Chiar nu știau toți că Trump o să fie James Buchanan ducând țara în pragul un razboi civil?

„Trec anii, trec lunile-n goană/ Şi-n zbor săptămânile trec/ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul şi plec! „. Ce frumoasă este toamna și aceste versuri se potrivesc de minune cu starea în care mă aflu acum din toate punctele de vedere. Am lăsat totul în ultimele zile si m-am bucurat mai mult de ceea ce contează pentru mine cu adevărat și anume, familia. Decupăm uneori imaginea băiețelului meu care se juca în curte sub bolta ce îl plouă cu frunze, având obrajii rumeni, iar eu mai mult sau mai puțin inspirat încercam sa îmi termin câteva proiecte care sper să vadă lumina tiparului. Și am uitat și de pandemie și de guvernare și am ieșit din vârtejul acesta care mă obosește și îmi displace cu desăvârșire. Și dacă vorbești, îți răcești gura de pomană și îți consumi creionul, măcinând la o moară învârtită de apa, dar la care nu mai vine nimeni cu nici un fel de produs. Așa e și presa de astăzi și așa suntem și noi, oamenii obișnuiți, care am tot atras atenția asupra unor lucruri firești. Și am mai stat așa în această perioadă așteptând să văd ce se întâmplă în America aceasta de la care multe țări de pe acest pământ își iau lumina bună pentru fotosinteza socială.

Ce mai este de spus? Păi, în primul rând, dacă făceam pariuri le câștigam pe toate. Am zis că este război și este, am zis că totul este de durată și este, și am mai spus ceva: că în SUA alegerile vor fi câștigate de Biden și că pandemia și crimele rasiste de acolo sunt cuie înfipte în coșciugul politic al lui Trump. Era o glumă care spunea că americanii au trebuit să aleagă între unul care nu are țiglele pe casă și altul care le are dar nu știe unde le-a pus. Poate că există un adevăr, dar hai să intrăm în problema reala.

Am tot stat și am chibzuit și m-am gândit dacă găsesc în istoria Americii vreun personaj ca Trump. Și văzând la tv că se discuta despre Lincoln într-un documentar îmi vine inspirata idee să caut informații despre președinții care și-au exercitat mandatul înaintea acestuia. O, Doamne și peste ce dau, parca e un blestem la anumite popoare ca la zeci sau sute de ani să fie conduși de câte un scelerat care habar nu are pe ce lume se află și care aruncă țara în aer. Și noi ne încadrăm aici, fiindcă am fost conduși de un nebun cu acte în regulă în persoana lui Dimitrie A. Sturdza. În SUA te gândești că există consilieri, sfătuitori sau nici nu știu cum să le spun, care pot să oprească ascensiunea unor personaje triste.

Ca să nu o mai lungim atât, pe acest președinte de tristă amintire îl cheamă în acte James Buchanan. Acest personaj trist născut în nordul țării, mai sus de capitală, în Lancaster, a reușit să fie și ambasador al SUA în UK și apoi să candideze la președinție. Ajunge președintele unui colos mondial și începe să își dea în petic. În primul rând, capătă porecla de Doughface, un termen preluat din bucătărie care se referă la un aluat moale. În politică se referea la cei alunecoși, scârboși, și în cazul acestui Buchanan un nordic, culmea simpatizant al sudiștilor. Ce este Trump? Un nordic simpatizant al ideilor tradiționale din sud, rasiste, învechite sau cea a bărbatului care este șef. Vezi cazul penibil cu scandalul Trump vs Trump când se află în proces cu soția sa Ivana. Era o femeie isteață care dorea să se afirme și făcea o treaba bună. Mitocanul de, cum zice Conu’ Iancu, intră în camera unui hotel nou construit unde soția lui alegea mobilierul și începe să rupă ușile șifonierului și să facă scandal. Apoi se duce la Oprah și în stilul misoginului consacrat vorbește pe nas că el este stăpânul cu soția alături și în hohotele bărbaților prezenți. O imagine cumplită.

Revenind deci la acest Buchanan, care și-a meritat această poreclă, face ce face și se bagă într-o chestiune absolut regretabilă și anume cazul răsunător Scott v. Sandford. Dred Scott era un sclav african adus în nord de către stăpâni și care intentase un proces statului cerându-și libertatea în instanță. Acestuia, cu un vot de 7 la 2, i se respinge cererea. Impactul în nord a fost mare pentru că foarte mulți au criticat pe drept această decizie inumană. Curtea Supremă a Statelor Unite a luat decizia ca un negru, ai cărui strămoși au fost importați în SUA și vânduți ca sclavi, indiferent dacă este sclav sau liber, nu poate fi considerat cetățean american și, prin urmare, nu are interes legitim să inițieze un proces într-un tribunal federal și guvernul federal nu are nicio putere de a reglementa sclavia în teritoriile federale dobândite după crearea Statelor Unite. James Buchanan susține această decizie și mai mult decât atât, luptă cu toată ființa să-i elimine pe aboliționiștii democrați sau republicani din Nordul țării.

A urmat criza din 1857 când 5000 de întreprinderi dispar iar 1500 de bănci de stat se prăbușesc. Deficitul la sfârșitul mandatului său ajunsese la 17 milioane de dolari. Încă o dată, Buchanan ia apărarea sudului spunând că șomajul în nord este cauzat de supraspeculă. Ce te faci când ai un asemenea președinte la cârma țării și te rogi zilnic la toți sfinții să scapi mai repede? În plan extern, grija lui era să obțină în spațiul celor doua Americi mai multa influență decât Marea Britanie dorindu-și Cuba și alte provincii din Mexic. I-a trecut prin minte ideea de a cumpăra Alaska de la Imperiul Țarist pentru coloniștii mormoni, dar nu s-au înțeles la preț. Nimic nu i-a reușit din aceste planuri fiind blocat in Camera Reprezentanților. Adică ce visa noaptea, a doua zi apărea în Cameră și propunea. Păcat ca nu avea și el Twitter. La fel ca și Trump care își propusese țeluri mari, acesta eșuează lamentabil. Își dorise să fie ca și Trump un fel de George Washington. După alegerea lui Lincoln, șapte state din sud aleg secesiunea și astfel începe războiul. Viața nu l-a ajutat pe acest trist președinte fiindu-i mereu potrivnică. Orice a făcut în mandatul său a ieșit total pe dos, cu toate că el își dorea fără îndoială binele țării sale. Lui James Buchanan i s-a reproșat problema sclaviei și declanșarea războiului de secesiune. Ce rea povară dusă dincolo de mormânt ca să fii cel care a dus țara pe care ai condus-o în razboiul civil. În timpul războiului a susținut SUA și s-a apărat, însă istoria e nemiloasă. A fot un mandat dezastruos.
În opinia mea, Donald Trump este un James Buchanan al zilelor noastre la putere infinită mai mare.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Chiar nu știau toți că Trump o să fie James Buchanan ducând țara în pragul un razboi civil?”

  • … si asta nu-i totul.
    “49% des présidents souffraient de troubles
    En 2006, trois chercheurs de l’Université Duke (Caroline du Nord) s’étaient intéressés aux 37 présidents qui se sont succédé entre 1776 et 1974. Ils sont arrivés à la conclusion que 49% auraient été marqués par des troubles psychologiques; 24% souffraient de dépression, 8% d’anxiété et 8% de dépendance à l’alcool. John Adams, Theodore Roosevelt et Lyndon Johnson auraient été en proie à des troubles bipolaires. Ronald Reagan, de son côté, présentait déjà des signes de la maladie d’Alzheimer avant la fin de son deuxième mandat.

    Mais le cas le plus préoccupant reste celui de Woodrow Wilson (1856-1924), victime d’attaques cérébrales à répétition. En 1919, en pleine Conférence de la paix à Paris, il avait donné des signes importants de confusion mentale. Une nouvelle attaque l’a ensuite empêché de se déplacer et d’assister à des réunions, un état gardé secret. Il a dû officiellement renoncer à sa fonction de président en 1921.”

  • Foarte adevarat,buna paralela intre cele 2 personaje,nici unul nu a inteles mersul Istoriei.Interesant articol.