Condamnarea lui Nicolas Sarkozy. Justiția decapitează, din nou, șansele dreptei pentru prezidențialele de anul viitor

Condamnarea lui Nicolas Sarkozy la trei ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare și unul cu executare, pentru corupție și trafic de influență reprezintă un adevărat seism pe scena politică franceză.

În câteva cuvinte, este vorba despre „afacerea interceptărilor telefonice”. În urmă cu câțiva ani, fostul președinte a fost pus sub ascultare într-un alt dosar, acela al unei finanțări oculte din partea familiei Bettencourt. Ascultând înregistrările, magistrații și-au dat seama că Nicolas Sarkozy folosește un alt telefon, anonim, pentru a vorbi cu avocatul sau, Thierry Herzog. Acest telefon a fost, la rândul lui, pus sub ascultare și a relevat că Sarkozy i-ar fi cerut avocatului sau să obțină informații privind afacerea Bettencourt din interiorul anchetei, prin intermediul unui înalt magistrat, promițând să ofere acestuia un post în structurile de la Monaco, stat gestionat, din punct de vedere administrativ, de către Franța.

Anchetă a fost condusă de un parchet destul de nou înființat (PNF – Parchet Național Financier) care se ocupă cu anchetarea responsabililor politici, un fel de DNA.
Prima problemă în cadrul acestui proces a fost încălcarea, de către anchetatori, a confidențialității client-avocat. În mod normal, aceste interceptări nu ar fi trebuit să fie acceptate de către judecător.

În al doilea rând, postul care ar fi fost promis nu a fost niciodată acordat magistratului, urmărit și el în acest dosar. Și totuși, judecătoarea care a pronunțat azi sentința a considerat că între cei trei protagoniști a existat o înțelegere ilegală.

Judecătoarea a declarat, la pronunțarea sentinței, că dacă sentința este acceptată de condamnați, aceștia vor putea cere o amenajare a pedepsei, respectiv executarea acelui an „ferm” la domiciliu, cu brățară de securitate. Deși nici unul dintre condamnați nu a făcut declarații la ieșirea din instanță, nimeni nu se îndoia că va exista un recurs, iar procesul va reîncepe de la zero la Curtea de Appel. Și, într-adevăr, avocatul Thierry Hertog, căruia i s-a interzis și exercitarea profesiei de avocat, a făcut deja apel.

Există un oarecare consens în cadrul dezbaterilor pe care le ascult de azi dimineață, și anume că pedeapsa este exagerat de severă. La sosirea în instanța, opinia generală era aceea că ne îndreptăm către o achitare, concluzia a lăsat pe toată lumea siderată. Nicolas Sarkozy este al doilea președinte condamnat, primul fiind Jaques Chirac (pentru câteva angajări fictive la Primăria Parisului), cu diferențe, totuși, mari. Chirac era deja retras din viață publică și fără alte ambiții politice, bolnav și neimplicat social. Din cauza stării de sănătate, nici nu a participat la proces, iar condamnarea a fost cu suspendare.

Pentru Nicolas Sarkozy însă, această condamnare este, în primul rând, una politică. Știu din surse care îi sunt foarte apropiate că în biroul lui nu a încetat niciodată să se vânzolească toată floarea dreptei franceze, mai ales că nici un lider evident nu pare să se profileze pentru alegerile prezidențiale care se apropie cu pași repezi (mai 2022). Nicolas Sarkozy începuse deja să discute cu diverse grupări din cadrul mișcării sale în perspectiva acestei candidaturi.

Chiar dacă apelul îl face din nou nevinovat, până la judecarea acestuia, o campanie electorală cu un astfel de proces pe rol l-ar aduce în postura în care s-a aflat, la precedentele alegeri, François Fillon.

Trebuie adăugat că acest PNF reușește să facă o mare „curățenie” în sânul dreptei, dar închide ochii la neregulile din stânga spectrului politic și chiar la unele aspecte neclare ale CV-ului președintelui în funcție.