Marcel Ciolacu: Săptămâna viitoare stabilim la care dintre cele două date, 15 sau 29 septembrie, se va desfăşura primul tur al alegerilor prezidențiale

Corespondență din Anglia. Fotbal, Piticot și doamna Madonna

A douăzeci și doua ediție a Campionatului Mondial de Fotbal doar ce s-a încheiat, pe 18 decembrie 2022, în Qatar. Un campionat plin de surprize, cu meciuri antrenante și un joc al tribunelor care nu a dezamăgit.

De-a lungul timpului au prezis rezultatele meciurilor și câștigătoarea tot felul de caracatițe, hamsteri, câini, pisici, muște, trandafiri, materii fecale și bețe de chibrit. Anul acesta au vândut știrile un gibon din Zagreb și un panda roșu din Thailanda, iar după ce Messi și-a pupat victoria s-a găsit și twitter-ul unui argentinian, sătul de ghinioane acum vreo 7 ani. Parte din echipa Franței a fost lovită de gripa cămilei (soața lui Charles?), așa cum la fiecare ediție câte-o echipă a pus mâna pe salmonella, guturai sau nu și-a scuipat în sân când a trecut peste capacul de la canalizare.

Meciul a fost frumos, a meritat așteptarea. Nu aș fi acordat primul penalti al argentinienilor, nici pe cel dintâi al francezilor. Golurile secunde sunt cele care vor face deliciul suporterilor și peste ani. S-a jucat ca la Piticot, când Lionel credea că și-a dus echipa la casa lui Moș Crăciun, zarul îl întorcea câte o stație de autobuz înapoi. Mbappe sufla vânt, hotărât să ia laurii învingătorului, iar Macron, care pare să fi rezolvat toate treburile cu încălzirea planetei (s-o fi dus cu trenul, ca să nu supere cel de-al treilea cântat al cocoșului), nu s-a sfiit să ne arate cât poate fi de bucuros. Lacrimile argentinienilor au trecut prin tot spectrul de emoții, supărarea francezilor a dat și președintelui Franței ceva de făcut, altfel ar fi părut la fel de stingher ca spațiul Schengen. Dar Macron a reprezentat acolo marea familie, nobiliară, a foștilor campioni, în timp ce argentinienii, parcă veniți de la prășit, și-au adus nevestele, mamele, tații, copiii și frica de eșec. Am mai văzut măicuțe bătrâne cu brâul de lână îmbrățișând și fii ai Marocului.

Poate că dacă aș fi studiat un pic numerologia ediției din acest an aș fi putut anticipa victoria Argentinei. Dar Doamne-Doamne mi-a spus că, deși mi-a plăcut matematica, aia e treabă de ducă-se pe pustii, așa că am zis de la mine: Brazilia. Mi s-a părut convingător romanul lui Dumas, alt francez, alt je-ne-sais-quoi, așa că revenirea după 20 de ani părea verosimilă. Hagi a zis Anglia. Cel mai mult regret că Marocul nu a urcat pe podium. Croația a jucat mai bine, dar păcătoșii ăia primiseră deja de la Uniunea Europeană ce nu meritau. Așa că, deși nu sunt fan Messi, am jucat pentru Argentina. La un moment dat părea să fie un joc al stafiilor fotbalurilor de altă dată (cum mai văzusem și pe la alte meciuri). Mingi care nu voiau să intre în poartă, goluri care nu erau goluri, vânturi și avânturi care mai de care mai interesante. Îți vine să crezi că pe lumea ailaltă toți s-au apucat de sport, deși viață sănătoasă ar fi putut dobândi doar pe lumea asta.

Am avut și eu parte de un prezicător, un băiat sărac din Orientul Mijlociu. Așteptam autobuzul, iar băietanul se așezase pe o bordură, fără narghilea, dar smotocind un șirag de mătănii. Îi spun băietan, dar putea să aibă oricâți ani ar fi vrut, între 18 și 35. Era îmbrăcat într-un trening negru, cu gluga trasă pe ochi. Deși în Anglia dăduse frigul, purta șlapi.

-Autobuzul? m-a întrebat.
-Dac-o veni. Și tu aștepți autobuzul?
-Nu. Vorbesc puțin.
-De unde ești?
-Iran. Sunt kurd.

Vorbea greu engleza.
-Fotbal?
-Argentina. Messi. Cupa. Cupa Mare.

Arabia Saudită bătuse deja Argentina. Nu părea să-i pese. Mi-a arătat toate pozele lui Messi pe care le salvase pe telefon. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că mirosea a vin. Dreptcredinciosul lui Allah se dedulcise la sângele Mesiei.
-Mahomed 13 neveste. Treișpe neveste.

A început să le numere pe degete. Am plecat înainte de a afla dacă-și curtase și soacrele. Cumva Mahomed se grăbise să prezică înaintea lui Gates, care nu le-a luat pe toate de neveste, dar tot a înfuriat-o pe Melinda.

Inevitabil mi-am adus aminte de succesul Madonnei în rolul Evei Peron. Așa că nu mai plânge, Argentina, doamna Madonna s-a aranjat frumușel, domnul Lionel Messi a pus și dumnealui ceva bani deoparte, iar de francezi are grijă domnul Macron.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *