Cum am fost eu în Biroul Oval

21. Biroul Oval e mult mai mic decît la televizor!

Aşteptăm un timp. De aici, din spate, văd microfoanele păroase ale americanilor. Le-au ridicat deasupra tuturor ca pe nişte pari rupţi din gard răsculaţii de la 1907. Se deschide uşa care duce la drumul spre Biroul Oval. Facem cîţiva paşi şi ne oprim pe un soi de coridor exterior. Biroul Oval e dincolo de peretele lîngă care aşteptăm. Cu jurnaliştii americani ţinînd microfoanele deasupra capului, cu operatorii cocoşaţi sub greutatea camerelor de luat vederi (n-avem voie cu trepiede!), părem nişte inşi veniţi cu capra la preşedintele Bush. Sînt ultimul la coadă. De o parte şi de alta, doi inşi de la Secret Service. În grădina Casei Albe, mai ceva ca în grădina mîndrei mele din cîntecele populare: trec încolo şi încoace lucrători cu scule. E cald, o căldură înăbuşitoare. Horia Alexandrescu scoate din buzunar ventilatorul portabil, cumpărat de aici, din SUA, şi începe să-l plimbe prin jurul feţei. Bîzîitul lui seamănă izbitor cu cel al unui aparat de ras. Cei de la Secret Service tresar. Se întreabă, probabil, ce l-a apucat pe Horia de se bărbiereşte tocmai acum, cînd trebuie să intre în Biroul Oval. Descoperind despre ce-i vorba, schimbă între ei priviri amuzate. Îl avertizez pe Horia că a creat deja un eveniment. Amabil, întinde unuia dintre cei doi ventilatorul. E refuzat în chip profesional.

Ne punem din nou în mişcare. Mă aştept să străbatem alte şi alte coridoare, să mai staţionăm pe la uşi. Cînd colo, fără să-mi dau seama, ba chiar fără să vreau, mă trezesc în Biroul Oval. Sînt atît de buimăcit de iuţeala întîmplării că-n prima clipă nu-mi dau seama unde sînt cei doi. E de altfel şi greu să-i vezi. George Bush şi Adrian Năstase stau tolăniţi în faţa unui şemineu de operetă. Spaţiul din faţa lor e protejat de un rînd de fotolii. În spatele acestora, se ridică zidul jurnaliştilor americani, care s-au grăbit să se aşeze în capul cozii. Jurnaliştii de radio s-au trîntit pe podele în faţa celor doi. Ţin întinse microfoanele cît mai aproape de augustele buze ale lui George W. Bush. Parcă sînt nişte nepoţei ascultînd poveştile spuse de bunic la gura sobei. De aici, din dreapta, nu văd nimic. E musai să ajung dincolo, în partea stîngă a sălii, unde descopăr că spaţiul e mai liber. Preşedintele Bush spune ceva istoric pentru România. Eu mă întreb însă dacă pot să trec în partea cealaltă a sălii fără ca Colin Powell să observe că sînt în vestă. Îmi iau inima în dinţi şi trec. Vorbeşte acum premierul Năstase. România e aliatul necondiţionat al Americii. Vom merge pînă la capăt în Irak. Am ajuns viu şi nevătămat dincolo. Asemenea unui soldat care a făcut un salt dintr-o tranşee în alta sub bombardamentul inamic. Preşedintele Bush răspunde unui jurnalist american în chestiunea Comisiei de anchetă. Jurnalistul, un ins pirpiriu, notează de zor într-un caiet flenduros. Eu am altă treabă mai importantă. Ca să ajung chiar lîngă fotoliu, trebuie să scap de o fotoreporteră americană care se fîţîie într-o parte şi-n alta. Profit de clipa cînd respectiva, în cea mai deplină inconştienţă, se duce mai încolo, în căutarea unui unghi mai interesant, şi fac, ţuşti! Sînt faţă-n faţă cu George W. Bush. Tipa îşi dă seama de eroarea sa tragică. E prea tîrziu. Nu m-aş da la o parte nici cu forţa armată. Preşedintele Bush a ajuns la capitolul Curcubeul de la Bucureşti. Îşi arată deplina încîntare. Drept pentru care întinde mîna în chip cît mai electoral. Aparatele foto se prăbuşesc într-un ţăcănit disperat. Preşedintele simte că-i rost de ceva voturi în plus. Ţine mîna întinsă pînă cînd ţăcănitul încetează.

Mulţumesc! zice el, deodată. Ca la un semn, mai mulţi cetăţeni în costum, pe care-i confundasem cu jurnaliştii americani, ne îndeamnă s-o ştergem cît mai iute. Cei care dau semne c-ar vrea să mai rămînă, sînt împinşi pe cît de discret pe atît de ferm. Sînt atît de categorici încît, o clipă, mă tem că ne vor administra cîteva picioare în fund.

Ajungem pe peluză făcînd drumul invers.
Concluzia tuturor celor care am fost înăuntru:
Biroul Oval e mult mai mic decît se vede la televizor!

(Sfîrșit)

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)