Corespondență din Anglia | Cum a intrat virusul în primă instanță în Marea Britanie, o insulă înconjurată de ape?

Gândurile lui Cristoiu din 29 mai „Nu cumva America și Anglia au stimulat psihoza Coronavirus pentru a putea contrapune globalizăriii politica statului național?” m-au făcut să reflectez asupra subiectului, pornind de la ultimele măsuri Covid19 luate de guvernul Johnson.

În timp ce toate statele Europei se dau peste cap ca să-i atragă pe turiștii străini, Anglia introduce din data de 8 iunie carantina de 14 zile pentru toți care intră în Regatul Unit pe calea aerului, a apei sau a căilor ferate. Cei care nu sunt britanici sau rezidenți în Regat, trebuie să completeze un formular la intrarea în Marea Britanie, consemnând adresa unde își vor face carantina și relația pe care o au cu cei la care vor fi carantinați. Cei care nu au familie sau prieteni care să-i primească în aceste condiții, își vor face carantina în regim instituțional. Bineînțeles, autoritățile vor face verificări. Oricine – fie britanic, rezident britanic sau cu alt statut – care va fi prins că încalcă dispozițiile legale, va fi amendat cu 1000 de lire, sau cu amendă nelimitată, chiar condamnare, în cazul unei încălcări repetate. E prevăzută și măsura expulzării din țară, pentru cei care nu sunt britanici sau nu sunt rezidenți permanent sau cu settled status. În plus, pentru a reduce sau limita numărul carantinărilor, guvernul le-a recomandat cetățenilor să nu își facă anul acesta concediile în străinătate, ci pe meleagurile patriei lor.

De ce se introduce măsura carantinei pentru cei veniți din străinătate de abia acum, când rata infectării (R), practic a scăzut sub 1, iar Europa ia măsuri opuse, de relaxare a carantinei, pentru a încuraja și stimula turismul? Explicația pe care a oferit-o guvernul cetățenilor săi e că a fost nevoie să se concentreze mai întâi pe contaminarea internă, să o aducă sub control, pentru ca mai apoi să pună bățul pe Covidul care vrea să intre în țară. Dar cum a intrat virusul în primă instanță în Marea Britanie, o insulă înconjurată de ape? Cum a străbătut continentele ca să ajungă aici? Nu a pătruns pe insulă venind din afară? Și dacă a pătruns astfel, ce cantitate uriașă de virus trebuie să fi fost adusă prin aer, pe apă sau cu trenul, ca să producă o rată a infectării de asemenea proporții și atâtea decese? După America urmează Anglia, la numărul morților de Covid19. Explicația guvernului, mie, o incredulă incurabilă, îmi sugerează posibilitatea unui altfel de scenariu, despre care cenzura globală mă împiedică să fac afirmații sau simple presupoziții. Admițând totuși că o cantitate minusculă de virus zburată pe insulă ar fi fost suficientă să detoneze o infectare de asemenea proporții, e un paradox faptul că nu s-a încercat controlarea virusului care a tot intrat pe insulă, de la declanșarea pandemiei. Statele europene au introdus ‘carantina de graniță’, în paralel cu măsurile de izolare și distanțare a cetățenilor din interiorul țării. Măsura carantinării celor ce intră în Regatul Unit începând cu data de 8 iunie, pe lângă scopul sanitar-igienic de combatere a Covidului, vor amplifica percepția periculozității străinilor și îi vor vulnerabiliza, chiar victimiza mai mult pe imigranți, pe cei care nu arată neaoș britanic, nu vorbesc bine limba sau o vorbesc cu accent străin. Cetățenia sau settled status nu ajută prea mult în lupta cu percepțiile, pentru că nu scrie pe fruntea omului: naturalizat sau britanic din naștere. S-a creat imaginea că în interior Covidul a fost îngenuncheat printr-un R mai mic de 1 și că de acum înainte pericolul vine iar din exterior.

Un alt paradox a fost introducerea întârziată a măsurii track and trace: de abia din data de 28 mai. Cum funcționează sistemul track and trace? Să spunem că Gigel, un român rezident în Anglia, a fost testat și testul i-a ieșit pozitiv. Gigel va fi contactat de un birocrat sanitar, unul din miile de funcționari conectați virtual la lumea bolnavă de Covid și va fi întrebat cu cine a avut contacte în ultimele nu știu câte zile. Gigel va spune tot adevărul, își va face datoria civică, chiar dacă va fi cu inima strânsă, știind că îi condamnă la arest de 14 zile la domiciliu pe șef și pe colegi, pe vecinii din dreapta și pe cei din stânga, pe cei zece prieteni cu care s-a întâlnit în ultima săptămână. Familia lui Gigel intră și ea în auto-izolare. Să sperăm că Gigel nu urăște și nu are pică pe nimeni și că nu va ceda acestor patimi primare, pentru că altfel se poate transforma în delator, provocând aresturi la domiciliu, după bunul plac. Funcționarul sanitar îi va suna apoi pe toți cei puși pe listă de Gigel și le va spune: ghinion, trebuie să stați în casă. Aceasta este datoria voastră civică.

Guvernul a precizat că se va strânge șurubul dacă se strâng dovezi că oamenii identificați prin track and trace, nu respectă izolarea. Atunci nesupunerea va deveni infracțiune, pentru care vor fi prevăzute condamnări, chiar pedeapsa cu închisoarea până la doi ani. Dar pe lângă modelul birocratic de track and trace, se pregătește un alt model: curățel și digitalizat. O aplicație Track and Trace, testată în momentul de față în Isle of Wight.