Cum arată astăzi situația de la facultatea de drept, va arăta mâine justiția din România!

Există, de ceva vreme, la Facultatea de drept a Universității din București un conflict despre care observatori avizați afirmă că aduce serioase prejudicii de imagine acestei prestigioase entități a vieții noastre universitare. La prima vedere, ar fi vorba despre conflictul creat după ce prof.univ. dr. Răzvan Dinu, decanul facultății, a decis anularea examenului la disciplina Teoria generală a dreptului, susținut simultan  în online de către 770 de studenții din anul I la materia predată de către prof.univ.dr. Simona Cristea. Motivul invocat fiind organizarea defectuoasă a examenului, prin încălcarea regulilor care urmăresc asigurarea unei evaluări corecte, obiective și relevante și interzic nu doar utilizarea fraudei ci și a tentativelor de fraudare. Examen ale cărui rezultate arată așa: un student a primit nota 5, nici-unul nota 6, trei au luat nota 7, patru nota 8, 34 – nota 9 și 296(două sute nouăzeci și șase!)- nota 10. Situație care, menționează domnul decan, i-a fost semnalată chiar de către unii studenți, evident nemulțumiți. Ca urmare, examenul a fost anulat și s-a cerut rectoratului universității constituirea unei comisii disciplinare pentru cercetarea activității prof.univ. dr. Simona Cristea. Ulterior, decanul facultății a decis exmatricularea a 49 de studenți care, reuniți în două grupuri, au rezolvat subiectele și au publicat, pe WhatsApp, mai multe metode de fraudare a examenului.

La rândul său, titulara cursului de Teoria generală a dreptului, cu care studenții din anul I au susținut controversatul examen, acuză că este victima unor malversațiuni ale cuiva interesat să provoace un conflict artificial între domnia sa și decanul facultății. Fapt care a făcut-o să cedeze nervos în fața studenților. Circulă, de asemenea, pe social media, un text în care tatăl unei studente din anul I se referă la atmosfera tensionată din facultate, cu efecte dăunătoare asupra stării de spirit a fiicei sale și a altor colegi.

Rămâne, acum, să așteptăm rezultatele investigațiilor comisiei în măsură să stabilească adevărul. Dar, pentru că implicațiile cazului vizează mai multe chestiuni de interes public major, îmi permit să afirm că nu încălcăm, în nici-un fel rigorile autonomiei universitare, dacă reluăm subiectul și discutăm despre implicațiile sale în plan deontologic și social.

Două ar fi, de principal, posibilele concluzii. Prima, că dreptatea este de partea decanului facultății și, deci, că examenul a fost fraudat din cauza defectuoasei organizări de pe urma căruia au profitat niște studenți  prematur dedulciți la rele practici. De aici reieșind, în mod firesc și necesar, întrebarea: Cum ar putea, atunci, să aplice, în mod corect, legile și să promoveze legalitatea asemenea viitori absolvenți ai facultății de drept care, încă din anul I, recurg la furt și la alte practici viciate pentru a trece examenele, ba încă luând note mari și foarte mari? La fel de îndreptățită este, însă, și întrebarea care își așteaptă răspuns în cazul  în care faptele sesizate de către prof.univ. dr. Simona Cristea se confirmă: Ce exemplu de conduită dau studenților acele personaje ale mediului universitar care creează și întrețin, în mod premeditat, un climat de învrăjbire și de hărțuială împotriva colegilor, așa încât îi aduc, pe unii dintre ei, în situația să cedeze nervos? Firește, cu mențiunea că este vorba despre cazuri izolate și nereprezentative pentru mediul de elită al facultății de drept din Alma Mater București.

Acestea sunt, cred, cele două variante posibile ale concluziilor la care ar ajunge comisia solicitată de către domnul decan. Și de această dată operând principiul „tertium non datur”, pe care sunt convins că studenții facultății de drept l-au învățat la cursul de logică. Iată de ce consider că se impune o analiză obiectivă și luarea unor măsuri ferme pentru ca situația să revină la normal. Analiză ale cărei rezultate să fie aduse, neîntârziat și integral, la cunoștința opiniei publice.

Cu ani și ani în urmă, Spiru Haret, ctitorul învățământului românesc modern, a rostit aceste cuvinte care își păstrează uriașa lor valoare educativă, civică, patriotică și morală: „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”. Adevărată axiomă a societății românești pe care, prin raportare la subiectul pe care îl discutăm, aș relua-o în termenii unui foarte îndreptățit avertisment: „Cum arată astăzi situația de la facultatea de drept din Universitatea București, va arăta mâine justiția din România!”.