La capătul unei călătorii pe străduţele unui orăşel tipic provincial, ajungem la Fabrica de tobaco „El Vizcaino”. Bănuiala pare a mi se confirma. Va urma lecţia: Contribuţia clasei muncitoare din Cuba la construirea socialismului într-o singură ţară din lume. Chiar la intrarea în fabrică, ne întîmpină o lozincă răsfăţîndu-se pe întreg peretele: „FIDEL NOS ENSEÑOA VENCER” („Fidel ne învaţă să învingem!”). Îi ţine isonul un citat din Camilo Cienfuegos: legendarul lider dispărut în mare:
„A LOS HOMBRES HUMILDES QUE CONFIAN EN FIDEL, EN LA REVOLUTION PODEMOS DECIRLES QUE NO SERÁN TRAICIONADOS”. („Oamenilor umili, care au încredere în Fidel, în Revoluţie, putem să le spunem că nu vor fi trădaţi”)
Peisajul revoluţionar de debut e întregit de portretele lui Che Guevara şi Camilo Cienfuegos. Suim treptele joase şi intrăm în prima hală. Ne-am întors, parcă, în secolul al XIX-lea, la anii atelierelor şi ai manufacturilor rudimentare. O încăpere cît o sală de clasă, cu mese din lemn scorojit şi pereţi afumaţi. 300 de muncitori şi muncitoare, în rânduri revoluţionare, trudesc la prima etapă din procesul de împlinire a trabucelor. E cald, sufocant de cald. Lucrătorii nu dau semne de interes. Se vede treaba că sînt sătui pînă peste cap de grupurile de turişti. Lozincile de la intrare au fost doar preludiul atmosferei combative. Pereţii halei dau peste margini de atîtea lozinci. Le-am notat conştiincios, urmărit de toţi cei 300 de lucrători. Nu erau obişnuiţi cu aşa ceva şi, desigur, se întrebau dacă sînt un spion american sau un lucrător al Serviciului Secret. Întîlneau întîia oară în viaţa lor un vizitator străin presupus a avea la el dolari, care îşi trecea într-un carneţel lozincile de pe pereţi. De la intrare ne preluase cineva din conducerea întreprinderii. Continuînd să explice celorlalţi membri ai grupului cum devin foile de tutun începutul unui trabuc, respectiva (era o femeie) îmi aruncă priviri disperate. Mai mult ca sigur, membră a biroului de partid, se întreba ce-ar trebui să facă. Manualele de învăţămînt politico-ideologice nu prevăzuseră asemenea situaţii. Nu conţineau nici o îndrumare în cazul cînd un turist străin, în loc să urmărească făcutul trabucelor, se apucă să umble prin hală, în căutarea lozincilor. Lozincile sunau cam aşa:
„NUESTRA GRANDEZA, LA UNITAD” („Măreţia noastră, Unitatea”), „CON MEJOR CALIDAD Y EFICIENCIA, MAYOR PRODUCTIVIDAD” („Cu o mai mare calitate şi eficienţă, o mai mare productivitate”).
Halei îi urmează alte două încăperi mai mici. În prima are loc selecţia trabucelor după calitate. În a doua, ultima din lanţul creator, trabucele sînt puse în cutii. Lîngă uşa care dă din hală în încăperea selecţiei calitative, te aşteaptă s-o citeşti Gazeta de perete a Uniunii Tineretului Comunist (UJC), marcată de binecunoscuta siglă: Estudio, Trabajo, Fusil (Studiu, Muncă, Puşcă). Plicuri decolorate păstrează în chip ostentativ articole antiamericane decupate din ziare. Lucrătorii nu par nici entuziasmaţi, nici stînjeniţi de copleşitoarea cicăleală propagandistică. Iau foile de tutun, le foarfecă profesional, le răsucesc în trabuce, pe care le vîră apoi în presele de pe culoarele dintre rînduri. Zorind pasul, ajung din urmă grupul. Intrăm în a treia şi ultima încăpere: Cea pentru punerea trabucelor în cutii. De peretele din fund, ne priveşte fără să ne poată face nimic Che Guevara în ramă de lemn, ilustrat de unul dintre celebrele sale aforisme revoluţionare: Patria es humanidad.
Ştiam ce rol deţine Che Guevara în mitologia regimului castrist. Şi văzînd portretul său veghind la ultima etapă din drumul tutunului către trabucele cubaneze, faimoase în întreaga lume, eram pe cale să apreciez această originalitate a propagandei oficiale. Dinadins au plantat aici, în ultima încăpere portretul lui Che Guevara. Urma să plecăm de aici ducînd cu noi imaginea pe care paria decisiv Revoluţia: cea a legendarului Che. Mă aştept să fim strînşi în jurul portretului şi să ni se spună despre cum luptă eroicul popor cubanez pentru a duce mai departe idealurile pentru care a murit Che în rîpa Yura. Cînd colo, cu un zîmbet parşiv, ghidul ne face semn să mergem în partea opusă a sălii. Aici ne aşteaptă, frumos aşezate în cutii, trabucele cubaneze.
Ca să le cumpărăm.
Că de văzut, le văzusem destul!
Aşadar, întreaga tărăşenie, de la abaterea din drum pînă la traversarea celor trei săli n-avea nici un scop propagandistic. Fusesem aduşi, într-adevăr, să vedem cum trudesc braţele cubaneziilor. Dar nu pentru a ne convinge de abnegaţia revoluţionară cu care forfecau foile de tutun sau puneau trabucele în cutii, ci pentru a ne face să scoatem din buzunar dolarii.
Eram turişti străini.
Victime sigure ale exploatării socialiste în Cuba.
Lasă un răspuns