Cum alimentează ziarele neo-liberale britanice ostilitatea împotriva românilor din insulă, în numele „libertății de expresie”

În mai 2019, ziarul britanic Metro 

…care se auto-intitulează „Cel mai popular ziar gratuit din lume”, publica un articol de o calitate îndoielnică, pe un îndoielnic „subiect de presă”, care terfelea din nou prestigiul comunității de români din Regat: britanica Seyi Akiwowo participase la o nuntă din România (zona Cluj) și după ce fusese răsfățată două zile pe cazare și masă alături de o prietenă, „donaseră” împreună 22 de lire britanice ca „dar de nuntă”. Ulterior, la reîntoarcerea acasă, britanica postase online un mesaj al româncei care a dezlănțuit o furtună de comentarii dur-abuzive la adresa clujencei. „Subiectul” a fost preluat rapid de ziarul neo-liberal „Metro”, iar mesajul articolului rezultat a fost clar: pe lângă alte defecte, românii sunt lacomi.

În fapt, Seyi Akiwowo și o prietenă 

… de-a sa călătoresc spre România în 2019, unde o prietenă și fostă colegă de muncă le-a invitat să participe la nunta sa. Cele două invitate primesc de la miri un mic cadou la sosire, participă la o „petrecere la Grădină”, merg a doua zi la petrecerea de nuntă, iar la sfârșitul evenimentului, urmează exemplul celorlalți invitați și pun „darul miresei” într-un plic alb: Akiwowo „contribuie” cu 20 de euro, iar prietena ei, cu 5 euro. Rezulta o sumă de 22 lire cu care îți trebuie curaj ca să intri într-o pizzerie de cartier din Marea Britanie. Cel mai probabil, din neștiință, Akinowo, care plătise 60 de lire în plus pentru extra-bagaje (!), contribuise cu 20 de lire la întemeierea familiei prietenei sale, fiindcă nu știa obiceiurile locului. Revenită la Londra, britanica Akiwowo primește un mesaj pe Facebook de la mireasa româncă, prin care îi sunt transmise „îmbrățișări” și în care este deschis precaut subiectul „subțirimii” contribuției sale la nuntă. În „revolta” sa, Akiwowo distribuie pe un site de socializare postarea clujencei, trezind o furtună de condamnări ale româncei, iar jurnaliștii de la Metro culeg „subiectul” și îl oferă publicului, așa cum era povestit de Akiwowo. Astfel, o controversă banală care nu avea nicidecum amploarea unui subiect de presă pentru „cel mai popular ziar gratuit” și care s-ar fi rezolvat de la sine între două prietene, era transformat într-o poveste care inflama din nou sentimente anti-românești și, în particular, anti-„lăcomie românească”.

Articolul de presă se constituia

… practic, într-o nouă manifestare „editorială” a publicației respective de camuflată xenofobie și dispreț la adresa românilor: dacă ar fi încercat să afle sensul conceptului de „nuntă” la Cluj, jurnaliștii de la Metro ar fi trebuit să trateze subiectul după un simplu reper deontologic: când scrii despre nunta la români, trebuie să ai o minimă documentare asupra nunții la români. O nuntă nu este o petrecere în sine cum se crede în redacția Metro, ci o adunare veselă în care mai mulți oameni se adună pentru a sprijini pentru viitor (financiar sau cu daruri) doi tineri care se căsătoresc. Ca țară modestă, în România mulți tineri din păturile mijlocii și sărace ale societății organizează nunțile „pe datorie”, în speranța că vor achita totul din „darul de nuntă”. Este o „ruletă rusească” care poate distruge o tânără familie ce se poate regăsi eventual în imposibilitatea de a returna datoriile. Darul de nuntă la români nu este cerșetorie sau o afacere, ci doar o tradiție care adună comunitatea și rudele pentru a oferi sprijin unor tineri acolo unde statul a eșuat istoric să o facă.

Atitudinea ostilă a unor ziare britanice

… precum Metro la adresa comunității de români, atitudine care a facilitat și apariția unui „subiect de presă” viciat de subiectivism în care demnitatea unei familii de români era terfelită, rezultase însă și dintr-o altă alăturare: după ce descoperiseră o „mireasă lacomă” la Cluj, ziariștii de la Metro au scris și de o româncă din Marea Britanie, șoferița de autobuz Ana Maria Florean, care fusese lăudată public pentru profesionalismul și ținuta sa: încălcând regulile Companiei, românca oprise autobuzul între stații (în Plumstead, Londra) pentru a salva o femeie în vârstă. De data aceasta, Metro a „omis” însă să îi precizeze naționalitatea: Florean a rămas doar „șoferul de autobuz”, nu și „românca”.

„Metro”, un cotidian din hârtie frumos colorată

… este distribuit gratuit prin double-deck-urile din Londra și din marile orașe, și are o tradiție veche în găzduirea atacurilor xenofobe la adresa românilor și „est-europenilor” din Insulă, sub masca „libertății de expresie”. Ca o descriere sumară a publicației, în paginile ziarului Metro, un personaj care emite comentarii „tari” despre controversatul miliardar nord-american Soros poate deveni brusc „controversat”: i s-a întâmplat unui Republican nord-american al cărui nume a apărut în cotidianul britanic. Ziare precum Metro evită insistent să observe că există o comunitate de români în Marea Britanie care produce taxe și oameni cu cariere valoroase, care plătește servicii și produse – salvând astfel locuri de muncă locale, care este bine integrată și loială țării-gazdă, dar care uneori este redusă sistematic la „valoarea” unui pumn de dezrădăcinați prin agresivitatea unor jurnale. Este evident că atitudinea presei „formatează” și opiniile unor cititori, iar faptul că atacurile împotriva unor naționali UE din Regat au cunoscut un punct de maxim după Referendumul Brexit nu este deloc întâmplător. Când unele publicații trimit în judecată indirect o întreagă comunitate, o pun sub acuzare pe bucățele, o judecă fără avocați, dau cu ciocănelul și emit sentințe cvasi-academice care frizează xenofobia, atunci totul se reduce la o etichetă aplicată într-un raft: ori, potrivit unui slogan „la modă” britanic, etichetele sunt pentru sticle, nu pentru oameni.