Mă hotărăsc s-ajung pe jos din Centru la postul Tv, situat în apropiere de aeroportul Băneasa.
Cînd ajung în dreptul Parcului Herestrău s-a făcut deja 10 noaptea.
Întinzîndu-se ca o potecă de tiptil-tiptil pe lîngă Parc, trotuarul e pustiu.
Iluminatul public, luînd înfățișarea unei succesiuni de becuri gălbui, depune serioase eforturi pentru a-și justifica numele.
Pe stîlpi, afișele electorale se dezlipesc iremediabil în cel mai adînc anonimat.
Ultima ființă vie cu care m-am încrucișat a fost la intersecția de la Casa Scînteii:
Un bărbat masiv, suflînd ca o locomotivă, în plin exercițiu de jogging.
Automat, ca ins care am făcut sportul ăsta, observ că aleargă prost. De aia și gîfîie.
Cu cîțiva metri înainte de Podul Băneasa, pe care n-am văzut pînă acum nici un tren trecînd în viteză, deşi dau cu ochii de el seară de seară, întîlnesc un bărbat cu pălărie neagră și boruri mari, dintre cele purtate în Mureș de Gabori.
De cum mă vede, fața i se luminează a bucurie:
— Domnule! se precipită el spre mine, Dumnezeu mi te-a scos în cale!
Suspectez un nebun.
Drept pentru care îmi compun pe loc zîmbetul de tip electoral.
Nu e un nebun.
E un provincial disperat că nu întîlnește pe nimeni acum, la 10 noaptea.
— Mai e pînă la Gara de Nord? se interesează el.
Gara de Nord e undeva la mama dracului.
Mergi pînă ți se urăște.
Mai ales acum, la 10 noaptea!
— E departe Gara de Nord! răspund eu, introducînd mențiunea Gara de Nord, pentru a verifica dacă nu cumva e vorba de Gara Băneasa, situată la cîțiva zeci de metri de locul întîlnirii.
— Nu, domnule, la Gara de Nord merg! replică interlocutorul, arătîndu-și dinții albi a semn de amiciție, așa cum cîinele își flutură coada cînd te vede.
— Aveți ceva de mers! – observ eu în deplină luciditate.
— Nu-i nimic, domnule, am tren la Tîrgu Mureș abia mîine dimineață.
Prin semne cu mîna și propoziții generaliste îi spun cum și pe unde s-o ia.
Mă îndrept spre studio.
Întorcîndu-mă, îl văd pe interlocutor luînd-o hotărît pe traseul indicat de mine.
Chiar merge la Gara de Nord!
Deşi are tren abia mîine dimineaţă!
Un comentariu pentru articolul „Cel care merge la Gara de Nord”