După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Cu recunoștință pentru Rebeca Emanuella Mănescu, profesoara de pictură

Marele actor Sidney Poitier a jucat rolul principal într-un film de succes, pe timpul tinereții mele zbuciumate, „Domnului profesor cu dragoste”. Mai mult ca sigur, sunt cuvinte pline de afecțiune, de renunoștință, care vor fi rostite peste ani de zile, în gând, ori în scris și pentru profesoara de pictură Rebeca Emanuella Mănescu.

Este cel mai potrivit subiect pentru astăzi, 9 septembrie, când scriu aceste rânduri, adică de Ziua Mondială a Frumuseții. Asta deoarece am plăcerea să vă supun atenției niște tablouri încântătoare. Toate semnate de Rebeca Emanuella Mănescu.

– Vă rugăm să vă prezentați pentru cei care nu vă cunosc.
– Pentru cei care nu mă cunosc, mă numesc Mănescu Rebeca Emanuella, sunt membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici din România și cadru didactic titular la Palatul Național al Copiilor, catedra de Pictură. Specializarea mea este pictura de șevalet. Am lucrat sub îndrumarea domnilor profesori dr. Cezar Atodiresei și dr. Cătălin Bălescu, iar în prezent îmi continui studiile universitare, urmând a-mi susține disertația anul viitor.

Pentru mine, pictura reprezintă cea mai nobilă dintre artele plastice, prin faptul că deschide calea spre sinceritatea exprimării, autenticitate, profunzime şi rafinament cromatic.
Universul spiritual al unei picturi de bună calitate va avea întotdeauna o bogăţie lăuntrică de neegalat prin alte ramuri ale artelor vizuale.

Afinitatea faţă de domeniul vizual a existat încă din anii copilăriei, când ora de Educaţie Plastică (Desenul, aşa cum îi spuneam toţi şi încă i se zice) se număra printre materiile mele de suflet. Am în minte şi acum imaginea profesorului, pe care îl consideram pictorul atemporal prin aerul său boem, nelipsita beretă şi barba deasă. Viaţa a aranjat ca ani de zile mai târziu să mă reîntorc în şcoala mea ca profesor de arte plastice.

Încă din timpul liceului am ştiut că doresc să urmez o carieră axată pe componenta vizuală, aşa că m-am orientat spre arhitectură, în 2016 absolvind Facultatea de Urbanism. Spre dezamăgirea mea însă, nu m-am integrat în sistemul de proiectare, rigorile sale şi multitudinea de normative apăsând greu şi plafonându-mi creativitatea.

Prin Pictură mi-am găsit adevărata libertate şi puterea de expresie, înscrierea la UNArte fiind cea mai bună decizie a vieţii mele profesionale. Totodată, mi-am dat seama că interesul sincer pentru arhitectură nu a dispărut odată cu reprofilarea, mai mult, am înţeles că pictura are propria sa arhitectură, indiferent de subiectul abordat.

Astfel, principalele motive de inspiraţie ce stau la baza activităţii mele de plastician sunt variatele alcătuiri şi structuri minerale sau vegetale, naturale sau antropice, la scară micro sau macro. Cercetarea mea artistică se bazează şi pe conceptul transpunerii unor compoziţii micro (chiar şi microscopice) la scară mare. Interesul pentru aceste sisteme a prins rădăcini cu ani în urmă, din momentul în care am primit primul telefon cu cameră, iar ulterior întâiul aparat digital.

Spre surprinderea celorlalţi, subiectele de interes nu au fost portretele, ci aceste microcosmosuri. Motivaţia pentru care făceam fotografiile nu era clară, ştiam doar că este ceva ce mă interesează iar prin intermediul imaginilor pot observa mai bine acele fragmente şi texturi. Fişierele respective încă există şi făcând o retrospectivă realizez cât de frumos s-au legat între ele toate etapele, conducând la actuala identitate şi la descoperirea sinelui.

Lucrările personale oglindesc un proces complex de dezasamblare şi reconstruire a elementelor ce au servit drept motiv, transpunere plastică, ajungându-se în final la o imagine autonomă, ce trăiește și vibrează prin ea însăși. În vederea materializării acestui demers abordez două direcţii principale: lucrul în plein air, foarte ofertant prin spontaneitatea şi dinamismul specifice şi compoziţiile realizate în atelier, grupate în mai multe capitole.

Un prim capitol are la temelia sa elemente ce aparţin cadrului natural şi se intitulează Stoicheia – termenul din greaca veche ce înglobează teoria elementelor fundamentale. Acesta este forma de plural a cuvântului stoicheîon/element fizic, folosit pentru prima dată de Platon pentru a desemna aerul, apa, focul şi pământul. Stoicheîon este polisemantic, fiindu-i atribuite şi înţelesurile de literă a alfabetului sau formă geometrică. Teoria elementelor elaborată de grecii antici vizează într-o primă etapă patru elemente, pământul/ gê, apa/ hýdōr, aerul/ aḗr şi focul/ pŷr. Acestea au fost enunţate pentru prima dată de filosoful Empedocle, care le considera rădăcini/ rhizōmata. Ulterior, Aristotel a adăugat al cincilea element, eterul, materia ce umple spațiul cosmic din Univers.

Lucrarea de licenţă şi teza de disertaţie au ca punct de plecare structuri naturale ce aparţin elementului gê. Licenţa, ,,Stoicheia – Inima unui arbore’’, a avut ca punct de pornire detalii şi alcătuiri dendrologice, ajungând la o contopire și esențializare a formei, multe dintre lucrări având la bază observații asupra secțiunilor transversale prin trunchiuri, inima sau duramenul

constituind un centru de interes în compunerea imaginii. Din punct de vedere stilistic, direcţia asumată este cea a unei abstractizări de gradul al doilea, prin sintetizarea şi esenţializarea formelor naturale. Aşa cum a scris şi Marcel Brion în a sa lucrare, Arta abstractă, unul dintre dezideratele proiectului meu a fost căutarea şi explorarea formelor arhetipale care ar fi suportul tuturor formelor naturale pe care le întâlnim. (Brion, Marcel, Arta abstractă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972, PP. 10).

Proiectul de masterat, „Structuri cristalografice”, vizează aceste alcătuiri şi sisteme mineralogice, iar din punct de vedere morfologic, există o schimbare majoră referitor la registrul abordat. Spre deosebire de lucrarea de licenţă, unde pictura se bazează pe elemente organice şi forme sinuoase, proiectul de masterat explorează geometrii caracterizate prin puterea de expresie a unghiurilor drepte, diagonalelor şi ortogonalităţii. Totodată, se identifică o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte modalitatea de tratare a spaţiului pictural. În vreme ce lucrările de licenţă prezintă variaţii ale unor geometrii rezultate din abstractizarea de gradul al II-lea a elementelor endrologice, existând un singur plan reprezentat, proiectul de masterat se clădeşte pe compoziţii alcătuite dintr-o arhitectură ce conţine variate corpuri geometrice, puterea sa de expresie constând în redarea volumetriei şi a tridimensionalităţii.

În încheiere, nădăjduiesc ca prin propria activitate artistică să pot inspira prin ceea ce descopăr dar şi să îl determin pe privitor spre reflecţie şi contemplarea poziţiei sale în raport cu lumea în care se înscrie. Mesajul este atât de simplu, dar fundamental – a învăţa să priveşti, nu doar să te uiţi, a ieși din sfera antropocentrismului și a înțelege că fiinţa umană este doar o componentă a unui ansamblu extrem de complex, o percepere mai bună a acestui vast sistem fiind un pas înainte spre autocunoaştere.

– Cum a fost anul 2021 pentru arta dumneavoastră?
– 2021 a avut o semnificație aparte, întrucât a deschis calea spre o nouă serie de lucrări al căror motiv îl constituie structurile naturale. Fac referire aici la proiectul intitulat Stoicheia, despre care am amintit anterior. Per ansamblu, a fost un an caracterizat printr-un dinamism accentuat în ceea ce privește activitatea de atelier, propriile căutări ce țin de viziune, stilistică, transpunere plastică.

– Cum a început 2022?
– Din nefericire, începutul anului a fost marcat de trecerea în neființă a profesorului meu de atelier, domnul Cezar Atodiresei. Caracterizat de noblețe, rafinament și o discreție desăvârșită, va rămâne mereu în inimile noastre. Învățăturile sale mi-au influențat în mod semnificativ lucrările și mi-au îndrumat pașii spre a-mi forma propria viziune artistică, în concordanță cu propriul temperament.

– Ce visați pentru anul 2022, dar și pentru următorii ani?
– 2022 a adus cu sine multe împliniri și momente de fericire pe plan profesional. În decursul acestui an am avut bucuria de a participa la treisprezece manifestări artistice în țară și internaționale (Bulgaria, Spania, Italia). Totodată, au existat realizări importante și pe plan didactic, prin obținerea statutului de titular și promovarea Examenului Național de Definitivare în Învățământ.

În continuare, îmi doresc în primul rând ceea ce toți avem nevoie, sănătate și putere de muncă. Posibilitatea de a susține un dialog constant între lucrări, curatori și public anul acesta mi-a oferit multă împlinire și sper ca această comunicare să se mențină pe tot parcursul lui 2022. Pentru următorii ani îmi doresc foarte mult să pot organiza primele expoziții personale, reprezentative pentru cele două direcții de lucru asumate în activitatea mea de plastician. Două abordări, cea dintâi mai descriptivă, a doua la granița dintre figurativ și abstract sau chiar abstracție pură, ambele având însă aceeași rădăcină – alcătuiri, structuri micro și macro, naturale sau antropice.

Totodată, am în minte viitoare teme pe care îmi doresc să le interpretez și să le transpun plastic.
Sper ca următorii ani să aducă tot atât de multe și variate evenimente artistice iar la unele dintre acestea să îmi pot aduce și eu contribuția.

Din punct de vedere al carierei didactice, mi-aș dori să evoluez cât mai mult ca profesor, să am o bună colaborare cu viitorii mei elevi și să le pot fi de un real folos în îndrumarea ce le-o voi oferi în acest drum frumos și totodată tumultuos al artei. Conform spuselor lui Dalai Lama: semeni o faptă, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin.
Pe plan personal, iubesc drumețiile montane, călătoriile și explorările, iar în următorii ani sper să descopăr noi locuri care să mă inspire.

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
– În ceea ce mă privește pe mine, îmi doresc să pot realiza un echilibru între timpul dedicat activității de atelier și cel alocat orelor de lucru cu elevii.
Mi-aș dori ca artiștilor aflați la începutul carierei să li se acorde mai mult sprijin în ceea ce privește promovarea sau obținerea unui atelier.

Din păcate, de cele mai multe ori publicului îi lipsește un minim de cultură vizuală, în condițiile în care există o propagare invazivă a imaginii în societatea contemporană. Ar fi minunat ca oamenii interesați de artă să poată participa la cursuri special create pentru ei în scopul de a-i apropia și mai mult de acest domeniu și să le ofere un minim de informații cu ajutorul cărora să poată înțelege mai bine ceea ce văd în expoziții, dar și să distingă o lucrare autentică de kitsch.

-Mulțumesc frumos.
Acum este momentul să prezentăm câteva tablouri.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog