Liderii coaliției nu au ajuns la nicio concluzie după câteva ore de discuții. Negocierile continuă

Criminalul Putin, europeanul Erdoğan și binefăcătorul Biden

Au trecut vremurile când SUA și URSS se străduiau să ajungă la un numitor comun. Să renunțe la cursa înarmărilor, să colaboreze în zonele de securitate pentru a păstra o stare de aparentă normalitate. Nu puține au fost statele care își construiau strategia diplomatică în funcție de cursul celor două mari forțe. Dorința lui Mihail Gorbaciov de a aduce ”libertatea controlată” în URSS l-a surprins până și pe el, iar evenimentele l-au forțat să se țină după ele și nu invers.

Cum conglomeratul sovietic era compus din multe naționalități, un mozaic religios, răni istorice rămase nerezolvate (multe încă și astăzi, altele nu se vor rezolva niciodată) sunt unii care cred că implozia colosului a fost controlată cu un risc asumat, care are ca rol întărirea Rusiei și extinderea influenței sale în zona sa strategică.

Pe când SUA au rămas fără un competitor activ, s-au concentrat pe dezvoltarea altor coordonate, precum sprijinirea morală, dar pe căi imorale a altor state. În tot acest tempus istoric, China a reușit să realizeze ceea ce și-a propus încă din timpul lui Mao și anume de a ajunge numărul unu economic în 2020! Cu un președinte surprinzător, în persoana lui Donald Trump, SUA s-au transformat într-un stat pragmatic, iar politicile americane creionate încă din timpul planului Marshall au fost abandonate.

În timp ce U.E. nu se regăsește, ba mai mult a reușit să rămână fără unul dintre statele importante (unii zic că este singurul imperiu care încă se menține), Federația Rusă se consolidează treptat, iar politicile sale în domeniul diplomației urmăresc același scop, dar cu justificare americană. Multe state condamnă alipirea peninsulei Crimeea la vastul teritoriu rusesc, mult mai puține contestă impunerea „statului” Kosovo pe harta Europei.

Ca orice criză, fie ea și pandemică, ne demonstrează ceea ce toți știm: lipsa de pregătire a politicienilor, lipsa specialiștilor și a faptului că oamenii au devenit mai hotărâți în ideile lor, mare parte fără o argumentare logică. Una dintre explicații este că nimănui nu-i mai pasă de educație. Mare parte dintre liderii de azi nu s-ar fi calificat ca paharnici la adevărații lideri care au construit state!

În acest creuzet de idei și lipsă de strategii naționale, putem afirma că anul 2020 și anul 2021 sunt anii de boom ai industriei farmaceutice. Profitul acestora (planificat sau nu) este unul care nu suportă termeni de comparație. În acest timp, industria armamentului se vede nevoită să lucreze doar cu state fără strategie, dar care nu aduc un profit semnificativ. Trump nu a vrut să colaboreze cu acest sector.

Dacă pe planetă o fi fost vreun ins care nu a auzit de tărăboiul octogenarilor candidați la funcția supremă în SUA, după declarația lui Biden, care l-a făcut criminal pe Vladimir Putin, sigur acum a aflat.

Atât de mult a decăzut societatea americană încât un președinte ales al ei nu-și găsește cuvintele. Să fie declarația întâmplătoare, iar caracterizarea să fie accidentală? Ce înseamnă pentru ruși pierderea Ucrainei? Ce ar fi Rusia împreună cu Ucraina?

Chiar dacă pentru occidentali o Ucraină integrată în U.E. și NATO ar fi un câștig pe toate fronturile, istoria ne demonstrează că zonele geografice din jurul marilor puteri nu pot duce o politică împotriva propriilor interese. Indiferent de titulatura pe care o poartă, în lume sunt cinci mari puteri care vor rămâne: USA, Franța, Marea Britanie, Federația Rusă și China. În coasta lor sunt India și Pakistan!

Din regiunea noastră au început multe conflicte inclusiv cele două războaie mondiale (din Serbia și Polonia vecină) lucru firesc din punctul de vedere al statelor consolidate.

SUA, prin declarația președintelui său, s-a poziționat de partea Ucrainei (legăturile lui Biden în această țară se cunosc), iar momentan se joacă pentru a se stabili care este poziția SUA în legătură cu Turcia. Cu alte cuvinte, vrea Biden să colaboreze cu Erdoğan sau îl ajută să se adâncească într-o criză economică fără ieșire? Vizita de acum o săptămână a ministrului apărării din Turcia în România a fost în această notă și nu în aceea de a discuta cu Ciucă al nostru despre strategia NATO la Marea Neagră.

Pentru regiune, contează foarte mult rezultatul procesului planificat în SUA la începutul lunii mai cu privire la spălarea de bani dintre Turcia și Iran, care a încălcat embargoul impus de SUA. Mehmet Hakan Atilla, directorul general adjunct al HalkBank,  a fost arestat în Statele Unite 28 de luni, iar la revenirea in țară, ca răsplată că a rămas fidel, a fost așteptat la aeroport chiar de Erdoğan. Nu voi dezvolta acum riscurile Turciei în urma acestui proces, dar ele vor conta foarte mult pentru regiune, pentru stabilitatea internă a Turciei, cât și pentru colaborarea în interiorul NATO.

Până atunci, Erdoğan se concentrează pe summitul din 24 martie pe care-l are cu U.E. Ministrul de externe a anunțat că omologul său grec vine în vizită oficială pe 14 aprilie, iar curtea pe care liderul de la Ankara i-o face Egiptului pare să nu țină atâta timp cânt embargoul Arabiei Saudite împotriva Turciei se menține iar relațiile privilegiate dintre Ankara și Doha par să sfideze logica chiar și în Orientul Mijlociu.

Între timp, lui Ömer Faruk Gergerlioğlu, deputat HDP (pro kurd), i-a fost ridicată (ieri) imunitatea ”pentru propagandă teroristă” pe logica enunțată și la noi de Florin Cîțu. Asistăm la un scenariu care nu este nou pentru turci. Acesta este așteptat la închisoare. Doar că poliția nu are voie să intre în Parlament, iar fostul deputat nu vrea să iasă din instituție. Pe fondul acestei tensiuni, căci poporul turc este unul emotiv, a fost depusă la instanță o cerere prin care se cere desființarea partidului HDP, partidul acestui deputat care nu va fi singur în închisoare. Șeful partidului și o parte dintre colegii săi sunt deja de prea mult timp în închisoare! Cum pragul electoral în Turcia este de 10%, procentele electorale vor fi îndrumate cum trebuie iar opoziția, și așa apatică, se va dilua ca pe vremea lui Atatürk, când nu exista decât partidul său.

Scrisoarea trimisă lui Erdoğan de zeci de senatori și congresmeni americani în care-i cereau să respecte drepturile omului va rămâne doar un document pentru istorici. Politicienii sunt preocupați de lucruri mult mai pragmatice.

Ce va ieși din summitul dintre Turcia și U.E.? Ce va face U.E. în privința migranților sirieni adăpostiți în Turcia? Se va hotărî restabilirea ordinii în Siria? I se vor tăia speranțele neo-otomaniste lui Erdoğan? Vor exista condiționări cu privire la Sfânta Sofia? Se va discuta de rachetele S400? Va întreba cineva de libertatea presei sau de drepturile omului? Turcia, știm că vrea în UE!
Și cum toate acestea se întâmplă în proximitatea noastră, România va face ceva sau doar va asista „fără mandat” la discuții?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Criminalul Putin, europeanul Erdoğan și binefăcătorul Biden”

  • Interesant articol ,doar cu o mentiune,in lista marilor puteri eu as introduce si Germania,Japonia si Coreea de Sud,si asta datorita faptului ca,de fapt forta unei tari e data in primul rand de forta economica,mai degraba decat de forta militara,banii invart lumea de fapt,si forta sta in bani.Problema SUA insa este,ca de fapt ei stiu ca nu mai sunt masculul alfa pe planeta,Hackerii lui Putin si Covid 19 au sters cu SUA pe jos,iar toti vasalii SUA incep sa si dea seama de slabiciunea SUA si sa se miste,si atunci amerlocii trebuie si ei sa arate ca s lei ,pentru ca altfel lumea(si deja a inceput treaba asta)ajunge sa nu mai dea doi lei pe ei..Biden oricat ar vrea sa fie rezonabil ,este inconjurat de indivizii agresivi din aparatul de stat american,si el trebuie sa le faca pe plac pentru a si duce mandatul la bun sfarsit in liniste.Oricum”criminalul” Putin va face in continuare ceea ce a facut si pina acum,mictioneaza,si va mictiona in continuare pe Americani si pe tot ceea ce spun Americanii .De ce??? Pentru ca a putut,si poate.Singurul efect,probabil,pe care declaratia lui Biden facuta despre Putin il va avea,va fi probabil faptul,ca rusul va trece probabil de la mictionare la defecare.Sau de fapt Amerlocii vor schimba urina lui Tarului,cu rahatul Tarului. 😆 😆 😆 O alta faza tare a fost replica chineza la reprosul american cum ca ei isi maltrateaza uighurii musulmani,chinezii le au transmis sa nu si mai masacreze negrii(aluzie la cazul Floyd).Auch…This is hurting.Furia le cam ingusteaza mintea la amerloci. 😆 😆 😆