Astăzi de la ora 18.00 ÎN DIRECT pe YouTube și cristoiublog, un dialog cu jurnalista Marcela Feraru, iar de la ora 18.30 cu jurnalista Julia Vîrsta, despre starea post-Covid din Franța și Italia

Culisele politicii românești dezvăluite de fostul ambasador american în România Alfred H. Moses

Ce încurcături a provocat vizita fostului președinte George Bush plătită de Sever Mureșan

 – aprilie 1995 – 

Ambasada a fost închisă de Paști, iar cînd s-a redeschis, ne-am concentrat asupra vizitei apropiate a fostului președinte George Bush și a doamnei Bush, o călătorie personală sponsorizată de omul de afaceri român Sever Mureșan, în momentul acela bancher și cel mai mare acționar al Băncii Dacia Felix din Cluj. Dacia Felix a avut un start extraordinar, însă steaua ei a apus în scurtă vreme. Mureșan și prietenii lui bancheri sperau să-și îmbunătățească statutul în România prin etalarea fostului președinte al SUA și a soției acestuia. În ciuda pretinsei sale bogății, Mureșan se îmbrăca asemenea unui român tipic, purtînd un costum lucios, necălcat, care-i venea prost și pantofi ieftini maro-deschis, care nu se potriveau cu costumul lui închis la culoare. Plinuț, cu părul rărit și o față rotundă, arăta mai degrabă ca un fost înaintaș la fotbal american decît ca o vedetă de tenis, cu atît mai puțin a bancher.

M-am întîlnit cu echipa pregătitoare a președintelui Bush. Din nefericire, bătăile de cap au fost cauzate de mici detalii, ca de exemplu cine avea să stea în Cadillacul ambasadei americane alături de președintele Bush și de doamna Bush de la aeroport pînă la clădirea Parlamentului, unde președintele Bush urma să țină un discurs. Mașina aparținea ambasadei și era destinată exclusiv spre uzul ambasadorului. Era blindată și avea ferestre antiglonț. Legea prevedea să fiu în vehicul ori de cîte ori transportam pasageri, dar, așa cum vedeau eu lucrurile, responsabilitatea mea principală era aceea de a-l proteja pe președintele Bush. Așa că am luat o decizie prezidențială. Soții Bush aveau să călătorească alături de Mureșan cu Cadillacul, care a insistat să fie văzut alături de ei. Dată fiind situația, singura alternativă ar fi fost ca soții Bush să călătorească împreună cu Mureșan într-o mașină neprotejată. Dacă li s-ar fi întîmplat ceva soților Bush, responsabilitatea ar fi căzut asupra mea. În schimb, Mureșan a fost de acord să lipsească în seara următoare, cînd președintele Bush avea o întîlnire privată cu președintele Iliescu, ministrul de externe Meleșcanu și cu mine.

400 de persoane convocate de Sever Mureșan

Cînd avionul privat al soților Bush, plătit de Mureșan, a aterizat, a avut loc o ceremonie de bun venit la aeroport, după care coloana de mașini a plecat spre clădirea Parlamentului, unde Bush urma să-și țină discursul în fața unei audiențe de 400 de persoane, convocate de Mureșan. Coloana de mașini era exagerată, în deschiderea ei mergeau mașini cu agenți de pază cu fețele acoperite, înarmați cu mitraliere Uzi, care ieșeau prin ferestre. Președintele Bush nu era un orator nemaipomenit, însă audiența a reacționat pozitiv la persoana care era președinte al Statelor Unite atunci cînd a căzut comunismul și Ceaușescu a fost răsturnat. Apoi a primit întrebări și a dat un interviu televizat, după care s-a întors la reședință pentru un «moment de liniște». Personalul reședinței a reușit să găsească o fotografie cu Bush pe vremea cînd era președinte și a expus-o la intrare. Bush m-a întrebat: «Unde ai găsit relicva asta?» Julius, majordomul kenyan întotdeauna curtenitor, a sărutat mîna doamnei Bush. I-am condus pe soții Bush spre dormitorul lor care putea fi considerat modest pentru standardele prezidențiale, însă doamna Bush a trecut peste, spunînd: «Ar trebui să vezi unde m-a dus George după ce ne-am căsătorit». După acest comentariu, noi, bărbații, ne-am îndreptat spre saună, unde ne-am împărtășit obișnuitele trivialități. Mi-a spus o poveste amuzantă despre un prieten comun care, după ce a leșinat la o cină din Palm Beach, a fost resuscitat de către a doua lui soție. Președintele Bush știa că lucrasem pentru președintele Carter și a spus că a admirat dăruirea lui Carter și faptele lui bune, dar era sceptic în legătură cu misiunile lui de «Călăreț Singuratic» în Haiti, Coreea de Nord și cea mai recentă în Bosnia. Bush mi-a spus că problema cu Carter era aceea că nu urma directivele. Credea că e mai eficient dacă operează pe cont propriu, cîntărind din ochi persoana cu care avea de a face și încercînd apoi să personalizeze relația. A procedat cu succes în cazul lui Satad și al lui Begin cînd a negociat tratatul de pace egipteano-israelian, dar asta s-a întîmplat pe vremea cînd era președinte. Era mai greu să realizeze asta acum că nu mai era președinte.

Ion Iliescu a spus din nou Povestea Revoluției

Am părăsit reședința la puțin timp după aceea pentru a participa la o cină găzduită de președintele Iliescu. Prima oră a fost dedicată discuțiilor între cei doi președinți, ministrul de externe Meleșcanu și mine. Președintele a spus din nou povestea Revoluției și peripețiile României postdecembriste. Relatarea a fost una ușor revizionistă, însă nu putea fi considerată una rea. Spre sfîrșit, președintele Iliescu s-a plîns în legătură cu felul în care Washingtonul tratează România. Situația nu era diferită nici pe vremea cînd George Bush era președinte, un detaliu care se pare că i-a scăpat președintelui Iliescu. Românii trebuiau să înceteze să se mai plîngă. Cu cît vorbeau mai mult despre faptul că sînt tratați ca o națiune de mîna a doua, cu atît era mai probabil ca acest lucru să continue să se întîmple.

Un interes mare a prezentat momentul în care președintele Bush a negat ferm rapoartele de presă larg vehiculate potrivit cărora el și președintele Mihail Gorbaciov al Uniunii Sovietice puseseră la cale în 1989 la Malta răsturnarea lui Ceaușescu. În schimb, Bush a adoptat o atitudine defensivă în legătură cu decizia sa de a nu interveni în revolta sîrbilor din Bosnia în 1992. Acesta a susținut că ministrul apărării Dick Cheney și șeful Statului Major Colin Powell îi spuseseră în momentul respectiv că în Bosnia ar fi necesari cel puțin 250.000 de soldați americani pentru a pune capăt luptelor, fără o strategie de ieșire pentru forțele SUA și fără nici o asigurare potrivit căreia numărul ar fi unul adecvat. Președintele Iliescu, asemenea majorității românilor, era pro-sîrb și nu avea încredere în populația musulmană din Bosnia. A ascultat politicos, dar nu a comentat.

Deși Sever Mureșan trebuia să stea lîngă Bush, românii l-au pus pe la jumătatea mesei

Conversația de la cină a fost în plăcuta sporovăială obișnuită. Potrivit schemei inițiale după care trebuia să ne așezăm la masă, întocmită de oamenii lui Mureșan, acesta trebuia să ocupe locul de lîngă Bush. Românii au luat, pe bună dreptate, frîiele, și Mureșan a ajuns să stea pe la jumătatea mesei. Una dintre primele acțiuni ale lui Emil Constantinescu, după ce acesta a fost ales președinte în decembrie 1996, a fost să ordone arestarea lui Mureșan pentru acuzații de corupție.

A doua zi, personalul ambasadei americane, alături de soții și copii, aproximativ 200 de oameni, i-au întîmpinat la 8.30 dimineața pe soții Bush la reședință. Bush a fost într-o formă de zile mari, semnînd autografe și fotografiindu-se cu fiecare familie. Îi plăceau oamenii care lucrau la ambasadă și acest lucru se vedea. Amîndoi soții Bush au vorbit în fața unei audiențe apreciative, lăudînd-o pentru serviciile aduse binelui public și reamintindu-le că soții Bush serviseră în Beijing în 1974 pînă în 1976, cînd George Bush a fost ambasadorul neoficial în China (relațiile diplomatice formale au fost stabilite în 1979). Următoarea oprire: terenul principal de pe arena de tenis. Am jucat un set, însă, deși l-am avut pe Mureșan ca partener de joc, am pierdut în fața lui Bush și Meleșcanu.
Mureșan mi-a mărturisit mai apoi: «E greu să fii în același timp un mare jucător de tenis și o gazdă bună».

A fost o vizită reușită pentru soții Bush și pentru România. Soții Bush s-au simțit minunat. Bush l-a plăcut pe președintele Iliescu și l-a invitat să-l viziteze în Houston. Mai tîrziu, cînd l-am luat deoparte pe președintele Bush și l-am întrebat dacă vorbise serios, mi-a spus că da.
Și chiar așa era.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Invitații cristoiuTv: Constantin Șolga | Al treilea adevăr. Episodul 2
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Există un interes major pentru transformarea PSD într-un partid de buzunar