Cînd Che Guevara e rentabil în dolari

2. Artiştii cubanezi revoluționari în slujba valutei

Printre alte lucruri, pe care, potrivit pliantului, trebuia neapărat să le vedem dacă vrem să spunem, la întoarcerea acasă, că am fost într-adevăr în Cuba, se număra şi studioul pictorului Lester Campa. Am o oarecare experienţă în materie de literatură turistică. Asemănătoare literaturii socialiste, aceasta cultivă idilizarea realităţii. Realismul socialist îşi propunea să te convingă că nu trebuie să-ţi găseşti liniştea pînă nu vedeai în jurul tău, socialismul atotbiruitor. Realismul turistic nu se lăsa pînă nu te convingi, că, mai degrabă te spînzuri decît să nu vezi cu ochii tăi nu ştiu ce bolovan despre care se spune c-a jucat un rol crucial în istoria omenirii. N-am întîlnit însă, pînă-n măreaţa zi de 4 aprilie 2001, o pagină de proză turistică în stare să-ţi se vîre pe gît un loc mai mult sau mai puţin împădurit, doar pentru că în cuprinsul lui s-ar afla studioul pictorului numit Lester Campa. E drept, broşurile şi pliantele lumii fac bogate trimiteri la studiouri. Nu de artă, ci de film. Şi nu ale pictorului cubanez Lester Campa, ci ale vedetei americane, Michael Jackson. Din cînd în cînd, bogata istorie universală a literaturii de turism îşi îngăduie să facă trimitere şi la cîte un pictor. E vorba însă de Rafael, Cezanne, Dali, Picasso. În nici un caz de Lester Campa. Citind pliantul, mi-am zis că-i vorba de un ţăran analfabet, care practică pictura naivă, cîştigînd cu oamenii săi ţuguiaţi mai mulţi bani decît ar cîştiga cu un camion de trestie de zahăr recoltată la timp. M-am adîncit şi mai tare în credinţa asta aflînd că vom vizita o comunitate ţărănească de 1000 de inşi. Intru, aşadar, cu un anume scepticism în studioul atît de mult lăudat, un soi de baracă pe piloni din centrul complexului Las Terrazas. Pe perete, lîngă fereastră, descopăr o pagină din „New York Times”, 11 iunie 2000, binecuvîntată de titlul „Cubans making a lot out of a little” („Cubanezii care fac mult din puţin”). E un elogiu adus cîtorva artişti plastici din Cuba, cu prilejul vernisajului unei expoziţii în capitala SUA. Despre Lester Campa, prezent cu lucrări şi el, se spun lucruri de bine. E un pictor al politicii ecologiste. Se inspiră din natura virgină, ferită de poluarea modernă, de la Las Terrazas. O natură pe care o pictează uitîndu-se la ea, zi şi noapte, pe fereastra atelierului. Mă apropii de tablourile atîrnate pe pereţii studioului din creierii munţilor, după ce-au avut onoarea de a sta atîrnate pe pereţii expoziţiei din creierii New-Yorkului. Disponibilitatea americană de a găsi politică în orice, inclusiv în punerea stîngace a unui prezervativ, a dus la botezarea lui Lester Campa drept pictor al politicii ecologiste. Judecînd după tablou, e un filozof al naturii. Opera sa e o nelinişte, deopotrivă individuală şi colectivă, faţă de viitorul peisajului. Un tablou înfăţişînd un copac verde, cu o coroană bogată, a cărui umbră pe pămînt e descărnată, se intitulează “Arborele şi viitorul”. Într-un alt tablou „Memoria orgánica”, Acropole e înfăţişat ca un pîlc de copaci.

Pe o măsuţă din atelier, în timp ce membrii grupului îl întreabă pe pictor tot felul de fleacuri, gen Teleenciclopedia, dau de un pliant de prezentare: „Lumea verde a lui Lester Campa”. E pe gratis, astfel că-l iau şi-l vîr în buzunar. Ajuns la hotel, mă apuc să-l citesc. Artistul are 33 de ani. S-a născut la Havana în 1968. A făcut Escuela Vocacional de Arte de la Pinar del Rio, apoi, Escuela Nacional de Arte de la Hav ana. A avut expoziţii personale la Pinar del Rio, la Havana, dar şi la New York. A participat la numeroase expoziţii colective de la New York, Massachusets, Washington şi capitale ale Americii Latine.

Personalitatea sa e strîns legată de Sierrra del Rosario, nu numai prin operă dar şi prin faptul că locuieşte în Complexu la Las Terrazas. Pentru turismul cubanez, asta dă un spor de interes locului.Un critic cubanez confirmă asta în publicaţia La Habana, 16 ianuarie 1998:
„Prezenţa lui Lester sporeşte atractivitatea Sierra del Rosario, şi ne aminteşte că la mai puţin de şaizeci kilometri de Havana există o lume unde miracolul echilibrului dintre oameni şi natură porece lucru cotidian”.

Vizitarea studioului său intră în preţul de 60 de dolari al călătoriei la Complexul din Sierra del Rosario, alături de ruinele morii de cafea franţuzeşti din secolul al XIX-lea, de casa ţăranului Goenaga şi de defileul Infernului. Dar nu numai atît. Contra sumei de 25 de dolari, poţi cumpăra o reproducere cu o ramă vegetală. Dacă ai doar 10 dolari, poţi lua una fără ramă. Scot din buzunar 25 de dolari şi cumpăr reproducerea tabloului „Arborele şi viitorul”. Mai iau şi un caiet din hîrtie reciclabilă. Asta pentru că, în Complex, se scot dolari şi din campania pentru protejarea mediului. Mai mult ca sigur, dacă aş fi fost un militant ecologist, aş fi cumpărat tot atelierul. Toţi membrii grupului, fără excepţie, se pun pe cumpărat. Nu numai reproduceri, ci şi alte fleacuri legate de Lester Campa. Ai dracului, cubanezii ăştia. Au mirosit rapid că un turist e un purtător de SIDA al shoppingului. Pînă la introducerea dolarului în circuitul cotidian, manualele cubaneze declarau solemn că artistul e în slujba poporului. Acum el a trecut în slujba dolarului. Lester Campa nu pictează macaragiste vînjoase şi pionieri trompetişti. Pictează ce vrea el. Numai că el, marele artist, e folosit ca obiectiv turistic. Contribuie din plin la sîngeroasa exploatare a călătorului străin. Stă în complexul „Las Terrazas”, pictează ceea ce vede pe fereastră, se lasă prezentat drept artistul naturii cubaneze precum cea din Complex, care natură trebuie să atragă turişti posesori de valută în cadrul a ceea ce mai marii Cubei numesc avantajele insulei în lumea de azi: peisaj în stare pură, atmosferă morală sănătoasă, întreţinută de spiritul revoluţionar, siguranţa vieţii personale.

Tot în Complex se află şi studioul lui Rolo Polo Montenez, un celebru cîntăreţ cubanez, şi el rezident aici.
Nu-l vizităm.
Dintr-un  singur motiv.
A murit între timp.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Autoritățile din România excelează în morți și amenzi
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog