă seamă.

Toate materiile prime, fie că vorbim de cereale, aluminiu, fier, cupru, materiale de construcții, polietilenă și altele, s-au scumpit foarte mult în ultimul an. Iar acestea sunt efectele lipsei containerelor care vin din țările asiatice, Brexitul, ce pe noi, textiliștii, ne-a afectat enorm prin lipsa unor acorduri care să ne ajute să exportăm fără costuri suplimentare. Acest lucru face ca marii plasatori de produs din România să se mute în Turcia, Bosnia. Un alt motiv al blocajului îl constituie războiul economic chinezo-american, în care China și-a turat motoarele și are cea mai mare creștere economică și pare neafectată absolut deloc de criza Covid.

De ce guvernanții noștri nu identifică zonele care pot avea potențial în dezvoltarea unor parcuri industriale cu industrii lineare, în funcție de domeniul de activitate, prin parteneriate public- privat, prin strategii de creditare pentru cei ce ar fi dispuși să inițieze proiecte. Aceste lucruri ar genera locuri de muncă, ar ajuta să se întoarcă ai noștri acasă din pribegie.

Dacă pe zona noastră s-ar construi din nou fabrici de nasturi, fermoare, elastic, pasmanterii și benzi de toate nevoile, atunci nu am mai importa și am genera profit în propria noastră țară, am genera creștere reală a nivelului de trai și am ajuta, cu siguranță, și la creștere demografică și revigorarea rurală, măcar din jurul orașelor.

Situația dezastruoasă despre care am vorbit de foarte multe ori, acum se resimte puternic în toate aceste creșteri de prețuri, în lipsa materiilor prime. Spre exemplu, acum vreo două săptămâni se vorbea despre lipsa plasticului pentru buletine și permise de conducere. Din ce motiv? Pentru că noi nu mai facem nimic. Importăm și așteptăm!

Mi-aș dori ca domnul ministru care s-a blocat în măsura 3 și în start-up să aibă viziune, să iasă din bula lui și să vină în viața reală. Să lase scaunul din birou și să viziteze județele, care sunt paralizate prin lipsa investițiilor de orice fel.

România producea orice! De ce să nu dăm noi țărilor europene  produse de care au nevoie? De ce să nu exportăm noi? De ce să ne exportăm grâul pentru a importa produse congelate. Chiar nu au obosit acești oameni să gândească doar de la biroul pe care îl ocupă până la propriul buzunar?