Mâine, 17 octombrie 2019, de la 19.00 la 20.00, la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, mă voi afla în dialog cu Cătălin Ivan, candidat din partea Partidului Alternativa Pentru Demnitate Națională

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

9. Ca să devină partid, FSN-ul a făcut manevre ordinare

Domnule Cristoiu, după trei ani, cum se vede momentul 12 ianuarie 1990? A fost un moment istoric ratat?
Da, 12 ianuarie a fost un moment istoric ratat. Căderea lui Mazilu şi supravieţuirea lui Iliescu şi a lui Roman. A fost numai o chestiune de capriciu al istoriei.

A fost şi o bătălie a agenţilor străini? Mazilu – CIA, ceilalţi – KGB?
Da, a fost şi o bătălie a agenţilor.

Ce se ascunde în spatele lozincii „Moarte securiştilor!“ pe care a strigat-o Mazilu?
Dumitru Mazilu rămîne un personaj misterios. A fost o dată la mine cînd eram la „Expres Magazin“. Am văzut şi intervenţia lui, pe casetă, la Comitetul Central. Totuşi, primul care a zis „Jos comunismul!“ el a fost.

El a făcut prima proclamaţie FSN. Apoi locul de ideolog a fost luat de Silviu Brucan.
Silviu Brucan, eminenţa cenuşie, venea dinspre Est, dinspre Moscova, şi cred că infiltrarea comunistă era mult mai mare decît infiltrarea americană.

Cele două decrete din 12 ianuarie 1990 intră în acest scenariu.
Ei le-au dat în stilul lor tipic, ca să scape de presiunea mulţimii. Ca dovadă că după asta au revenit. Nu e singura dată în cei trei ani cînd Iliescu şi echipa fac ceva şi apoi revin.

Revoluţionarii – Dincă, de fapt – l-au obligat pe Iliescu să semneze decretele.
Am văzut la televizor acea faimoasă confruntare. Nu credeam că Mazilu se va rupe de ei. De fapt, începuse campania din „România liberă“ şi cei doi, Roman şi Iliescu, s-au desolidarizat de Mazilu.

Mazilu – securistul…
Da, normal! Dacă a fost profesor la şcoala securităţii de la Băneasa, nu putea să nu fie…

Totuşi, ce se ascundea în spatele acelei lozinci „Moarte securiştilor!“?
Misiunea principală a unui agent sau a unui serviciu străin de informaţii este să distrugă o reţea internă; probabil că asta a vrut. Probabil că asta făcea să crească isteria celor din Piaţa Victoriei.

Opoziţia politică, anticomunistă a dat primul semn că există în 28 ianuarie 1990. Nu?
A fost un moment pe care l-am trăit din plin. M-a surprins extraordinar… Masele de demonstranţi din opoziţie veneau de pe Magheru…

Da, liderii erau prinşi de mîini, aşa cum poate mai manifestaseră în tinereţe, înainte de război.
Aveau parcă şi o maşină cu o păpuşă de ceară. Ca la nunţi. Dar presiunea era extraordinară. Ne-am urcat pe acoperişul Muzeului „Grigore Antipa“, care era înconjurat de schele şi de acolo am privit totul. I-am văzut pe cei aduşi de la Sectorul 1 de Dan Iosif. Au pătruns treptat-treptat în Piaţă. Liberalii au anunţat că la ora 5.00 ei vor pleca. Iată, trebuie să ne amintim că încă de atunci au fost aşa-zişii înţelepţi. Dar, pînă la urmă, au jucat şi dublu de multe ori. Uşor, forţele de opoziţie au fost răsturnate de muncitori. După asta, pe 29, stăteam pe Ştefan cel Mare, am văzut pe fereastră cînd au trecut cei de la IMGB spre Palatul Victoria. Acum, de cîte ori încerc să-l înţeleg pe Petre Roman, într-un fel să-l trec în opoziţie, îmi amintesc de aceste lucruri. Am fost martor, nu pot să uit că el nu e un om de opoziţie, că totuşi n-a fost de partea celor care strigau împotriva FSN-ului. Nu e o opoziţie autentică, adevărată. E opoziţie, aşa, de ultim moment. În ianuarie 1990 nu s-a luptat cu Iliescu…

Roman susţine că atunci l-a salvat pe Coposu. Cei din Opoziţie cred, totuşi, că a fost un scenariu.
Nu l-a salvat deloc. Dar era şef de guvern şi-l lua dracu dacă cineva îl omora pe Coposu. Nu cred că de dragul lui Coposu a făcut asta.

Opoziţia a reacţionat la declaraţia FSN-ului de a deveni partid!
FSN-ul a anunţat la începutul lui ianuarie că nu va participa la alegeri şi că nu se va transforma în partid. Apoi, aproape la o lună şi-a călcat promisiunea. Eu am şi scris că aşa ceva e absurd. Am fost unul dintre oamenii care a demontat pas cu pas toate aranjamentele, toate manevrele politice ale FSN-ului. Au fost manevre ordinare, se vedeau cusăturile cu aţă albă. Mă rog, se vedeau la un analist, masele însă, nu, nu puteau vedea. În momentul acela ei erau şi arbitru şi jucător…

Imediat ce s-a lărgit CFSN-ul, devenit CPUN, aţi scris că cei din Opoziţie au fost traşi pe sfoară.
Da, iată şmecheria: CFSN-ul iniţial era altceva, din el făceau parte şi Pleşu, Dinescu, Caramitru. Acest organism constituie un partid – FSN-ul. CPUN-ul trebuia să aibă reprezentanţi din toate partidele, plus partidul FSN-ului. Domnilor, au zis ei, e drept, în CPUN trebuie să intre şi reprezentanţi ai FSN-ului format la Revoluţie. Astfel că FSN-ul a profitat de vreo trei pătrimi din CPUN. Şi, iniţial, se stabilise să fie doar jumătate FSN. Las la o parte partidele satelit. Am sesizat imediat că era o mare şmecherie, la care, bineînţeles, a participat şi Petre Roman.

După constituirea FSN-ului ca partid, au început scenariile compromiterii opoziţiei politice, anticomuniste. Devastarea Palatului Victoria din 18 februarie nu poate fi judecată aşa?
Am fost la faţa locului cu Cornel Nistorescu. N-am intrat, dar oricum, am fost şi eu pe tăpşanul din faţa Palatului Victoriei. Cornel a hălăduit prin sediu, a intrat. De fiecare dată, despre asemenea evenimente, cum a fost şi 18 februarie, s-a discutat foarte mult. Şi s-a spus, în general, că a fost o provocare, că în acea mulţime care începuse să arunce cu pietre şi voia să intre înăuntru au fost provocatori. Că voiau să compromită opoziţia. Nu cred. Eu am văzut aproape toate manifestările acestea. E o psihologie aparte a mulţimii. În acea tensiune e suficient ca cineva să tragă o rachetă sau să arunce o fumigenă… Ca la Revoluţie, cînd s-a intrat în CC. În aceşti doi ani violenţa, fie fesenistă, fie antifesenistă a fost a unor mulţimi. Gîndeşte-te la Rebreanul, la romanul „Răscoala“… Omul singur e om normal, dar în colectivitate se schimbă. Mai ales cînd e unită de o idee. E pusă pe mare scandal, pe violenţă, care se nasc numai prin unirea indivizilor într-o mulţime.

(Din volumul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, editura Contraria, București, 1993)


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi