Cultura a ajuns să se vândă la o tarabă într-o piață amărâtă

Am găsit un citat care mi-a plăcut: „Fără artă și cultură se așterne liniștea”. Cât de frumos spus și cât de profund. Dar, mai nimeni nu mai are timp să vorbească despre cultură, despre artă, despre dramele artiștilor, de faptul că ei, încă dinaintea pandemiei, erau la limita subzistenței. Unii, că sunt și artiști care se descurcă, chiar cu prețul compromisului.

Trebuie să înțelegem că omul nu poate trăi doar cu pâine, sufletul are nevoie și de hrană spirituală, pentru a nu-și dea duhul. Trendul actual este de a consuma cultură doar dacă este gratis, dacă se oferă minimal sau aproape fără nici o recompensă financiară. Cum se anunță un cost, cum se renunță la această preocupare. Se pare că publicul vrea să aibă acces la filme, muzică, seri de lectură, teatre, concerte, ziare, cărți pe internet, fără a plăti ceva. Dar nimeni nu se gândește că pentru a-și salva existența artistică, scriitorii și artiștii își pun la dispoziție, tot mai frecvent, opera, fără a primi ceva în schimb. Societatea nu mai are nevoie de cultură, e o realitate crudă. Interesul oamenilor e focusat pe supraviețuire, pe goana după averi, după mult, cât mai mult.

Publicul, pentru care artiștii sunt nevoiți să presteze, este la un nivel atât de scăzut de educație, e agresiv și suburban. Câștigă notorietate arta de bodegă, lucrurile lipsite de valoare, iar creațiile culturale autentice și cu adevărat importante s-au pierdut din spectrul de interes al publicului. Ca în orice business, și cultura pare să se bucure de un marketing focusat pe profit imediat, pe cantitate nu pe calitate, pe celeritate nu pe consecvență și substrat.

Educația e într-un mare vid de valoare, e complet decăzută, copiilor li se pare cool că nu gustă cultura autentică și o iau în derâdere. Totul s-a transformat într-un spectacol ieftin și comercial, artiștii renunță la ștachete și acceptă să diminueze valoarea actului lor cultural doar pentru a supraviețui. Identitatea culturală e pe cale de dispariție. Oamenii verticali, cu sete de cultură, oamenii-enciclopedii dispar sau sunt înlocuiți de ,,unicornul roz cu svastică”, care, pe lângă faptul că nu are vreun merit de performer încasează lunar bani de la o primărie celebră cât pentru o întreagă scară de bloc. Însă, nu toți au fost născuți sub o stea norocoasă. Unii se plimbă călare și cred că așa reinventează cultura și o concurează pe Loredana.

Asta a fost o paranteză în contextul penibil în care se află cultura în această perioadă. Tocmai de aceea, artiștii ajung să își aleagă un alt gen de muzică, să poată să vândă și să supraviețuiască. Iar în noua paradigmă multiculturală artiștii vor fi înghițiți de bule bizare de cultură.

Nimic nu mai stârnește concurența și diversitatea, nimic nu ne mai oferă o alternativă, cultura a ajuns să se vândă la o tarabă într-o piață amărâtă. Când publicul primește de la politicieni exemple de o așa de proastă inspirație, piața culturală va produce doar ceea ce se cere, își va pierde pe deplin identitatea.
Iar noi ce primim? Această nouă paradigmă culturală nu va putea scrie o pagină de istorie pentru noi.