Colindele Crăciunului

Colindul, ca formă ritualică, face parte din riturile agrare, de reînnoire, de renaștere a noului an. În vechime, Crăciunul era denumirea unui butuc gros care asigura arderea vetrei, a  focului, de-a lungul nopții de colind, posibil a Crăciunului. Focul vetrei în Sărbători, nu este îngăduit a se stinge! Păstrarea focului în vatră avea valențe magice; una dintre acestea era stingerea pe pragul casei a trei pana la nouă tăciuni (jar). Prin această stingere ritualică, se purifică intrarea în casă a oricui trecea pragul. Cenușa focului vetrei din sărbători se împrăștia la pomi, parte din cenușă fiind păstrată pentru leac în boli de cap ori de stomac.

Colindele se practicau,  ca și astăzi, de către întreaga comunitate. Diferențele constând, printre altele, în cetele de colindători care acum sunt mixte. În vechime pe ulița satului colindau numai flăcăii (separați de ceata bărbaților) și bărbații. Colindatul începea la fereastră: „Sculați gazde nu dormiți”,  „Boieri mari sculați colindeți primiți/bine îi cinstiți”, „Primește-ne gazda-n casă”, „La aista casă” și multe, foarte multe diferite „Colinde de întâmpinare”, în funcție de zonă. Apoi, după poftirea înăuntru de către gazde, colindătorii intrau în casă. Aici se începe Colinda casei: „Asta-i casa cea frumoasă” „Mândru-i pomul rotilatu”, trecând-se pe rând la Colindele dedicate gazdei. Dacă în casa era o văduvă, se cânta „Colinda văduvei”,  „Colindul colacului”,  „Colindul gazdei” și, de asemenea, alte colinde, la cerere, adică cerute de gazdă. Tot acum, cântau și femeile din casă, mai cu seama unde erau fete de măritat, feciori de însurat ori se aștepta venirea unui prunc. Deci, după obiceiuri foarte vechi, femeile și fetele nu sunt excluse din Colind, dar ele, cântă numai în casă. Iată ordinea umblatului pe ulițe:  începând cu dimineața de Ajun, umblau în Pițarai numai copiii, urmând ca la căderea serii sa înceapă „cetele”, care erau „legate sub juruința” și în general se „țineau” aceiași, șiruri de ani ! Colindul este una dintre cele mai vechi forme de cultură muzical țărănească, venind din perioada când, după cum spun basmele noastre, munții se băteau „cap în cap”, „cerbii strătiorii” erau vestitorii, animalele grăiau cu oamenii, cerurile se deschideau, Dalbul- Dalb și Leru-i-Ler, domneau peste pacea, moralitatea și buna înțelegere dintre pământeni!

Rămân multe de spus despre semnificația bătăii pământului cu boata încrustată cu simboluri, numită „Colindeț” sau semnificația atingerii gazdei pe umeri cu aceasta, ori despre colindatul cu dube și despre mascați.

Binecuvântat să ne fie Crăciunul, Sfințite Sărbătorile și Înțeleaptă Fapta!