Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Cum desfășuram noi, gazetarii comuniști, campania de presă pentru economisirea energiei
Am mai scris, cred, undeva, că unul dintre lucrurile care m-a exasperat ca gazetar în anii comunismului a fost obligația de a fi penibil.
Birocratizarea infernală din ultimii ani ai regimului Ceauşescu făcea ca orice moment să fie ucis din faşă prin repetarea aberantă a unor clişee.
Şi nu mă refer doar la aniversările lui Ceauşescu, la Congresele PCR sau la zilele festive: 23 August, 30 decembrie.
Mă refer şi la unele momente ce ar fi putut fi tratate niţel mai original.
De cum dădea colţul frigului, se declanşa în România sfârşitului de regim, an de an, ceea ce se numea campania privind economisirea energiei electrice. Simpli cetăţeni, unităţile comerciale şi culturale erau obligate să suporte întreruperile de curent electric. Noi, jurnaliştii din presa comunistă, eram obligaţi la ceva mult mai groaznic: să începem campania de presă privind economisirea energiei. Drept urmare, secretarul general de redacţie da fuga la dulap şi scotea de acolo graficele pe care le tipărisem cu un an înainte, sub semnul campaniei de economisire a energiei. Graficele înfăţişau nişte becuri tăiate cât mai viguros, să se vadă de la o poştă că trebuie stinse de către cetăţenii cititori. O problemă de bun simţ era că aceşti cetăţeni nu puteau vedea graficele noastre dacă stingeau becul.
Nu şi-o punea însă nimeni.
Redactorii scoteau de prin sertare carneţelele cu numele celor care, de regulă erau iscăliţi drept autori de opinii. De vreo cinci ani, numele erau aceleaşi. Bieţii oameni din spatele lor habar n-aveau că se angajau să stingă cât mai multe becuri!
Îmi amintesc de aceste campanii ori de cîte ori urmăresc în postdecembrism ceea ce presa numește Ziua lui Eminescu. Formulele folosite nu diferă prea mult, în materie de creativitate gazetărească, de cele la care apelam, înainte de 1989, pentru campaniile de economisire a energiei. Eminescu nu mai e scos scos din clişeul Domnul Eminescu. Numele îi e pronunţat de fătuce şi guguştiuci cu un tremur de duioşie în voce. Anchetele de stradă se interesează dacă românii îl mai citesc pe Eminescu. Şi concluzia din redacții e că românii nu-l mai citesc. Ceea ce e o mare nenorocire! Și că trebuie făcut ceva! Asta doar în cele 12 ore cît durează sărbătorirea lui Eminescu de către televiziuni, radiouri și site-uri.
A doua zi Eminescu e uitat cu desăvîrșire.
Pînă peste un an, cînd îi vine din nou Ziua.
Ziua lui Eminescu te face să urli de plictiseala provocată de monotonia clişeelor gazetăreşti.
Ca şi Ziua Marii Uniri. Ca şi Ziua Micii Uniri. Ca şi 22 decembrie 1989.
Zilele în care gazetarii români devin penibili fără intervenţia PCR!
Comentarii
@online,
Ai vazut asta?… 🙂
https://www.stiripesurse.ro/politicieni-disparitie-partid-inteligenta-arfiticiala_2500475.html
:))
:)))))
…pai nu ti am spus ca acum politicienii-oameni isi cinta de ingropaciune, cu un talent…cam desavarsit? 🙂
–
politicienii-oameni sint pusi la indoiala in stil plenar, pe vremurile astea, iar ei se dau in tiribombe…, n au nicio treaba:))
–
faza tare e ca Ibteligenta Artificiala nubpoate fi pusa pe Tron cu japca, ca…e imposibil, ‘nu se pune’ daca ajunge asa pe Tron, si ‘ adevaratii Conducatori’ stiu asta clar-cristal 🙂
tocmai daia politiciebilor-oameni li se ofera toate sansele posibile ca sa si demobstreze impotenta, si asta vor si face,…pe de o parte,
iar pe cealalta parte Inteligenta Artificiala va creste ca un Fat-Frumos, devenind ..alegerea de bun- simt:))
–
cetatenii o vor vota pe post de Sef, de Coducator,..cu tot tot tot dragul!, numai sa nu mai auda in viata lor de politicieni-oameni 🙂
@Online
danezii sunt comunisti de multi ani.au printre cele mai mari salarii din europa dar pe la ei au cam toti acelasi salariu iar rata sinuciderilor e printre cele mai mari.daca faci scoala in danemarca esti obligat sa lucrezi vreo 20 ani pentru statul danez.si multe altele.am stat de vorba/la masa inclusiv cu danezi…e vorba de alienare deja…parkinson…in anumite societati…
politicianul inteligenta-artificiala e ca o molima, insa una plenara,
atunci cind apare in poveste ‘miscarea’ lui nu mai poate fi oprita.
–
politicienii-oameni nu prea dau semne ca pricep ce li se intampla, insa chiar si faza asta asta e ‘din poveste’ :))
–
ei pur si simplu nu pricep doctrina Anti, ei nu pricep ca ‘un nou sistem’ se naste, unul Nou-Nout, si ca el pune la indoiala in stil plenar toate rinduielile de acum, toate sistemele sociale, in frunte cu sistemul politic.
–
pesemne ca ei cred ca pot fi pusi la indoiala doar de catre ‘alti politicieni-oameni’ si…atat!:)), caz in care stiu prea bine care e procedura prin care pot scapa de cei care ii pun la indoiala, daia isi si vad de visurile lor:))
–
politica a ajuns la prasele,acum polarizarea e asta
Antinatura VS Natura
Artificial VS Natural
deci politicienii-oameni vor fi pusi la indoiala, in stil plenar, cu treaba asta ocupindu se politicienii-inteligente artificiale 🙂
–
Doctrina Anti e ceva nou pe piata, mai exact Nou-Nout!… 🙂
-fa lampa mai mica!
Ehh …ce astia sint gazetari?… niste oameni acolo si ei, corupti si promiscuosi…ce-i nou?… lumea serioasa nici nu bese de ei…