Răsfoind Rampa. Revista Rampa a apărut atît în timpul Războiului Sfînt, cît și după. Simpla răsfoire a acestei gazete a spectacolului dă seamă de cine era Partener strategic al României la un moment dat.
Rampa înainte de 23 august 1944.
Firește, de creație sovietică sau chiar rusească nici nu poate fi vorba. Nu se întîlnește nici creație engleză sau americană. Domină zdrobitor producția nemțească și ici colo cea a națiunilor Axei.
Să luăm cîteva numere din vara lui 1942.
Rampa, 2 august 1944:
Despre națiunile Axei sînt titluri precum Arta slovacă, Ce se joacă la Viena.
Sînt consemnate spectacolele teatrale și cinematografice din Germania. Iată cîte va exemple:
Numărul din 2 august 1942:
„«Ulciorul sfărîmat», un film comic cu marele actor Emil Mannings. De la tragedie la comedie, marea artă a genialului Jannings.”
Prezentarea debutează astfel:
„Bine fac studiourile germane că mai scot din bogatul rezervoriu al literaturii clasice germane subiecte interesante pentru noua lor producţie de filme, fiindcă orice se spune, un autor clasic genial are mai mult material de idei și fapte pentru ecran decît scriitorii de duzină – cari fabrică la comandă.”
Rampa, 9 august 1942:
Rampa, 16 august 1942:
„Sînge vienez
UN NOU MARE SUCCES AL CASEI WIEN-FILM DIN VIENA, REALIZAT DE WILLY FORST”
Rampa, 23 august 1942:
Rampa, 30 august 1942
Era pe vremea cînd Germania era partenerul nostru strategic.
Peste doar doi ani partenerul strategic se schimbă. Nu mai e Germania, e Rusia Sovietică.
Cum se vede asta în viața cultural artistică din România?
Ne răspunde trecerea în revistă a numerelor pe august 1947 ale revistei Rampa.
Rampa, 3 august 1947:
Pe prima pagină eseul George Bernard Shaw. Cu prilejul aniversării celor 81 de ani de la nașterea sa.
Cine-l semnează?
Un reprezentant al noului partener strategic:
Lîngă acest articol o fotografie cu această explicație:
„Eroina principală din filmul sovietic «David Guramişvilii» film istoric de mare montare în care se înfăţişează un episod din luptele poporului georgian pentru libertate”.
Rampa 10 august 1947
„ROLUL JUCAT DE CINEMATOGRAFIA SOVIETICA IN DESVOLTAREA ARTELOR NAŢIONALE
Mulţi «teoreticieni» din Apus demonstrau că cinematografia este o artă fără un suflet naţional, arta este «abstract europeană» sau «mondială», că tehnica cinematografică este la fel pentru toate popoarele şi căile esteticii sale sînt la fel. Şi cît de semnificativ e faptul că tocmai în Uniunea Sovietică s-a demonstrat cît de original, puternic, în expresia sufletului naţional, poate fi cinematograful! Oare nu aceasta au demonstrat-o filmele ruseşti ca: «Mama», «Crucişetorul Potemkin», «Ceapaie va fi altele?» Oare n-au arătat acelaşi lucru filmele studiourilor sovietice?”
Rampa 17 august 1947:
„La zece minute de Kremlin… se înalţă INSTITUTUL de TEATRU din Moscova. CUM SE ÎNSUŞEŞTE știința TEATRULUI ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ – PROGRAMA ANALITICĂ PENTRU TOATE FACULTĂŢILE. – DESPRE «MICUL DOCTORAT» ŞI DESPRE MULTE ALTE PROBLEME SERIOASE DE CARE TREBUIE SĂ ŢINEM ŞI NOI SEAMA”
Rampa, 31 august 1947:
„Lectura publică a piesei Tînara Gardă de Fadeev. În cadrul acestei prime lecturi publice au luat cuvîntul domnii Zaharia Stancu, N. Moraru și Mihai Raicu.”
Surprinzător era sa fi fost altfel
Ca in orice domeniu omul normal este deranjat de excesul de zel de excesul de epitete laudative
Excesul supăra nu tendința sau curentul
Off topic- in aceasta dimineata -ca in fiecare dimineata de altfel- vizionand ultima inregistrare pe youtube, am observat ca s-a postat si o inregistrare din 20 martie 2021, chiar in timp ce o ascultam pe ultima. Are un scop sau e o eroare?
Irlandezul George Bernard Shaw era ridicat în slăvi de propaganda sovietică pentru că era socialist.