Constantin Tănase contribuie la Subscripția „Pentru fraţii basarabeni şi bucovineni în refugiu”

Cînd Presa lansa Liste de subscripție.Trustul Universul se remarcă în presa interbelică și prin inițiative care depășesc granițele scrisului la gazetă.
Ca, de exemplu, subscripția pentru diferite cauze publice.

În 1924 Stelian Popescu deschide lista de subscripție pentru construirea unei Case a studenților la București, actuala Casă a studenților. Potrivit mărturiilor din epocă, pe șantier au lucrat zi și noapte studenți legionari. Refugiații din Basarabia și Bucovina de Nord, după Dictatul de la Moscova din noaptea de 26 spre 27 iunie 1940 constituie una din marile probleme ale României din vara de coșmar a Istoriei românești. Universul din 5 iulie 1940 anunță lansarea unei liste de subscripție:

„PENTRU FRAŢII BASARABENI ŞI BUCOVINENI ÎN REFUGIU
Subscripţia ziarului «Universul»

Cunoaştem astăzi cu toţii, toată tragedia fraţilor basarabeni şi bucovineni smulși pe negîndite de vitregia soartei, de la căminurile lor.
Mii de familii pribegesc fără să aibă adăpostul, hrana, ori posibilităţile de muncă, asigurate.
Solidaritatea românească s-a manifestat şi de data aceasta şi multe suferinţe au fost vremelnic alinate.

Sînt încă multe de făcut în acest domeniu! O operă de ajutorare demnă şi grabnică trebuie înfăptuită, şi în acest scop facem apel la simţămintele cititorilor noştri, cari, sîntem siguri că vor răspunde cu generozitatea pornită din suflet de român, de creştin şi de frate!

«Universul» se înscrie cu suma de lei . ……………………… 100.000
Stelian Popescu, directorul ziarului «Universul» ……. 50.000”

Zilnic, din acest moment, ziarul publică pe prima pagină numele celor care subscriu împreună cu suma. Cităm de dragul amănuntului care face Istoria:

„Constantin Tănase, 3000 lei.
Academia Română, 200 000 lei.
Dumitru Mociorniță, 50000 lei.
Un anonim, 21000 lei.”

Deși aparent fără nici o legătură cu gazetăria, astfel de inițiative contribuie la creșterea autorității ziarului și chiar a tirajului. Mulți inși cumpără ziarul pentru a vedea cine și cu cît a contribuit. Prin asumarea unor responsabilități civice ziarul se apropie tot mai mult de cetățeni, de cititori, adică.

*

CIA merge mai departe. La apariţia în New York Times a Pentagon Papers ( Dosarele Pentagonului ) – 13 iunie 1971 – Richard Nixon a fost convins de Henri Kissinger să dea ziarul în judecată pe motiv că, deşi documentele vizau administraţiile anterioare, scurgerea de informaţii de la Pentagon va afecta grav politica externă a SUA.

Înregistrările din Biroul Oval arată că Richard Nixon se temea de trei consecinţe ale apariţiei în presă a unor documente marcate de ştampila Confidenţial:

1. Restul lumii va vedea în incapacitatea Americii de a-şi proteja secretele dovada unei slăbiciuni şi, în consecinţă, va căuta să pună America pe coji de nucă.
2. Aliaţii Americii vor fi puşi în încurcătură de vulnerabilitatea sistemului de protecţie şi, în consecinţă, vor şovăi înainte de a-şi încredinţa secretele partenerului de peste Ocean.
3. China şi Vietnamul de Nord, cu care Richard Nixon începea unele negocieri, vor da înapoi, speriate că se va afla cît ai clipi tot ce se negociază.

Au trecut, iată, decenii de la afacerea Dosarele Pentagonului.
Nici una dintre aceste temeri nu s-a îndeplinit.
America a rămas Puterea numărul unu a Planetei, reuşind, în 1989, să pună cu botul pe labe URSS şi să spulbere lagărul comunist.
Aliaţii au continuat să-şi împărtăşească Americii secretele.
China şi Vietnamul de Nord au continuat să negocieze.

N-a fost, de altfel, singurul moment din istoria modernă cînd scurgerile de informaţii în presă n-au avut nici un efect asupra instituţiei victimă.
Puţine servicii secrete din lume s-au confruntat, ca Agenţia Centrală de Informaţii, cu scurgeri de informaţii, de documente, cu deconspirarea treburilor murdare de către anchete, Comitete ale Congresului şi chiar de către foşti agenţi.
Cu toate acestea, Agenţia a continuat şi continuă nu numai să existe dar să şi practice acţiuni clandestine.