Culisele politicii românești dezvăluite de fostul ambasador american în România Alfred H. Moses

Cum a vrut congresmenul Tom Lantos să-l tragă pe sfoară pe Emil Constantinescu

– mai 1997 – 

Tom și Annette Lantos s-au întors la București la sfîrșitul lui mai, de data asta împreună cu doisprezece oameni de afaceri, lucru care a complicat eforturile logistice. Tom a cerut luna de pe cer – prînz cu prim-ministrul Ciorbea, o întîlnire separată cu președintele Constantinescu și o invitație pentru anturajul său de a participa la o cină de stat pe care președintele Constantinescu o organiza în cinstea președintelui Göncz Árpád al Ungariei. Tom a adus o scrisoare de la președintele Clinton pe care intenționa să le-o înmîneze celor doi președinți, Constantinescu și Göncz, înainte de cină, lucru care ar fi fost cel puțin ciudat. E adevărat că congresmenul Lantos a condus lupta în Congres pentru permanența clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România, în iulie anul trecut, și era fără îndoială îndreptățit să primească recunoștință pentru sprijinul acordat, dar, din cîte știm, nu jucase nici un rol în semnarea Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre Ungaria și România, iar acesta era evenimentul celebrat în cadrul cinei organizate de președintele Constantinescu pentru președintele Göncz. Tom, Annette și nepoata lui au zburat la București cu un avion privat, împreună cu ceilalți pe care i-a invitat să i se alăture. A insistat ca întregul grup să ia parte la toate întrunirile – mai întîi cu prim-ministrul, apoi la un prînz pe care premierul îl găzduia pentru președintele Göncz și-n cele din urmă la cina de stat de la Cotroceni. Singura dată cînd anturajul lui avea să lipsească era o întîlnire privată pe care eu și congresmenul Lantos am avut-o cu președintele Constantinescu, cu o oră înainte de cina de stat.

Tom, care nu rămînea niciodată fără cuvinte, a mers un pic cam departe în timpul cinei. Cu cei 150 de oaspeți și presa de față, l-a invitat pe prim-ministrul Ciorbea să vină la Washington pentru a inaugura o expoziție de fotografie pusă la cale de Annette Lantos și alții în Rotonda Capitoliului. Prim-ministrul Ciorbea a acceptat invitația fără să știe dacă avea să se afle la Washington și din alte motive. Dacă nu, atunci nu avea să participe la expoziția de fotografie.

În timpul întîlnirii sale cu președintele Constantinescu, Tom a vorbit despre o întîlnire «recentă» pe care o avusese cu președintele Clinton, cu principalii consilieri externi și cu membri din conducerea Congresului. În realitate, întîlnirea avusese loc în februarie. Mai mult, repeta cuvintele pe care le rostise în legătură cu aceeași întîlnire cînd se văzuse ultima oară cu președintele Constantinescu, în februarie la București. Președintele Constantinescu și-a adus aminte de conversație și l-a întrebat pe Tom cînd a avut loc întîlnirea. Ușor confuz, Tom a spus «acum cîteva săptămîni», dar știau amîndoi că încerca să vîndă de două ori aceeași marfă. În timpul cinei de stat, Tom a citit scrisoarea de la președintele Clinton, lucru care era în regulă, dar apoi, folosindu-se de obișnuitele sale înflorituri retorice, a făcut mare caz de semnătură, «Bill Clinton», arătînd diferența dintre această semnătură familiară și mult mai formala «William Jefferson Clinton», insinuînd că prima este semnul unei prietenii speciale. A doua zi, presa s-a amuzat de acest lucru, arătînd că scrisoarea nu are nici un mesaj și că semnătura «Bill Clinton» nu compensa pentru faptul că scrisoarea era lipsită de substanță. Congresmenul Tom Lantos, ca și aproape toată lumea, știa că președintele Clinton semna de obicei scrisorile, autografele și aproape orice alt document cu «Bill Clinton».

În ciuda acestor gafe, vizita lui Tom a fost un succes. Nu a adus mari transformări și nici nu a adus România mai aproape de NATO, dar a facilitat prietenia și sprijinul american, ceea ce a fost apreciat foarte mult.