CoraZone | Pe când să râd m-a lovit plânsul

Trebuie să recunosc că ceea ce s-a întâmplat, timp de trei zile, la audierea miniștrilor lui Orban a fost un spectacol care a depășit cu mult scenariul pe care l-am imaginat eu.
Până să ajungem acolo, vreau să vorbesc despre un subiect care, spre bucuria protagonistului, a fost pus în umbră. După cum știm, socialiștii europeni i-au urecheat zdravăn pe ai noștri pe motiv de Dracnia, corupție etc. De fapt, a fost mai mult decât o simplă atenționare, Timmermans și trupa se tăvăleau în chinuri de rușine, dădeau comunicate de zor, se deziceau de PSD. Apogeul a fost atins de momentul în care Liviu Dragnea s-a declarat dispus să-și ia jucăriile și să plece. Socialiștii le-au trântit ușa în nas alor noștri și au tăiat punțile. Viorica Dăncilă și-a pus cenușă în cap, dar nu suficientă.

A venit rândul lui Ciolacu, mare maestru în combinații, după cum se aude, să îi înduplece. Duminică îmi apare pe Facebook o poză cu sute de steaguri UE și cu înscrisul „PSD revine acasă”. Postarea lui Ciolacu era pe contul personal, că suntem prieteni. Primul meu gând a fost că PSD se întoarce în România și mă tot gândeam ce mesaj subtil vrea să transmită autorul. Până când am primit și înștiințare de la partid că președintele merge la Bruxelles să se vadă cu vârfurile socialiștilor: Serghei Stanișev, șeful cel mare, Frans Timmermans, călăul roșu și David Sassoli. Și că merge să reconecteze PSD la Europa. Să vezi cât e nota de plată la reconectare, m-am gândit eu. E ca la facturi, când nu plătești te deconectează, iar pentru a te lega din nou plătești cât nu face.

Luni, când a fost ziua cea mare, a reconectării, am fost cu un ochi la audieri, cu altul pe Twitter, că și acolo a avut loc deconectarea. Am zis să nu pierd momentul covorului roșu de la PES, când socialiștii primesc oaia rătăcită conform pildei. Sau pe fiul risipitor. Pe Timmermans îl și vedeam citând din Evanghelia după Luca: „Vă zic: astfel va fi bucurie mai mare în cer pentru un păcătos, căindu-se decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care nu au nevoie de căinţă”, şi: „pentru că fiul acesta al meu, era mort, şi iarăşi trăieşte; era pierdut, şi a fost găsit”. Cu referire la PSD, desigur, nu la domnul Ciolacu.

Am așteptat degeaba. Mai pe după prânz, doar David Sassoli a pus o mulțime de poze cu diverși oficiali, printre care și una cu al nostru, cu explicația foto că s-a întâlnit cu președintele Camerei Deputaților din România. A pus și Ciolacu un calup de poze cu toți și din toată povestea asta eu chiar nu am înțeles dacă PSD a reușit să se lege sau nu la Europa. L-or fi trimis oamenii ăia acasă și i-au spus să revină când se alege.

Să revenim la miniștrii lui Orban, acești cascadori ai râsului. Audierile au fost inutile, pentru că premierul a spus clar că nu acceptă ca oamenii lui să fie evaluați de pesediști făcuți din pix. Atunci de ce i-a mai trimis?
Uite, că la ceva le-a folosit, că l-a ajutat pe Ludovic Orban să constate „cu mâhnire” că USR nu i-a menajat.
Pe mine m-a pus pe gânduri domnul Costache. A spus că „unul din doi români mor inutil”. Domnule ministru, voi veni în audiență să-mi spuneți cum aș putea fi o moartă utilă.

Pe când scriam acest text și mă uitam peste notițele luate de la audierea miniștrilor, a venit știrea că președintele Klaus Iohannis a semnat decretele de numire a procurorului general și a șefilor de la DNA și DIICOT. Pentru Gabriela Scutea și Giorgiana Hosu CSM dăduse aviz negativ. După ce am aflat de la premier că nu recunoaște autoritatea unui Parlament cu majoritate PSD, Orban a spus că avizul CSM nu contează. Când era PSD la putere, experții europeni ne-au făcut cu ou și cu oțet în Raportul MCV și au recomandat respectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la numirea în posturi de conducere a procurorilor.

Ce să mai râzi la asta? Dacă spui ceva de respectarea legii fără dublă măsură, ești trecut în rândul celor demni de dispreț.
Dar, să încheiem totuși într-o notă de voie bună, am găsit, pe Facebook, o predicție de-a lui Iohannis din 2004. Intuiția mea m-a făcut să-l contrazic.