Corespondență din Anglia. Conferința de presă a vițelului la doamna Ursula’s Gates

În traducere liberă: europenii stau ca vițeii la Înalta poartă a Ursulei, în timp ce doamna în cauză le explică ce înseamnă democrația:

Întrebată de reacția Uniunii Europene la posibila accedere la putere a extremei drepte în Italia, niște băieți care, vorbește lumea, ar fi prieteni de pahar cu Putin al Rusiei, doamna Ursula le-a deslușit europenilor că democrația depinde de fiecare dintre ei. Adică de toți cei care s-au vaccinat, aducând astfel profit companiilor familiei dumneaei și companiilor domnului Gates. Democrația e …, aici doamna a făcut o pauză pentru că democrația refuza să-i sufle, un rod al muncii continue a tuturor, o adaptare la nevoile momentului, o muncă nesfârșită, democrația nu poate fi lăsată să prindă coajă doar ca să i se găsească loc într-o cutie. Democrația nu e pisica lui Schrödinger. A mai spus doamna Ursula că diferența e făcută de cei ce au binele democrației la inimă. A amintit însă și de aportul celor care au inventat spectacolele de stand-up.

Elegant, a legat subiectul și de alegerile Suediei, nu ale Sofiei, deși în nord nopțile sunt foarte lungi, iar iernile friguroase. O fi fost un apropo la câtă lumină de becuri e risipită pe acolo? Sau poate doar un semn către producătorii de becuri economice că orice țară, oricât de rece, e piață de desfacere validă?

Democrația mai înseamnă și faptul că oricât de puțină democrație ar avea unii de oferit, întotdeauna există o cale de a lucra împreună. După modelul relațiilor Uniunii Europene cu Rusia? După modelul hei-rup-urilor de brigadieri ucraineni?
În afara faptului că s-au interesat de soarta grânelor ucrainene, cu ce altceva s-au mai ocupat pofticioasele burți democrate?

Acolo a intervenit un mare dar, și a fost aruncat în luptă Consiliul Europei, senioria înțelepciunii democrației enunțate anterior. Băgați-vă în cap europenilor, Uniunea Europeană nu e un for unde fiecare bate cu pumnul în masă, urlând cât îl țin plămânii și fără cei șapte ani de-acasă, că vrea, vrea și iarăși vrea! În Uniunea Europeană, aici a dat un pic vina și pe Dumnezeu, viitorul și bunăstarea oricărui copil obraznic depinde de abilitatea și disponibilitatea a încă 26 de părinți. Doamna Ursula a recunoscut, totuși, că se grăbesc încet în astfel de probleme, non-profit, însă discută mai mult despre probleme care aduc unora beneficii imediate. Dar, spune tot dumneaei, și chestiile acelea ar fi tot democrație.

În loc de corolar, moment în care doamnei Ursula i s-a ridicat brusc vălul de pe democrație, șefa uniunii pare să spună: “Las’ că vedeți voi! În caz că lucrurile o iau iar razna, ca în cazul pramatiilor acelora de unguri și de poloni, avem noi ac de toga voastră. Dacă rezultatul ne convine, democrația Uniunii Europene rămâne un corp cu toate organele glorificate, chiar dacă cu digestia se ocupă doar unul.”

Oare o fi ales doamna Ursula întâmplător comparația aceea cu corpul? EU este ego-ul unui continent. Conform distinsului domn Freud, ego-ul e hărțuit continuu de nevoile corpului (Id) și de conștiință (Superego). Doamna Ursula, în loc să păstreze echilibrul, chiar și mergând pe sârmă, a alunecat pe o coajă ordinară de banană, înspre nevoile corpului. Eu atât vă spun: Gândiți, gândiți și iar gândiți cu mințile voastre!