Considerații pe marginea unei manipulări de presă

MUNÍȚIE, muniții, s. f. Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc.
Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.  (DEX 2009)

Miercuri, 10 mai, o știre cutremurătoare exploda pe ecranele principalelor televiziuni și era preluată de cele mai vizibile agenții de presă autohtone: pe fondul protestului organizat de partidul AUR și de mai multe asociații civice, o tânără, șefa organizației de tineret a formațiunii politice, a încercat să introducă în Parlament muniție. Alarmă! Șoc!

„BREAKING O femeie care apare pe lista colaboratorilor AUR a încercat să introducă în Parlament patru gloanțe, susține Alfred Simonis: E un incident extrem de grav, așa a început și Hitler” (G4 Media); “Sociolog despre violențele AUR: Mai lipsește să dea foc Parlamentului ca în Germania nazistă” (RFI Romania); „Exclusiv. Ce se află în spatele incidentului cu gloanțe letale de la Parlament. Moment delicat pentru AUR” (evz.ro); “Gloanţele cu care Ariadna Cîrligeanu a intrat în Parlament ar proveni de la un pistol mitralieră” (Observatornews.ro); “Este muniție de război! Este un adevăr, dovada a fost prezentată! Radu Tudor, despre colaboratorul AUR care a încercat să intre cu gloanțe în Parlament” (Antena 3 CNN).

Pe acest fond de emoție, cu reporteri care transmiteau cu sufletul la gură ultimele vești despre descoperirea „muniției letale”, au început să fie colportate cele mai fanteziste știri, fie sugerate pe canalele media principale, fie pe medii neoficiale. Cea mai gogonată poveste spunea că gloanțele erau destinate eliminării Gabrielei Firea, motivul acestei intenții ca și mijlocul concret de realizare, recte arma, rămânând un mister.

După prânz, liderul AUR a fost invitatul lui Ionuț Cristache pe canalul YouTube HAI România!, unde a discutat în general despre protestul din fața Camerei Deputaților, dar și despre scandalul gloanțelor găsite în geanta domnișoarei Ariadna Cârligeanu. Vizibil nepregătit pe acest subiect, George Simion a încercat să explice incidentul, vorbind despre „bucăți” sau „elemente” „ruginite” de glonț.

Explicațiile sale poticnite au creat mai mult un sentiment de stânjeneală decât să limpezească problema, nereușind să atingă fondul chestiunii. Iar fondul chestiunii este următorul: ce reprezentau acele gloanțe, cât de periculoase erau ele și nu în ultimul rând, dacă puteau să fie folosite cu o intenție agresivă, pentru a provoca moartea sau rănirea unei persoane.

Pentru a putea lămuri aceste necunoscute, este necesar să facem un mic excurs tehnic în domeniul armamentului și anume în capitolul despre muniție. În primul rând, ceea ce se introduce în încărcătorul unei arme se numește cartuș, nu glonț. Cartușul la rândul său are mai multe elemente: tubul cartuș, care se umple cu pulberea explozivă, capsa de percuție sau de inițiere, care are rolul de a aprinde pulberea și în fine, glonțul. Tot acest ansamblu este destinat propulsării glonțului pe țeava armei. Absența unuia din aceste elemente, face imposibilă executarea tragerii. Glonțul singur, așadar, este la fel de periculos ca o piuliță, o piatră sau un drops. Un ciocan sau o șurubelniță ar fi cu mult mai periculoase și chiar letale, cu toate că nu sunt supuse niciunei restricții.

Expresia „gloanțe letale” este nu numai tendențioasă, ci și mistificatoare prin omisiune: într-adevăr, gloanțele în general pot fi letale (în condițiile arătate mai sus), dar în situația respectivă, acele gloanțe, nu.

Așa cum o roată, volanul, o tobă de eșapament, sau un motor, nu reprezintă un autoturism, nici o aripă sau o elice, un avion, deși fiecare din aceste elemente sunt indispensabile, nici glonțul nu reprezintă muniție.

Evident, rămân încă multe întrebări: cum de colaboratoarea AUR a putut fi atât de neglijentă sau iresponsabilă, încât să intre cu gloanțele în geantă în sediul clădirii Parlamentului? Cum de George Simion s-a dus în platou, fără a fi consiliat cu privire la aceste detalii tehnice, fiind evident că nu avea de unde să le cunoască, el nefăcând armata. În fine, cum de acest scandal a apărut exact în ziua când se vota un set de legi extrem de importante și controversate în același timp, contestate nu numai de AUR, ci și de un segment larg al Societății Civile?

Prestația în acest caz a televiziunilor și a agențiilor de presă, care s-au repezit pe subiect, l-au mestecat și l-au rostogolit, a fost obscenă, lamentabilă și ineptă în același timp. Nu vorbim de „fătucile” de presă (după expresia maestrului Cristoiu) de la care nu avem pretenții și nici așteptări, ci despre analiști maturi și consacrați, unii dintre ei cu competențe militare, somități în materie, de unde și titulatura de Analist Militar (cu majuscule). Ei bine, toți aceștia au interpretat o variantă modernă a Ariei Calomniei, respectând preceptul clasic postulat de Francis Bacon: „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne!” În această logică, scandalul legat de „gloanțele letale din Parlament” nu a fost făcut pentru prezent, ci pentru a servi ca muniție în viitor. Iar viitorul a început chiar azi: „Muraru: Voi sesiza Tribunalul București pentru scoaterea AUR în afara legii” (adevărul.ro)

Spre a conchide, putem spune că am asistat miercuri la un caz de dezinformare și manipulare, lansat și gestionat cu profesionalism de specialiști în acest domeniu. Un caz de manual.