Cel mai scurt război din istorie

Mulți români și-au deschis afaceri în Zanzibar, iar și mai mulți români ajung, cel puțin o dată în viață, turiști, în acest teritoriu autonom ce aparține de Tanzania. Insula este renumită pentru amestecul său de plaje exotice, faimoasele plantații de condimente, istorie (Stone Town fiind capitala insulei Unguja) și o cultură diversă. Unguja (principala insulă din Zanzibar) găzduiește multe specii pe cale de dispariție, inclusiv maimuţa roşie Colobus și broasca țestoasă verde. Însă, lumea uită să amintească și de faptul că aici a avut loc cel mai scurt război din istorie.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Marea Britanie și-a extins influența asupra Africii de Est, în general, și asupra Zanzibarului, în special. În timp ce Sayyid Saʿīd ibn Sulṭān a extins exploatațiile regionale și importanța mercantilă globală a Zanzibarului în prima jumătate a secolului, succesorul său, Barghash a fost forțat să se plieze în fața puterilor europene și să-și împartă teritoriul între britanici și germani. Sultanii de mai târziu i-au urmat exemplul. Până în anul 1890, Marea Britanie a convins sultanatul să cedeze teritoriile continentale Germaniei, permițând în același timp ca insula să devină un protectorat al Imperiului Britanic. Marea Britanie a fost de acord să păstreze sultanatul ca instituție, dar a subliniat că puterea sultanului era nominală. După ce a devenit protectorul Zanzibarului, Marea Britanie a trasat două obiective politice cheie: abolirea sclaviei și restaurarea puternicei economii mercantile a insulei. Politica economică a consulului general Gerald Portal i-a înfuriat pe negustorii din Zanzibar, dar ceea ce i-a enervat și mai mult a fost politica privind sclavia, care devenise parte integrantă a modului lor de viață, pe măsură ce plantațiile de mirodenii au crescut în valoare de-a lungul secolului al XIX-lea. Sayyid Ali ibn Saʿīd a rezistat directivelor Marii Britanii până la moartea sa, în anul 1893, iar când a venit momentul alegerii succesorului său, Marea Britanie și-a exprimat așteptările ca următorul sultan să fie și mai supus autorității imperiale. Dintre mai mulți pretendenți la tron, britanicii l-au susținut pe Ḥamad ibn Thuwayn. Cu toate acestea, un prinț sfidător, Khālid ibn Barghash, a ocupat palatul în semn de protest. Prințul și-a argumentat propria pretenție pe baza faptului că era singurul fiu al defunctului Barghash și a fost ignorat după moartea acestuia, în ciuda faptului că legile de succesiune din Zanzibar nu făceau ca titlul de sultan să fie ereditar. Autoritățile britanice au reușit să îl convingă pe Khālid să se retragă, făcându-l pe Ḥamad sultan necontestat. Deși Sayyid Ḥamad a fost inițial conciliant, până în anul 1896 a devenit resentimentar față de protectorul Zanzibarului, mergând atât de departe încât a creat o forță militară de circa 1.000 de oameni loiali doar sultanului. Ḥamad a murit la 25 august același an, declanșând o nouă luptă pentru succesiune. Înaltul diplomat Arthur Hardinge intenționa ca Ḥamud ibn Moḥammed să preia tronul, bănuind că el ar fi un sultan maleabil, care nu s-ar fi opus abolirii sclaviei. Acest lucru a fost transmis lui Basil Cave, adjunctul lui Hardinge. Totuși, după ce fusese trecut cu vederea după moartea lui Barghash și a lui Ali, Khālid nu avea să fie neglijat a treia oară. El s-a declarat sultan al Zanzibarului și a confiscat palatul și haremul acestuia. Spre deosebire de prima sa încercare de a revendica tronul, de data aceasta Khālid a înconjurat palatul cu aproape 3.000 de soldați și susținători personali ai sultanului. Aceștia au fost sprijiniți de o mică baterie de artilerie și de iahtul regal înarmat Glasgow, care aștepta în portul din apropiere. Drept răspuns, Basil Cave a adunat o forță de 400 de loialiști din Zanzibar și un contingent de pușcași marini britanici, unele surse estimează până la 900 de combatanți locali. Cinci nave puternice ale Marinei Regale se aflau, de asemenea, în port. Contraamiralul Harry Rawson de pe HMS St. George i-a trimis un ultimatum lui Khālid, somându-l pe acesta și pe trupele sale să iasă din incinta palatului și să predea armele până la ora 9:00 AM, pe 27 august, sau să cedeze în fața puterii militare britanice. Khālid a refuzat, crezând că britanicii nu-și vor respecta amenințarea. Fidel cuvântului său, la ora 9:00 AM, Rawson a ordonat HMS Racoon, Thrush și Sparrow să deschidă focul asupra palatului, care a fost rapid cuprins de flăcări. Deși Glasgow a tras asupra St. George ca represalii, Rawson a eliminat cu ușurință iahtul. Cinci sute de victime au fost provocate soldaților lui Khālid până când britanicii au încetat focul, doar 40 de minute mai târziu. Un lucru extrem de interesant este reprezentat de faptul că un singur marinar britanic a fost grav rănit. Infanteria zanzibariano-britanică a deținut controlul drumului principal de la periferia orașului până când Khālid s-a predat. În confuzie, acesta s-a refugiat în consulatul german. În aceeași după-amiază, Ḥamud ibn Moḥammed a fost numit sultan al Zanzibarului. Ḥamud a acceptat cu promptitudine toate condițiile britanice cu privire la poziția sa și a acceptat fără discuție cererile britanice privind abolirea sclaviei. Germanii i-au permis lui Khālid să trăiască în exil pe continent, în Dar es Salaam -parte din Africa Orientală Germană, o colonie germană în Africa de Sud-Est, care includea teritoriile actualelor state Burundi, Rwanda și Tanganyika (în prezent Tanzania). Regiunea avea o suprafață de aproape de trei ori mai mare decât suprafață Germaniei actuale. Colonia a existat din 1891 până la înfrângerea Imperiulului German în Primul Război Mondial. Ulterior, teritoriul a fost împărțit între Regatul Unit și Belgia și reorganizat ca Mandat al Ligii Națiunilor-, unde a rămas până când a fost arestat de către britanici în timpul Primului Război Mondial. Khālid a murit în Mombasa (Kenya), în 1927. Întrucât Zanzibar a suferit grav de pe urma unei simple fracțiuni din puterea militară a Imperiului Britanic, nu au mai avut loc alte revoluții pe insulă până când Marea Britanie i-a retras statutul de protectorat în anul 1963.

Astfel, Războiul dintre Imperiul Britanic și sultanatul insular est-african Zanzibar, de la data de 27 august 1896, a devenit cel mai scurt război înregistrat în istorie. Iar palatul a devenit hotel. Astfel, dumneavoastră puteți deveni sultan, sau sultana, deși sultanii din Zanzibar, precum sultanii otomani, nu aveau voie să se căsătorească. Iar totul pentru doar 600 de lei pe noapte.