România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Cum am fost eu în Biroul Oval

8. Eram la mîna lui Dumnezeu

Îmi spuneam însă că trebuie să fiu mulţumit. Reuşisem mai întîi să trec de gard şi să ajung în Casa Albă Muzeu. Reuşisem apoi să trec de Casa Albă Muzeu şi să ajung pe Peluza de Nord. Alţii nu reuşiseră să treacă nici frontiera de stat a României, d-apoi frontiera dintre Peluza Aripii de Nord-Vest şi Peluza de Sud. Şi, cu toate astea, nu-şi puseseră laţul de gît!

Se înţelege astfel cu cît entuziasm am acceptat oferta de a-l însoţi pe Adrian Năstase în călătoria la Washington. În documentul intitulat
Vizita în SUA a domnului Adrian Năstase, primul ministru al României, pentru participarea la ceremonia ocazionată de depunerea instrumentelor de aderare a celor şapte noi state membre la Tratatul Atlanticului de Nord, 28-29 martie 2004”, scria negru pe alb:
15,40-16.10, South Lown – Ceremonia marcării intrării efective în NATO a celor şapte noi state membre. Participare: întreaga delegaţie oficială şi de presă”.

Mai ceva decît o comunicare la Academie, documentul avea şi Note. Una dintre ele suna îngrijorător:
„În caz de ploaie, acţiunea se transferă în East Room, fără participarea delegaţiilor de presă”.

Eram la mîna lui Dumnezeu, cel despre care se ştie că redactează zilnic Buletinul Meteorologic al Universului Infinit. Aveam însă de partea noastră Norocul. Care Noroc, potrivit zicalei, îi ajută pe cei îndrăzneţi. Or, noi, indiscutabil, eram mai mult decît îndrăzneţi. Eram de-a dreptul iresponsabili. Pentru că trebuie o uriaşă doză de iresponsabilitate ca să faci o călătorie de douăsprezece ore dus-întors cu avionul, să pleci seara din Bucureşti şi să te întorci a doua zi seara, numai de dragul trecerii dincolo de uşa spre Peluza de Sud. Aşa cum eram, iresponsabili şi ajutaţi de Noroc (nu se întrevedea nici umbră de ploaie), la ora 14, ne aflam la North West Gate, dinspre Pennsylvania Avenue. Mai fusesem de două ori în acest loc. Odată cînd mă uitam printre zăbrele, de pe trotuar, la Peluza Aripii de Nord-Vest. A doua oară cînd trecusem de gard pentru a ajunge pe Peluză. Acum urma să trec şi de gard şi de Peluză.

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *