Stupoare. Ar fi cuvântul care ar descrie cel mai potrivit evenimentele zilei de luni, 4 noiembrie 2019. O zi care va rămâne, evident, în istorie. Drept ziua în care PSD s-a relansat spre o reformă consistentă, dând astfel tonul unei reforme generale la nivelul tuturor partidelor politice, și aici mă refer în special la PNL. Sau ziua în care PSD este îngropat definitiv, după un lanț întreg de greșeli, trădări, manevre forțate, sacrificări ritualice și atacuri asimetrice, toate înglobate într-o strategie de durată, pusă la punct și executatată într-o sinergie aproape perfectă a factorului extern și a colaboratorilor săi din interiorul statului. Strategie care acum se apropie de un final cu succes.
Să ne întoarcem puțin în timp. După o victorie istorică, în 2016, părea că, în sfârșit, România se apucă de treabă, după aproape trei decenii de tranziție. Aveam un partid pe care DNA l-a curățat cvasi-total de baronii lui Năstase din 2004, puternic girat în alegeri de popor, cu un program de guvernare elaborat aproape științific și o țară întreagă entuziasmată de noua putere de la București.
Și vine primul atac. Se invoca o serie de chichițe formale și Dragnea nu poate fi prim-ministru, deși conform oricăror reguli, prinicipii și cutume democratice avea tot dreptul, fiind președintele partidului care tocmai obținuse 46% în alegeri. Era, evident, primul atac al președintelui Klaus Iohannis. Al doilea, vine la scurt timp, fiind scoasă din joc și Sevil Shaiddeh. În ciuda victoriei clare a PSD, taberele încă nu se repoziționează, devenind evident pilonul care se aglutinează în jurul Cotrocenilor. Ma refer, în mod clar, la taberele din serviciile de informații.
Al treilea atac, și poate cel mai puternic, care avea ca scop precis anularea efectelor alegerilor câștigate en fanfare de PSD, îl reprezintă protestele declanșate de OUG 13. Episod, în care manipulările și paranoia au luat locul adevărului și realității. Întreaga forță a statului paralel s-a putut vedea în acele zile de ianuarie 2017. Persoane, personalități, mecanisme, resurse nebănuite, toate au fost scoase la înaintare pentru un singur scop: dinamitarea PSD. OUG 13 a reprezentat o temă falsă. Peste 90% din cei care s-au manifestat atunci, nici măcar nu au citit acest act normativ. În realitate, am avut un pretext foarte bun de a revărsa întreaga frustrare acumulată de către cei nemulțumiți de victoria zdrobitoare a PSD. Iar OUG 13 a fost condimentul perfect. Și astfel, se mergea către anularea totală a rezultatului alegerilor din decembrie 2016. A fost necesară defectarea și sacrificarea lui Sebastian Ghiță, cu operațiunea pensionării forțate a lui Florian Coldea, ca să poată fi oprit să marasmul în care intrase PSD, culmea la doar cateva zile după victoria istorică de 46%. Meciul se încheie cu o remiză și se merge mai departe.
Cu toate acestea, Dragnea știa foarte bine că măciuca politică numită DNA și câmpul tactic, trebuie eradicate complet, altfel nu se va putea evolua, existând mereu un element concret de putere și intervenție în jocul politic – el luând parte personal la întocmirea listelor de execuție ale baronilor PSD, prin vilele de protocol ale SRI. Știa, deci, că i se poate întâmpla oricând și lui. (Faptul că Dragnea încerca să-și scape pielea, nu anulează implicit beneficiile pentru sănătatea democrației și a statului de drept, daca se scăpa de controlul asupra justiției. De asemenea, nu avem cum sa nu-l suspectăm pe Liviu Dragnea că și-ar fi dorit pentru sine aceste forme de putere nelegitimă).
Cu Florian Coldea eliminat din SRI, nici Laura Codruța Kovesi nu avea să mai reziste mult timp și o dată cu ea și întreaga forță a DNA. În paralel, se merge prin Parlament cu modificarea legilor justiției – temă comunicată și gestionată lamentabil de către toți actorii implicați, întrucât s-a pornit de la o idee bună, aceea de a limita abuzurile din justiție, însă micile erori de parcurs, cu modificări discutabile prin comisiile parlamentare, au constituit un pretext exploatabil la maximum de către exponenții statului paralel.
În tot zgomotul modificărilor legislației justiției, PSD cu Dragnea la vârf schimbă doi prim-miniștri, bănuiți de colaboraționism cu statul paralel și abia instalarea Vioriăi Dăncilă la Palatul Victoria și în fruntea PSD vine să aducă stabilitate guvernamentală și politică. Toate, într-un partid măcinat de scandaluri, conspirații și atacuri continue de la adversari.
Când lucrurile păreau să se așeze, vine 10 august 2018 – protestul diasporei. În fapt, o ultimă încercare a statului paralel de a da o lovitură de stat, prin care să preia controlul din timp, pentru anii electorali 2019 și 2020. Rolul fundamental jucat de Jandarmeria Română, probabil îl vom afla peste mulți ani de zile sau niciodată. În încleștarea din 10 august au avut de suferit o mulțime de oameni fără nicio vină, pentru care, din păcate, adevărații vinovați nu vor plăti niciodată.
Pe fondul vâlvătăii din PSD, apare totuși un proiect fezabil, menit să închidă definitiv jocul și să consacre victoria asupra statulului paralel: Tăriceanu, președinte! Liviu Dragnea declara și public, și pe surse că este tot mai hotărât să propună partidului susținerea lui Călin Popescu Tăriceanu drept unic candidat al coaliției de guvernare, la alegerile prezidențiale din 2019. Candidat cotat cu mari șanse de victorie. Nici nu a apucat să împingă Dragnea proiectul partidului, căci la CEX-ul de la Neptun, din septembrie 2018, apare deja contra-ofensiva Gabrielei Firea și celebra Scrisoare a puciștilor. Statul paralel apelează la resurse nebănuite, în momente critice. Este evident că lui Liviu Dragnea i se puteau imputa o groază de eșecuri ale guvernării și ale partidului, enumerate în celebra scrisoare, însă temporizarea atât de precisă venea, de fapt, să îngroape proiectul susținerii lui Tăriceanu, așa cum s-a întâmplat și mai târziu, tot cu Gabriela Firea actor principal. Și se tot amână succesiv decizia susținerii comune a lui Tăriceanu, până spre alegerile europarlamentare. (Este evident că inclusiv Dragnea cocheta cu ideea candidaturii la prezidențiale și acesta fiind unul dintre motivele pentru care s-a amânat proiectul Tăriceanu, președinte).
La europarlamentare, dezastru. PSD cade la jumătatea scorului din 2016, totul pe fondul scandalurilor, protestelor și atacurilor externe din ultimii ani. În realitate, un rezultat profund artificial, dacă analizăm din perspectiva câștigătorilor, PNL și USR, care nu au reușit să concretizeze în absolut niciun mod victoria istorică. De departe, însă, cel mai mare pierzător al europarlamentarelor a fost Liviu Dragnea. Fără a mai intra în legătura dintre rezultatul din 26 mai și condamnarea sa, observăm, acum, la câteva zile până la prezidențiale, implicațiile fundamentale ale scoaterii din joc ale lui Liviu Dragnea.
Să ne amintim cum, înaintea stabilirii candidaților pentru prezidențiale, în toiul discuțiilor dintre Viorica Dăncilă și Călin Popescu Tăriceanu, apare, la fel de intempestiv ca în urmă cu un an, Gabriela Firea. Drept contracandidat, în interiorul PSD al Vioricăi Dăncilă pentru poziția de prezidențiabil. Dansul Gabrielei Firea nu a făcut altceva decât să-l anuleze pe Tăriceanu. Fix la momenul potrivit, toată agenda publică s-a centrat pe Firea-Dăncilă. Tăriceanu, out! Până la ruperea coaliției și ieșirea de la guvernare, mai este doar un pas. Era și absurd, de altfel, să fi fost aliați în Guvern și adversari în alegeri.
Și ne întoarcem la zi. Nimeni nu mai înțelege nimic. Se întâmplă lucruri inexplicabile precum căderea Guvernului Dăncilă sau și mai inexplicabila învestire a Guvernului Orban. Inexplicabile din punct de vedere politic și democratic. Mai mult, la ambele episoade acțiunile serviciile au fost aproape la vedere, generând trădări, răzgândiri sau non-sensuri. Dacă-i ordin, cu plăcere!
În tot acest peisaj nu se discută deloc despre cele mai importante alegeri ale democrației noastre. Nu avem nicio dezbatere cu candidații la prezidențiale. De fapt, chiar tema în sine a prezidențialelor nu se află pe primul loc în agenda publică, lucru complet inexplicabil și neîntâlnit în nicio democrație civilizată. Se merge pe pilot automat, sub radar, pentru ca controlul să fie aproape total, conturându-se imaginea unor alegeri deja jucate. Iarăși miroase, de la o poștă, a servicii. Care joacă țonțoriul în democrația noastră, fiindcă au rămas doar ele. Nu mai avem partide, nu mai avem instituții, nu mai avem structuri. Civile. Iar până la o dictatură disimulată într-o democrație ghidonată, mai este doar un pas.
Ceva ceva speranțe mai vin doar de peste Ocean, de la Rudy Giuliani care ne-a anunțat că vor urma dezvăluiri senzaționale despre jocul de putere din România. Dezvăluiri care ar putea arunca în aer întreg eșafodajul construit cu atâta miunuțiozitate de prepotenții serviciilor. Pe stil nou!
Felicitări pentru articol, dle. Purice!
În oglindă, am putea spune că același lucru s-a întâmplat și după alegerile din 2004 – Alianța D.A.
Cînd să înceapă mersul bun al opțiunii electoratului, hop…scandalul! Pînă aici ați votat voi, de aici încolo decidem noi, am putea spune.
@Mugur ești un porc!!!
Scrieti: „imaginea unor alegeri deja jucate. Iarăși miroase, de la o poștă, a servicii. Care joacă țonțoriul în democrația noastră, fiindcă au rămas doar ele. Nu mai avem partide, nu mai avem instituții, nu mai avem structuri. Civile. Iar până la o dictatură disimulată într-o democrație ghidonată, mai este doar un pas.”
Evident, e o reflexie in politic, a dictatului economic – vedeti tabelul si explicatiile din doua articole succesive de aici:
”Fișele” celor două economii care funcționează practic separat pe teritoriul României actuale, economia straina din Romania si economia romaneasca din Romania:
https://romanialibera.ro/opinii/cele-doua-economii-din-romania-cu-cresterile-deficitele-si-datoriile-lor-783669
https://romanialibera.ro/opinii/europa-cu-doua-viteze-in-romania-reusita-totala-pana-la-decuplare-784643
„În cazul României, capitalul străin a decupat o parte pentru sine, lăsând restul, prin marginalizare, în afara Europei, chiar în afara sistemului centru-periferie pe care îl constituie UE. Prin aceasta, capitalul străin nu răspunde de nimic, ci doar își râde de economia aparținând capitalului românesc. Sistemul celor două economii pe același teritoriu nu poate duce decât la dezmembrare politică și teritorială care o urmează inerent pe cea economică.
…creșterea economică era obținută în economia străină din România. Și pur și simplu aceasta n-a acceptat să-si împartă roadele cu economia românească. A continuat să le externalizeze prin exporturi crescânde, evaziuni mai mari de profituri, diminuări ale investițiilor noi și chiar reduceri ale expunerii financiare pe România. Și atunci efectele au fost transferate integral asupra prăpăditei de economii românești…
Măsurile luate prin OUG 114 sunt poate cele mai semnificative pentru discuția de față. Obiectivul acestor măsuri a fost supercorect și mai mult decât lăudabil: combaterea unor abuzuri de monopol ale unor companii străine din domenii de forță (bancar, energetic, telecom). Țintele concrete vizate de respectivele măsuri au fost însă complet greșite, căci au fost cu totul alături de cele ce trebuiau avute în vedere (de pildă, în sectorul bancar, nu ROBOR-ul, ci marjele de dobânzi inacceptabile sau, în energie, nu prețurile la vânzările din sectorul de producție, ci controlul de tip monopolist în toate distribuțiile, respectiv de gaze, de electricitate, de carburanți).
sau aici: https://www.youtube.com/watch?v=9ceWoDyzRcM
08nov2019 Ilie Şerbănescu despre noul guvern- Aceeaşi colonie cu altă pălărie
Alegem maine un vataf al strainatatii.
Cum ai reușit să scrii „înclinat”?
N-a existat niciodata nici un fel de democratie! Singura existenta se afla doar in mintea romanilor!
USA: LOL! Spokesman calls State Dept ‘transparent and democratic’, collapses in laughter
https://www.youtube.com/watch?v=g2G0nhM9dCU
Study: US is an oligarchy, not a democracy
https://www.bbc.com/news/blogs-echochambers-27074746
The US is dominated by a rich and powerful elite.
So concludes a recent study by Princeton University Prof Martin Gilens and Northwestern University Prof Benjamin I Page.
https://www.cambridge.org/core/journals/perspectives-on-politics/article/testing-theories-of-american-politics-elites-interest-groups-and-average-citizens/62327F513959D0A304D4893B382B992B
https://www.cambridge.org/core/services/aop-cambridge-core/content/view/62327F513959D0A304D4893B382B992B/S1537592714001595a.pdf/testing_theories_of_american_politics_elites_interest_groups_and_average_citizens.pdf
Planurile Americii pentru hegemonia mondiala: Studiu (Romanian Edition) (Romanian) Paperback – November 25, 2018
by Calistrat M. Atudorei (Author), Vasile Poenaru (Editor)