Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cînd e vorba de Putere mamele sînt la fel de nemiloase ca și amantele

Sinaia. Ca de obicei cînd poposesc la Sinaia intru în mica librărie din Centru. O încăpere strîmtă, pe lung, sufocată de pereții plini de cărți. Istoria se află pe dreapta, la intrare, față-n față cu altarul la care oficiază juna librăreasă, deopotrivă casieriță. Istorie, cărți de Istorie, e teoretic zis. Volumele de Istorie sînt amestecate cu cele de Religie. Pe rafurile rezervate doar Istoriei, nu există, ca în orice librărie din Țara Românească, rumînească, așa cum îi spunea Nae Ionescu, o repartizare pe teme sau pe perioade. Criteriul e cel al înălțimii cărților. Pentru a găsi pe romani, trebuie să fac exercițiul de aplecare pe vine și de lectură a cotoarelor de la stînga la dreapta.

De fiecare dată cînd fac experiența asta, am șansa de a descoperi de ce intră lumea în librăria asta dintr-un oraș turistic, în care se vine cu familia și de cele mai multe ori cu grupul. Chiar acum, cînd căutam ceva despre romani, lăsînd deoparte Istoria Poloniei, decizie eminamente greșită (cine știe cînd voi avea nevoie de o astfel de carte și va trebui s-o cumpăr de pe Okazii.ro) trec pe lîngă mine familii, pentru că rar am aflat a intra aici vreun intelectual singur, căutînd o anumită carte, descinse în librărie împreună cu puiuțul în cadrul shoppingului de turist prin Sinaia. Se iau la rînd toate magazinele de pe Bulevardul principal și se cumpără tot felul de prostii. La Librărie se intră exclusiv pentru ăla micu, fie pentru a-i lua o jucărie, fie o carte de povești.

Acum însă intră un tip care se interesează dacă țin cărți de joc. Cărți de joc? mă întreb amuzat și convins că librărița îi va răspunde că nu pe un ton eminamente de nedumerită, gen, aici ținem cărți – cărți, cărți de citit și nu cărți de joc. Librărița nu se miră. Îi răspunde că da, au cărți de joc, și tocmai atunci descopăr pe raftul de jos, trimis acolo pentru că e mare ca înălțime, volumul Cronica Împăraților Romani. Prezentarea conducătorilor Imperiului Roman domnie cu domnie de Chris Scarre, varianta românească, de la RAO, a volumului Chronicle of the Roman Emperors, The Reign by Reign Record second of the Rulers of Imperial Rome de la Thames&Hudson LTD. Observ că traducerea de la noi e tipărită în Singapore. Am acest volum, l-am consultat în cazul Tiberius, dar nu mai știu unde l-am pus, astfel că l-am luat de la Sinaia, și chiar am citit cele 10 pagini ca normă de lectură pentru tot ce citesc acum în afara trebilor zilnice. E o carte dintr-o serie de mare utilitate. Fără a pica în păcatul vulgarizării, ea prezintă într-o manieră didactică domnie cu domnie. N-am reușit niciodată să parcurg toate domniile romane, de la Augustus pînă la ultimul împărat Romulus Augustulus, mai ales că Edward Gibbons s-a ocupat pe larg în The History of the Decline and Fall of the Roman Empire de această parte, cea mai interesantă ca lecție de istorie, deoarece dă seamă de cum se trec și imperiile. Din primele pagini rețin acest citat despre rolul femeilor în bătălia pentru putere de la Roma. Și eu am fost preocupat de acest lucru, mai ales cînd am realizat că Livia sau Agripinna a preferat un anume fiu nu pentru că-l iubea mai tare decît pe ceilalți, ci pentru că spera să-l manipuleze astfel încît ea să conducă. Imperiul roman aduce în istoria voinței de putere a femeilor afacerea mamelor, la fel de nemiloase ca și nevestele, ca și ibovnicele cînd e vorba de supraviețuirea la putere:

„O altă temă importantă tratată aici este rolul complex asumat de femeile care trăiau la palat: mame, surori, soţii şi amante. Multe erau figuri importante. Despre Livia, soţia lui Augustus, se spune că a otrăvit o întreagă serie de potenţiali succesori la tronul imperial, ca să lase cale liberă pentru fiul său, Tiberius. Agrippina a încercat să conducă Roma prin intermediul lui Nero, fiul ei. La începutul secolului al III-lea, două prinţese siriene s-au ocupat de afaceri de stat, împăratul Elabagal se deda la excese religioase şi sexuale.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Cînd e vorba de Putere mamele sînt la fel de nemiloase ca și amantele”

  • Maestre,
    Femeia e și ea tot om! Când e vorba de patima puterii (cu toate deliciile pe care le poți gusta grație acesteia), o femeie puternică va gândi și acționa precum un bărbat puternic. Nicio diferență!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *