România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Cînd a avut, în fine, Ion Antonescu coatele libere?

Recitind Delirul lui Marin Preda, mi-a atras atenția acum, la această nouă experiență, discuția dintre Niki, secretar general de redacție la Ziua, publicația la care s-a angajat Ștefan, și Ștefan, despre libertatea presei în decembrie 1940. Spre surprinderea lui Ștefan, Niki îi spune că libertatea presei e deja un ideal mort. Venit la putere, Generalul Antonescu i-a chemat pe patronii de ziare și i-a avertizat că dezmățul presei a luat sfîrșit. Presa trebuie să simtă cotul:

„Trebuie să simţiţi cotul! Cotul cu cine? Nu ne-a spus, dar era clar, cu el, cu armata! Presa îşi pierde dreptul de a mai fi în mod direct în serviciul opiniei publice!”

Am încercat să interpretez în fel și chip formula a simți cotul și, în cele din urmă, am scris că asta înseamnă absența libertății de mișcare. A simți cotul înseamnă a nu avea mînile libere. După publicarea notei și îndeosebi după intervenția mea la Marius Tucă, am primit pe email de la Dănuț Andronie următorul mesaj:

„Bună ziua maestre Ion Cristoiu!
Se pare că Ion Antonescu avea o obsesie sau folosea adesea cuvîntul «cotul» sau «coatele» cu semnificația de libertate de mișcare.

În JurnalulRegelui Carol al II-lea, volumul 3, fila 296, apare următoarea relatare a regelui:
«Acuma alt bucluc: persoana în chestie trebuie găsită. Din cauza tulburărilor el rămîne ascuns. Cu multă greutate, cu concursul lui Valer Pop (Antonescu) a putut fi găsit. A avut, mai întîi, o conversație cu Urdăreanu, în care a făcut rezerve și, mai ales, a spus că nu poate lua o așa răspundere dacă n-are coatele libere.»”

Citind e-mailul am simțit nevoia să-mi dau un ghiont. Cum de nu mi-am amintit chestia cu coatele? Nu de alta dar citatul ăsta l-am transcris pentru eseul despre Lovitura de stat a generalului Antonescu. În Jurnalul său, pe 3 septembrie 1940, după Cedarea Ardealului, Carol al II-lea descrie căutarea sa disperată de soluții pentru a rezolva criza uriașă provocată de Diktatul de la Viena, pe care România l-ar fi putut evita dacă Regele, singurul responsabil de politica externă, ar fi fost mai înțelept.

Drept cea mai bună soluție se conturează chemarea generalului Antonescu la guvernare. S-a scris că Majestatea Sa a fost tras pe sfoară de sfătuitori. Aserțiunile izvorăsc din legea Toți cei din prezent sînt infinit mai deștepți decît cei din trecut, deoarece ei, spre deosebire de înaintași, știu cum s-au încheiat evenimentele în derulare. Din acest punct de vedere pînă și un copil e mai deștept decît un filosof de pe vremea Războiului Sfînt. Copilul de azi știe că Axa a pierdut războiul. Și l-ar fi putut sfătui pe Mareșal în decembrie 1941 să nu trimită Armata Română în 1942 pe Front, deoarece în ianuarie 1943 Paulus se va preda.

În cazul Antonescu Majestatea Sa a fost cel care a ales soluția. Era maestru în scoaterea în față a premierilor pentru a-i sacrifica. Să nu uităm că Armand Călinescu a plătit cu viața imprudența de a face tot ce i-a cerut Carol al II-lea împotriva legionarilor, fără a-și păstra o minimă rezervă pentru o posibilă schimbare de atmosferă. La fel și I.G. Duca. Antonescu era socotit de Carol al II-lea ușor de tras pe sfoară prin numirea ca premier. El socotea că generalul va fi amețit de saltul de la domiciliul forțat la cabinetul de premier, că va face tot ce-i va spune Majestatea Sa, inclusiv de a reprima Mișcarea Legionară, cum făcuseră, ca nerozii, I.G. Duca și Armand Călinescu. Cu atît mai mult aceste acțiuni ar fi trecut ca fiind exclusiv ale generalului cu cît dușmănia dintre cei doi era cunoscută. Compromis total, generalul urma să fie dat jos și chiar condamnat pentru abuzurile de care urma să facă atîta caz Carol al II-lea. Prin formula Coatele libere Antonescu se referea la libertatea de mișcare. Așa ajungem la formula a simți cotul în cazul presei de sub regimul Antonescu. Generalul voia să spună că presa nu va avea coatele libere. El însă în septembrie 1940 n-a așteptat să-i lase coatele libere Carol al II-lea. Mai abil decît îl credea Carol al II-lea (deși general de carieră Antonescu se considera un om politic), Ion Antonescu manevrează genial pentru ca Majestatea Sa să abdice. La 6 septembrie 1940, cînd se încheie Lovitura de stat de debarcare a Regelui, Ion Antonescu n-avea totuși coatele libere complet. El știa că forța politică numărul unu era Mișcarea Legionară. Chemarea Legionarilor la putere nu are drept cauză – cum a susținut Mareșalul la Proces – refuzul celorlalte partide de a face guvern cu el, ci ambiția de a scăpa și de legionari. Generalul știa două adevăruri:

  1. Că Legionarii erau prea naționaliști pentru a fi pe placul lui Hitler, care voia să facă din România o colonie și o bază de atacare a Rusiei sovietice.
  2. Că legionarii n-aveau experiență politică nici cît să facă o omletă. Nu altfel se explică faptul că ei au căzut prostește în capcana slăbiciunii întinsă de General înainte de Rebeliune. Au fost convinși că Ion Antonescu avea nevoie de ei ca să guverneze țara și ca să fie pe placul nemților. Abia după biruința asupra Legiunii rebele din ianuarie 1941 Generalul Antonescu a avut în fine coatele libere.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Cînd a avut, în fine, Ion Antonescu coatele libere?”

  • Situația este ca o reacție nucleară în lanț ! Președintele vrea să aibă o imagine bună și să fie apreciat în Europa și în lume! Semnalul este dat !Serviciile dau un cot presei să preia acest semnal și uite așa ,ca la telefonul fără fir, se spune ceva și în final, pentru a se evidenția calitățile unei personalități politice sau ale mai multor astfel de personalități, se ajunge la o adevărată hiperbolizare a imaginii inițiale și aceasta poate exagerată într-o anumita privință , exact ca atunci când în urna unui război nuclear au rămas reziduuri radioactive pe sol și în atmosferă ,dar efectele cu mult mai periculoase le simt copiii și nepoții și nu părinții, pentru că ceea ce se întâmplă după timpul de înjumătățire al unei astfel de substanțe și de reacții este un moment mult mai periculos decât cel inițial ,ca al unei bombe cu efect întârziat !

  • Neclar dacă Marin Preda a încercat să continue romanul Delirul după ce a simțit un cot sau altul.

  • Nu prea înțeleg cum ar fi putut Carol, dacă era mai “înțelept“, să evite Diktatul. Poate cerând ajutorul Marii Britanii ? 🙂

  • E plin de coate articolu ! Maestre nu e drept ce spuneti, va contrazic, Antonescu nu a avut niciodata coatele libere sau foarte putin, pentru ca se considera un politician ! Politicienii nu au coate libere si mai deloc ca un militar de cariera.

  • A fi cot la cot inseamna a simti cotul vecinului in formatia militara pluton , companie etc. Generalul indemna presa sa fie ca o armata avand acelasi obiectiv , deci presa nu mai putea fi libera ci trebuia circumscrisa obiectivelor militare. Acest lucru s a intamplat si in pandemie. Presa a fost cot la cot deci a simtit cotul vecinului dar prin metode pecuniare nu dictatoriale ca la Antonescu.

  • Generalul voia să spună că presa nu va avea coaiele libere.
    (g.simion e produs ukran,na!)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *