Marcel Ciolacu: Săptămâna viitoare stabilim la care dintre cele două date, 15 sau 29 septembrie, se va desfăşura primul tur al alegerilor prezidențiale

Corespondență din Anglia. Crizele de nervi ale politicii

Nu știu cum se face, dar de câte ori merg la piață să cumpăr pere, mălăiețe, pădurețe, chiar nu contează, mă întorc acasă cu un coș plin de fructe, unele de care nici nu am auzit. La fel mi se întâmplă și când merg la bibliotecă sau la librărie. Degeaba îmi fac liste. Unele cărți pur și simplu sar de pe rafturi, altele mă urmăresc și mi se agață de degete. Pe altele le găsesc îndrăgostite de unele mai tinere, fără să lase fir de aer să le despartă, și atunci mă trezesc împrumutând întreaga familie. Îmi plac cărțile vechi, mirosind a înțelepciune câștigată greu, cu insistență.

C-o astfel de carte m-am pricopsit prin nebăgare de seamă, pe când evaluam niște picioare fine, fără vorbă de ciorapi, de poezie contemporană. O carte venită de departe, cam supărată, aveam să aflu. Pe certificatul de împrumut e trecută Documente de istorie modernă: Bismarck și Europa, e, în fapt, o colecție de scrisori, mai mult sau mai puțin secrete, între cancelariile europene, prin oficialități sau servicii secrete, de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Un răvaș mi-a atras atenția, unul al cărui manuscris provine din arhiva Ministerului Afacerilor Externe britanic, adresat de Odo Rusell Lordului Salisbury (de trei ori prim-ministru al Marii Britanii), în data de 2 martie 1879.

Documentul e etichetat: „România îl calcă pe nervi pe Bismarck”:
„Într-o conversație pe care am avut-o astăzi cu Bismarck, Excelența Sa și-a exprimat aversiunea față de România într-un limbaj mult prea violent pentru a putea fi repetat. Îi acuză pe români că umblă cu cioara vopsită în ceea ce privește tratatul de la Berlin – de aroganță față de Rusia și insolență față de Germania și deplânge faptul că nu-i sunt la îndemână, că le-ar fi tăbăcit el spinările cu biciul.

Degeaba m-am chinuit să-i îmblânzesc părerile în privința independenței României, nici nu a vrut să audă de așa ceva, ba chiar a declarat că nici nu vrea să audă de români până nu încep să se poarte cuviincios și respectuos față de Germania. Și alții au fost șocați de înverșunarea lui Bismarck față de România, dar nimeni nu știe exact de ce.

Eu suspectez că are a face cu rețeaua feroviară a României, subiect despre care o să fac ceva cercetări, urmând să raportez rezultatele cât mai curând posibil.” (Odo Rusell, F.O. 64/931, nr.139)
Bismarck a murit în 1898. În 1918, România a râs cu gura până la urechi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Corespondență din Anglia. Crizele de nervi ale politicii”

  • Străinii ,din păcate și din nefericire ,nu au iubit niciodată prea mult România și nici pe români pentru că îi împiedica să -și pună planurile de expansiune în aplicare, așa cum se întâmplă și azi ! Nici englezilor și nici nemților nu ke-a convenit cum i-a tratat România ! Regele Carol I i-a tratat pe străini așa cum au meritat!
    Foarte bun și interesant articol ,de excepție,doamnă și foarte bune comentariile domnilor care v-au scris ! Felicitări !

  • Afacerea Strousberg & Staatsbahn (Viena) un fel de Bechtel avant la lettre . Si atunci europenii , ancestorii lui Barosso si der Leyen , duceau in Romania lupta cu cãrapşãn ( a noastra , nu a lor)

  • Nu mai cautati.
    Citez Wiki : „La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Serpilor. În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856.
    Principele Carol I a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor.
    Otto von Bismarck a reușit să-l convingă pe principe să accepte acest aranjament, care oferea noi oportunități României din punct de vedere economic datorită accesului la Marea Neagră și controlului asupra traficului pe Dunăre.”
    Nota : acelasi rezultat il obtineau romanii si daca nu participau la razboiul Ruso-Turc. Normal ca s-au suparat. Germania a fost la fel
    de curva ca si Anglia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *