Corespondență din Anglia. Crizații Macarena

Orice criză ar trebui să fie startul căutărilor de soluții. Și nu vorbesc de reducerea becului la statut de licurici. Dar ce te faci când la conducerea națiunilor ajung nerozi distrugători de soluții? La venirea la putere, Biden a oprit lucrul la conducta canadiană, proiectul Keystone XL. A oprit și fractările de gaze. Și englezii au limitat fractările, dar se pare că noul prim-ministru, Liz Truss, a luat posibilitatea în considerare. S-au închis multe mine de cărbuni. Nu s-au mai construit hidrocentrale. S-a mers pe moriști și bunăvoința soarelui. Înghețul din Texas, din iarna lui 2021, a demonstrat că bunăvoința mitologicilor nu e de ajuns. Soluții imediate existau, prostia însă e mai greu de clintit decât munții. Sau nu e vorba numai de prostie?

În 2008, premierul de atunci, Gordon Brown, a salvat sistemul bancar britanic de la colaps. Cel puțin așa ni s-a spus. Royal Bank of Scotland era la pământ, în urma unor acordări de credite și decizii financiare greu de înțeles, până și cerșetorii de pe lângă biserici ar fi fost mai precauți. Directorul și directorașii beneficiau însă de bonusuri uriașe. Pensii de milioane. Cum a fost posibil ca toți cei care au falimentat bănci să beneficieze de cadouri de milioane? La o întâlnire a laburiștilor din Yorkshire, Gordon Brown a recunoscut că globaliștii forțau nota. Carevasăzică, managerii furnizau bani nerambursabili globaliștilor și erau premiați. Viceguvernatorul de atunci al Băncii Naționale a Angliei numise criza „una într-o viață de om”. Și înmormântarea Reginei a fost tot „una într-o viață de om”. Se cam calcă pe picioare evenimentele unice într-o viață de om.

Recent, mi-a atras atenția un reportaj al celor de la Channel 4, din Marea Britanie. După criza financiară, aia „una într-o viață”, s-a liberalizat piața energiei. Oricine putea să devină distribuitor de energie. Lui Neica-nimeni i se furnizau idei de afaceri tocmai de la guvern. Mulți dintre aceia au falimentat între timp, pentru că marii jucători de pe piață i-au folosit drept popice. Rău platnicii au profitat și ei de încropeală. Apoi, clienții așa zișilor amatori de afaceri au fost preluați, așa cum era de așteptat, de companiile mari de distribuție, dar datoriile falimentaților sunt acum suportate de toată lumea, adică au fost adăugate la prețul energiei celorlalți. Sancțiunile împotriva lui Putin au ascuns de fapt corupția sistemului. Prețurile ar fi fost mărite oricum, indiferent de atitudinea Kremlinului. Cine credeți că a colectat banii acoperiți acum de mărirea costurilor?

Pierderile se ridică la 2.6 miliarde de lire sterline. Un plus de cel puțin 94 de lire la facturi. Și e doar o estimare.
Firmele care aveau să încaseze și să se facă pierdute au fost reclamate sistematic la cei care ar fi trebuit să reglementeze piața de energie din Marea Britanie. Aceia, la rândul lor, au atenționat guvernele, încă din 2013.

Cea mai mare mârlănie mi s-a părut însă executarea fără milă a inițiativelor de ajutorare a săracilor. Și unele primării s-au constituit în distribuitori de energie, pentru a-i ajuta pe cei în nevoie, compensând parte din facturile celor foarte, și când spun foarte mă gândesc la cei extrem de săraci. Primăria din Nottingham înregistrase o societate numită Robin Hood, poate pentru a mai aplana din atrocitățile de poveste ale șerifului din Nottingham. Societatea a falimentat foarte repede, nu a fost ajutată să găsească soluții serioase, tocmai pentru că cineva nu dorea ca astfel de proiecte să aibă succes. Au fost făcuți să creadă că nu erau în stare. Abil.

După înmormântarea „una într-o viață” a Elisabetei a II-a, Liz Truss a limitat taxarea băncilor și a corporațiilor. Pe site-urile băncilor sunt afișate profituri de miliarde, de ce mai aveau nevoie de ajutor? Biden, nu numai că a cruțat taxarea big-tech și big-pharma, dar le-a mai dat și bani de pișcoturi. Statele Unite și Marea Britanie s-au implicat în conflictul din Ucraina, făcând scăpate alte fonduri, de parcă le prisoseau.

În vremuri de criză morală (căci de acolo pleacă toate celelalte crize) la conducerea țărilor, instituțiilor, companiilor li se înlesnește drumul plastilinelor. Oamenii inteligenți și integri găsesc soluții și se opun ordinelor venite de la cei putred, dar putred de bogați. Puteți să aruncați cu pietre, împotriva unor astfel de mizerabili nu cred că se pune.

https://www.youtube.com/watch?v=lEjXQy0MYVE&list=WL&index=546&t=769s