Corespondență din Anglia | Articolele apărute în presă despre cît de proaste sînt  ventilatoarele made in China mi se par și că pregătesc, încet-încet, opinia publică pentru ceva ce va să vină

Trei sute de ventilatoare comandate din China au fost catalogate drept un pericol pentru viața pacienților cu Covid19. Știrea a apărut de întîi și doi mai în diverse ziare britanice, precum The Guardian, Daily Mail, Sky News, dar și în presa din Taiwan (Taiwan News). Cu o zi înainte, în 30 aprilie, Michael Gove a mulțumit Chinei pentru cele trei sute de ventilatoare trimise. A urmat reacția medicilor din spitalele NHS, în special din West Midlands, unde se zice că ar fi ajuns ventilatoarele. Reacție vehementă și promptă: nu se pot folosi în spitale, nu funcționează, nu au calitatea și standardele necesare pentru o boală de complexitatea Covid-ului. De ziua Internațională a Oamenilor Muncii, Anglia s-a descotorosit de ventilatoarele chinezești. Cum se face că în pandemie, China nu mai produce decât marfă proastă?! Ultimele rebuturi se adaugă unei liste mai lungi, mai precis celor 3.5 milioane de teste de anticorpi, precum și unor transporturi cu echipamente de protecție. Adevărat, Regatul Unit s-a arătat nemulțumit și a refuzat și importul unor ventilatoare din Germania și Elveția, pe motiv că nu sunt suficient de sofisticate pentru o boală complexă cum este Covid-ul. Acum sunt firme care produc ventilatoare proprii și alți producători sunt pe cale să primească licența. Totuși, producția internă nu acoperă nici pe departe nevoile. În acest context, articolele apărute în presa scrisă referitoare la ventilatoarele și la echipamentele de protecție made in China, mi se par și că pregătesc, încet-încet, opinia publică pentru ceva ce va să vină.

Unii key workers și-au sesizat angajatorii că au fost abordați de ziariști – ai presei scrise prestigioase, de calibru – cerându-li-se să pună la dispoziție, contra cost bineînțeles, fotografii cu alți key workers care nu păstrează distanța socială. Să fie acesta un comportament total nou al presei? Eu nu cred că presa s-a reinventat radical. Mai degrabă, a crescut competiția între ziare, televiziuni și acest lucru îi împinge pe unii să încerce să corupă meschin. S-a reinventat curajul și îndrăzneala presei. Își asumă un risc calculat, speculând sentimentele complexe și controversate ale populației față de key workers, categoria de profesioniști la care restul populației se uită cu admirație, dar poate și cu oarecare invidie și de pe poziția omului nedreptățit de noua ordine socială. Key workers sunt aplaudați în fiecare joi seara, la orele opt. Pe strada mea ies oamenii să claxoneze din mașini, alții ies cu instrumente muzicale sau le improvizează din linguri și tigăi. În zone mai izolate am auzit că se continuă cu o mini-discotecă, fiecare gospodărie în propria curte. Joia pe la ora opt, pentru câteva minute, e o atmosferă de nuntă dintr-un film de Kusturica. Totul se stinge rapid, ca un understatement englez. „Less is more” (puținul înseamnă mai mult).

De la dragoste la ură e doar un pas, par să gândească acei ziariști, mai degrabă paparazzi ahtiați după fotografia compromițătoare, care să discrediteze noile elite. E adevărat, ei simt pulsul scăzut, lipsa de interes și căderea de tensiune a ideilor, inițiativei și a acțiunii în rândul oamenilor ținuți în lesă. Ce i-ar mai putea interesa în afară de virusul ucigaș, de efectele perverse generate de măsurile luate de guvern, de jocul psihologic legat de echipamentele de protecție și cele care salvează sau dimpotrivă, pun în pericol vieți? La începutul stării de urgență s-a crezut că asistenții sociali vor fi suprasolicitați, că Serviciile Sociale s-ar putea prăbuși sub greutatea muncii. Statisticile arată că s-a întâmplat altceva. De pildă, numărul sesizărilor făcute de public, dar și auto-sesizările pentru protecția copiilor și a adulților vulnerabili, a scăzut. Se lucrează cu un ritm mult mai relaxat, comparativ cu anul trecut sau cu lunile precedente. Oamenilor nu le mai pasă de țipetele vecinilor, de plânsul copiilor?! Și sesizările în privința violenței domestice au scăzut, deși datele confirmă că violența domestică a crescut semnificativ. Există o percepție colectivă că sistemul, profesioniștii sunt absorbiți de Covid – prioritatea națională numărul unu- și s-a creat un fel de jenă, o dorință de a-i menaja pe key workers?! Sau conștiința și moralitatea unei comunități sunt ușor și rapid modelate de schimbarea target-urilor autorităților?! Interesul, curiozitatea și motivația populației pentru un anume comportament civic, să depindă în așa de mare măsură de feed-back și feed-forward, adică de cum sunt alese și comentate evenimentele, de ce se anticipează și se imaginează într-o anumită perioadă prin intermediul presei scrise, online, audio-vizuale și platformele social media?! În paralel, a scăzut drastic numărul candidaților la Facultatea de Asistență Socială. Iar între timp, Guvernul se gândește dacă să introducă sau nu purtarea măștilor, temă care a aprins unele scântei în gândirea izolată la domiciliu. Guvernul ține în suspans populația și în privința măsurilor de relaxare. Dacă nu se spune nimic concret în legătură cu relaxarea, te aștepți ca în câteva zile să se anunțe că lockdown se va prelungi cu încă trei săptămâni.