Corespondență din Anglia. Istoria pe înțelesul taximetriștilor

01/10/2022 | ✎ Liliana Widocks

Niciodată nu mă plictisesc în taxiuri. Taximetriștii sunt mari amatori de conversație comparată, adică pun mâna pe realitățile imediate și le raportează la ce au de mâncare pe-acasă. În Occident, cei mai mulți șoferi de taxi sunt imigranți, călătoriile transformându-se în adevărate vizite prin bordeie cu alte obiceie (n-am găsit altă rimă).

Cu ceva vreme în urmă, de pildă, am discutat despre problemele Africii cu un tânăr nigerian. La părinți erau nouă frați (niciunul în Carpați) răspândiți care prin America, care prin Germania, care în Olanda, numai el în Marea Britanie. S-ar fi întors acasă, că nu mai voia să vorbească cu neamurile doar la telefon. Nu m-a lăsat să-i plâng de milă, avea afaceri serioase de discutat:
– Doamnă, de vreo treizeci de ani strângeți bani să scoateți Africa din foame, numai teledoanele de Paști adună câteva zeci de milioane de lire frumușele. Dau, cică, și americanii. Unde sunt, doamnă dragă, banii ăia, că dacă ajungeau în Africa avea până și bunică-mea restaurant?!

Pe un website numit Africa and the world / Africa și restul lumii, am descoperit un articol la fel de încântător ca pălăvrăgeala cu tânărul taximetrist. Articolul începe cu un proverb african, nu chinezesc: „Niciun fiu bine crescut nu arată înspre obârșiile tatălui său cu mâna stângă” și se referă la relația fostului președinte american Barack Obama cu Africa. În 2008, toți africanii s-au rugat să iasă el președinte. Într-un top făcut de africani după primul său mandat, a reieșit că cel mai bun președinte american, din punctul de vedere al Africii, a fost, țineți-vă bine, George Bush. Prin 2014 a făcut și Obama o promisiune Africii, 33 miliarde de dolari. Cine le-o fi mâncat?

Tot africanii spun că Africa a fost cel mai dorit continent de către toți cei aflați la putere, la cârma imperiilor. Fiecare a vrut câte o bucățică din Africa pentru că a fost profitabil.
Vă las în compania unui cântecel lansat în 1984, care a emoționat miliarde de oameni și care cerea, public și oficial, să scăpăm lumea de foamete. Și românii erau fomiști pe vremea aceea, dar ajutau și construiau și pentru cei ce trăiau în ceea ce pe atunci se numea lumea a treia. 37 de ani, câte teledoane? Au dispărut copiii subnutriți din reclamele de la televizor? Nu, ni se uită în ochi și de pe internet. Cât costă minunatele reclame?

Bibliografie:

https://www.africaw.com/barack-obama-and-africa-the-truth

https://www.africaw.com/the-resource-war-in-africa-dr-congo

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii