Cum a pus la cale Ion Iliescu o potemkiniadă cu prilejul vizitei la Iași a lui Nicolae Ceaușescu

Am dezvăluit într-un număr anterior că lucrez la prefața cerută de Dan Andronic la cartea sa „În umbra puterii. Istorii din lumea informațiilor secrete. De la Ceaușescu pînă, la Băsescu”. Semnalam că e vorba de „transcrierea unui lung dialog al lui Dan Andronic cu Aurel Rogojan, printre altele, fostul șef de cabinet al lui Iulian Vlad. Potrivit CV-ului, Aurel Rogojan a fost numit, în 1977, la vîrsta de 28 de ani, în postul de șef al Cabinetului generalului locotenent Iulian N. Vlad, Secretar de Stat la Ministerul de Interne. Îl va urma pe acesta în demnitățile sale ulterioare, de la adjunct al ministrului de Interne (1984-1987), ministru secretar de stat și sef al Departamentului Securității Statului (1987-1989). După 1989, a fost implicat în făurirea SRI și a lucrat cu mai mulți directori ai Serviciului.”

Pentru mine cărțile sînt un prilej de două feluri de lectură:
Lectura de lucru, în vederea unei prefețe, a unei documentări, a unor note.
Lectura pasiune, lectura lacomă, urmare a seducție exercitate de text asupra mea.

Nu de puține ori, lectura începută în vederea lucrului se transformă rapid în lectura patimă.
Așa s-a întîmplat cu interviul de o carte luat de Dan Andronic generalului Aurel Rogojan.
Interlocutorul e o veritabilă mașinărie de istorisit întîmplări din lumea prin care a trecut.
De aici valoarea de excepție a cărții din punctul de vedere al literaturii memorialistice.

Redau mai jos un exemplu.

După așa zisul exil de la Timișoara, de fapt, o perioadă gîndită de Nicolae Ceaușescu drept o școală a vieții pentru activistul de birou Ion Iliescu, acesta din urmă e trimis la Iași ca prim secretar al județenei de partid. Aurel Rogojan vrea să ne explice antipatia lui Ion Iliescu de după decembrie 1989 față de Iulian Vlad. Pentru aceasta el relatează o suită de întîmplări de pe parcursul unei vizite la Iași a lui Nicolae Ceuașescu. Cum de știe Aurel Rogojan, care lucra la cabinetul de Iulian Vlad, despre aceste întîmplări? Ne răspunde introducerea la istorisirile propriu zise:

D.A.: Ați amintit anterior că l-ați văzut prima dată pe Iliescu la Beiuș, în anul 1966, când v-a fost înmânată Diploma de onoare a C.C. al P.C.R. După aceea, când l-ați mai văzut?
A.R.: În luna septembrie 1977, de această dată, față în față cu generalul Iulian Vlad. A fost o vizită de lucru a lui Ceaușescu, de aproape o săptămână, în județele Iași, Suceava și Neamț. Generalul Iulian Vlad a fost desemnat să se ocupe de securitatea acestor vizite, după ce în luna iunie Ceaușescu îl luase cu el în Republica Democrată Germană.
D.A.: Acolo fusese desemnat să-l însoțească în mod excepțional.
A.R.: După plecarea lui Mihai Pacepa a început să se ocupe de vizitele externe. Momentul la care mă refer este din toamna anului 1977. Din 15 mai 1977, Iulian Vlad era deja secretar de stat. ”

Aurel Rogojan poveștește aceste întîmplări pentru a ne lămuri o chestiune legată de destinul lui Iulian Vlad de după decembrie 1989. O face cu o anume seriozitate de general, chiar dacă în rezervă. Eu însă am citit rîndurile din carte despere visita lui Nicolae Ceaușescu la Iași rîzînd cu poftă, ca și cum aș fi citit din Gogol:

D.A.: Am înțeles, haideți să vedem cum a fost la Iași.
A.R.: Revenim la întâlnirea generalului Iulian Vlad cu Ion lliescu, prilejuită de vizita lui Nicolae Ceaușescu la Iași. Înainte de sosirea lui Ceaușescu, ofițerii din direcțiile centrale au efectuat recunoșterea traseului și a obiectivelor vizitei.
Ofițerul care răspundea de problema învățământului superior a sesizat că macheta amenajării hidrotehnice a bazinului râului Someș, realizată de Institutul de Construcții din București în colaborare cu specialiști de la facultățile de profil din Cluj, Timișoara și Iași, fusese expusă la deschiderea anului universitar precedent la Cluj, lui Nicolae Ceaușescu fiindu-i însă cunoscută de la Timișoara.
Ofițerul coordonator al problemei zootehniei a sesizat că „bălțata de Maramureș“, o rasă de vaci creată pe suportul genetic elvețian al rasei Simmental, a fost prezentă și în alte expoziții vizionate de Ceaușescu.
Ofițerul Direcției a II-a responsabil pe domeniul construcțiilor de locuințe a raportat că într-un cvartal ce urma a fi prezentat ca finalizat nu sunt gata decât câteva blocuri, cele din frontul stradal sunt pavoazate cu drapele, lozinci și panouri propagadistice și că cel puțin 800 de familii fără locuință îl vor întâmpina pe Ceaușescu „cu jalba în proțap“.
Ofițerul care a efectuat recunoșterea la Ferma pomicolă Bivolari a sesizat că în merii de pe marginea aleii pe care va trece Nicolae Ceaușescu s-au agățat mere cu fir textil nesesizabil.

D.A.: Seamănă din ce în ce mai mult cu satele-fantomă prezentate împărătesei Ecaterina a II-a, ceea ce ne arată că imaginația celor care vor să fie pe placul stăpânilor este destul de limitată.
A.R.: Cam așa ceva. În seara premergătoare vizitei lui Ceaușescu, șeful Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne, în calitatea sa și de membru al Comitetului Județean de Partid, a fost mandatat să prezinte aspectele mai sus-menționate lui Ion Iliescu și membrilor Biroului Comitetului Județean Iaşi, convocat special pentru analiza stadiului pregătirii vizitei. Ion Iliescu nu a fost deloc receptiv, ba, mai mult, s-a exprimat că rutina cu care se fac vizitele nu lasă loc observării unor detalii de nimic.
A doua zi, în timpul vizitei la Universitatea din Iași, Nicolae Ceaușescu, cu ironie, a remarcat că macheta amenajării bazinului Someșului a fost adusă acolo probabil din dorința hidrotehnicianului Ion Iliescu de a demara amenajarea bazinelor hidrografice ale râurilor Prut și Siret, căci lui macheta i-a mai fost prezentată la Cluj și Timișoara. La ferma zootehnică a reproșat că biata văcuță bălțată se află în turneu permanent. În livada pomicolă, Elena Ceaușescu a poftit să culeagă personal un măr roșu arătos, dar Emil Bobu, care cunoștea înșelătoria, s-a repezit el, dar nu a avut dexteritatea necesară și trăgea fără succes de mărul ce nu se dădea dezlegat. A salvat situația un aghiotant din escortă, dar Nicolae Ceaușescu observase, deși mergea grăbit.

D.A.: Deja pare o comedie bufă…
A.R.: A urmat vizita în cvartalul de locuințe cu probleme. O mare de oameni se bulucea, forțând cordonul de jalonieri, să ajungă la Nicolae Ceaușescu cu scrisorile în mână. Președintele a intervenit imediat: Neagoe, dă ordin să se preia toate scrisorile“. Marin Neagoe era aghiotantul principal, șeful escortei prezidențiale. Coloana a încetinit și vrafuri, vrafuri scrisorile erau depuse chiar pe bancheta din spate a autoturismului de teren „ARO decapotat. Ca din senin apare o familie, soț și soție, aceasta cu un sugar în brațe. Nicolae Ceaușescu cere șoferului să oprească. Femeia cu copilul începe: „Conașule, domnule Ceaușescu, dacă ne-ai dat casă, nu ai vrea mata cu doamna să ne creștinați puradelul, să aibă parte de noroc pe lume?“ Nicolae Ceaușescu, zâmbind îi zice: O să-i trimit un cadou la botez. Reține, Neagoe, Iliescu, să te ocupi personal“. În seara zilei respective, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu Comitetul județean de partid, unde l-a criticat sever pe Ion Iliescu, apreciindu-i ca nemulțumitoare activitatea și reproșându-i că numai cu propaganda și agitația nu se vor putea rezolva problemele sociale ale județului.
În dimineața zilei următoare, Ion Iliescu s-a văzut cu generalul Iulian Vlad în holul Hotelului „Traian“, împrejurare în care, foarte nervos, i-a adresat reproșuri că Securitatea dinadins l-a informat pe Ceaușescu numai despre lucrurile negative din activitatea sa și că pentru el, ca prim-secretar, vizita a fost un eșec creat de Securitate. Când vorbea, bătea sacadat cu tocul pantofului drept în pardoseală. Când nu vorbea, clănțănea și scrâșnea din măsele.”


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „Cum a pus la cale Ion Iliescu o potemkiniadă cu prilejul vizitei la Iași a lui Nicolae Ceaușescu”

  • Tareeeee

  • Maestre, lucrurile astea le știam de atunci, așa că nu mai trebuia să te obosești sa ni le “prezinți”, acum !
    Și, trebuie spus că pe vremea aia nu era nici Facebook, nici Instagram, nici WhatsApp, așa că ele se aflau, dacă nu prin “Seculeaks”, măcar prin bancurile elaborate tot de apropiații lui NC !
    Datini fine, nu e rău … articolul, mai ales că “personajul” principal, Iliescu, acum e in stare stare gravă la Elias !
    Așa că nu putea fi găsit în moment mai bun, pt a i se înfige un “pumnal media”, pe la spate !
    Glumesc, stai liniștit !

  • Nu prea e “animație”, la subsol !
    Dacă era cald afară, ziceam că v-ați dus la grătare, dar pe vremea asta, ce sa mai zic, probabil stați prin case, ori pe la televizor, ori puneți murături, ori aveți alte “activități” !
    Eu nu voiam decât să vă întreb ce părere aveți despre vizita de campanie, la Iași, a cuplului prezidențial ?
    Sau, mai bine zis, dacă sunteți de acord cu prezenta “răvășitoarei’, la acest eveniment ?
    Probabil nu voia să stea singură în weekend, sau a vrut să “testeze” aeronava de lux Embarer 40, cu care călătorește, mai nou, KWJ !?!

  • L-am vazut pe I.C. motivand de ce a cerut KIWI, intr-o nesimtire inimaginabila pt unul care ragea cu ¨independenta justitiei¨, demisia sefului DIICOT.
    Pentru a avea (deja) 4 parchete importante care asteapta ca ´Guvernul lui¨, imediat ce se va instala, sa-i propuna ¨sefii lui¨, pe care sa-i accepte imediat si prin care sa controleze in urmatorii ani, aceste parchete.
    Smecher Dulapul, populimii nici ca-i pasa. 🙂
    Deci 2 victorii importante ale sistemului, bazate pe tragedia de la Caracal: Obligativitatea prezentarii unui act de identitate la cumpararea cartelelor pre-pay (declarata ilegala de CCR) si eliberarea ultimului din cele 4 parchete care conteaza, de un sef care nu era ca si ceilalti, interimar.

  • Bineînțeles că nemțălăul nu s-a putut abține fara sa facă referire la accidentul de azi dimineață, de la Slobozia, “decretând” încă o inepție LIPSA INFRASTRUCTURII UCIDE, ca și corupția !
    Pân-acum campania lui s-a bazat numai pe evenimentele neplăcute din societatea românească , gen Caracal, Piața CONSTITUȚIEI, sau cel de azi .
    As pune următoarea întrebare :
    Cu ce e devină infrastructura in cazul când NN un se respecta regulile de circulație, sau un șofer adoarme la volan ?
    Poate primesc un răspuns de la KWJ, deși nu prea cred !

  • Ce mi-e Iliescu, ce mi-e Vlad, ce mi-e Rogojan… Eu nu-l cred pe niciunul… Niste jeguri comuniste care au participat la mutilarea destinului unei natiuni promitatoare înainte de epoca acestor nenorociti.
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cătălin Ivan: „Aceste alegeri nu sunt alegeri libere”

Interviu cu Cătălin Ivan, candidat Partidul Alternativa Pentru Demnitate Națională, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 17 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi