cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:





Cel care merge la Gara de Nord

Mă hotărăsc s-ajung pe jos din Centru la postul Tv, situat în apropiere de aeroportul Băneasa.
Cînd ajung în dreptul Parcului Herestrău s-a făcut deja 10 noaptea.
Întinzîndu-se ca o potecă de tiptil-tiptil pe lîngă Parc, trotuarul e pustiu.

Iluminatul public, luînd înfățișarea unei succesiuni de becuri gălbui, depune serioase eforturi pentru a-și justifica numele.
Pe stîlpi, afișele electorale se dezlipesc iremediabil în cel mai adînc anonimat.
Ultima ființă vie cu care m-am încrucișat a fost la intersecția de la Casa Scînteii:
Un bărbat masiv, suflînd ca o locomotivă, în plin exercițiu de jogging.
Automat, ca ins care am făcut sportul ăsta, observ că aleargă prost. De aia și gîfîie.

Cu cîțiva metri înainte de Podul Băneasa, pe care n-am văzut pînă acum nici un tren trecînd în viteză, deşi dau cu ochii de el seară de seară, întîlnesc un bărbat cu pălărie neagră și boruri mari, dintre cele purtate în Mureș de Gabori.
De cum mă vede, fața i se luminează a bucurie:
— Domnule! se precipită el spre mine, Dumnezeu mi te-a scos în cale!
Suspectez un nebun.
Drept pentru care îmi compun pe loc zîmbetul de tip electoral.
Nu e un nebun.
E un provincial disperat că nu întîlnește pe nimeni acum, la 10 noaptea.
— Mai e pînă la Gara de Nord? se interesează el.

Gara de Nord e undeva la mama dracului.
Mergi pînă ți se urăște.
Mai ales acum, la 10 noaptea!

— E departe Gara de Nord! răspund eu, introducînd mențiunea Gara de Nord, pentru a verifica dacă nu cumva e vorba de Gara Băneasa, situată la cîțiva zeci de metri de locul întîlnirii.
— Nu, domnule, la Gara de Nord merg! replică interlocutorul, arătîndu-și dinții albi a semn de amiciție, așa cum cîinele își flutură coada cînd te vede.
— Aveți ceva de mers! – observ eu în deplină luciditate.
— Nu-i nimic, domnule, am tren la Tîrgu Mureș abia mîine dimineață.

Prin semne cu mîna și propoziții generaliste îi spun cum și pe unde s-o ia.
Mă îndrept spre studio.
Întorcîndu-mă, îl văd pe interlocutor luînd-o hotărît pe traseul indicat de mine.
Chiar merge la Gara de Nord!
Deşi are tren abia mîine dimineaţă!


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu la Cel care merge la Gara de Nord

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *