Alegeri locale, rezultate parțiale: – Consilii locale: PSD – 36,26%, PNL – 29,41%, AUR – 9,35% – Primari: PSD – 38,47%, PNL – 32,72%, AUR – 6,29%

Cum i-au șantajat rușii pe generalii români

Dimineața, înainte de a pleca la BAR, trag la xerox pagina despre Mihail Lascăr din volumul lui Alexandru Duțu, Armata română în în al Doilea Război Mondial (1941-1945). S-a întîmplat în Crimeea în noiembrie 1941, cînd Brigada 1 Munte asigura protecția în zona muntoasă a Crimeii. Aici armata noastră se confrunta cu partizanii. Despre asta a scris Const. Virgil Gheorghiu în Am luptat în Crimeea. Sună astfel rîndurile din cartea lui Alexandru Duțu care dezleagă enigma colaboraționismului asumat de Mihail Lascăr, unul dintre cei mai decorați ofițeri români:

„La rîndu-le trupele române au pierdut circa 800 de militari (morți, răniți și dispăruți). Deoarece în multe locuri partizanii au beneficiat și de sprijinul populației, care îi găzduia și alimenta cu cele necesare, la 10 noiembrie 1941, generalul Mihail Lascăr, comandantul Brigăzii 1 Munte, a ordonat ca unitățile să pună în vedere populației civile din zona respectivă că «pentru un soldat român sau german rănit se vor executa 30 de civili, din comuna cea mai apropiată, în locul în care s-a executat crima»”.

Sălbăticia ordinului e neîndoielnică. Crimă de război, de condamnat la Haga. Ce vină aveau rușii din localitatea apropiată că partizanii ucideau militari români? Ce puteau face femeile și copii ca să-i oprească pe partizani?

Am explicația misterului.
Marele general Mihail Lascăr a cedat în lagăr cînd i s-a arătat că are de ales între colaborare și execuție sub acuzația de criminal de război. Iau pagina cu mine la BAR. Cînd intru în sală îl văd la locul său pe Răzvan Teodorescu. E ca de obicei mai devreme ca mine în sală, numai că spre deosebire de mine, lipsește după-amiază. După ce-mi las lucrurile la locul meu, iau foaia, merg la masa academicianului și încing o discuție cu academicianul despre cazul Lascăr. Ceva domnul profesor știe. Adaug cu patetism comportarea super eroică a generalului în punga de la Cotul Donului. De trei ori a refuzat să se predea rușilor, deși aceștia îi propuneau condiții decente de predare. Pentru asta a primit de la Mareșal Mihai Viteazul și de la Hitler Crucea de fier. Pînă la urmă n-a avut încotro. Lăsat singur a fost constrîns să se predea. Îi arăt lui Răzvan Teodorescu citatul. Mai că nu-și face cruce. Nu-i vine să creadă că un general român a dat acest ordin, amintind de cel de represiune de la Odesa, dat de Mareșal.

Curios lucru! Eu îi arătasem academicianului citatul pentru a-i semnala enigma Mihail Lascăr. Generalul exemplar a fost șantajat cu dosarul de către sovietici. Academicianul se miră de un asemenea ordin și trage o concluzie surprinzătoare:
Ce abili au fost rușii!
Ca și în cazul scriitorilor, al Patriarhului Nicodim, nu s-au precipitat să-i condamne pe vinovați. I-au șantajat pentru a-i putea folosi în politica lor de cucerire colonialistă.

*

Scriam pe 9 mai 2014. Vorba lui Svejk: La Cotroceni, decorații ca gunoiul

Scriam pe cristoiublog.ro că decorarea lui Horia Patapivici și Mircea Mihăieș nu înseamnă mare lucru cîtă vreme de decorații prezidențiale au beneficiat, din 1990 pînă acum zeci de mii de inși, unii dintre ei chiar interlopi. Colegul Bogdan Iacob de la site-ul inPolitics a avut curiozitatea să se intereseze de producția de decorații prezidențiale din anii postdecembriști. Și a constatat următoarele:

„Numai în ultimul său mandat prezidențial, spre exemplu, Ion Iliescu a acordat peste 66.000 de decorații, în loturi de sute de bucăți odată. În ianuarie 2012, Traian Băsescu a comandat Monetăriei Statului 32.000 de decorații, pregătite pentru ultimii săi doi ani de mandat, în valoare de peste un milion de euro. Așa cum am mai scris și în alte rînduri, decorațiile României au ajuns să nu mai însemne nimic; le-au primit șoferi, femei de serviciu și secretare de politicieni, copiii lor, cabinete guvernamentale întregi, procurori dubioși, foști activiști comuniști, angajați de rînd ai unor ministere, loturi întregi de interpreți ai cîntecului popular, mulți specializați inclusiv în manele, și actori de telenovele.”

Vorba lui Svejk: La Cotroceni, decorații ca gunoiul. Acum doi ani, în 2012, am publicat volumul de proză satirică Agentul CIA cu talpa ruptă. Una dintre schițe e asta:

Beciul cu decoraţii

Preşedinţia are un beci plin cu decoraţii. E locul în care, pînă nu demult, şedeau butoaiele cu vin ale boierului Durbacă, pe al cărui domeniu s-a ridicat actualul Palat Prezidenţial. După alegerile din 1946, proprietarul a fugit în Finlanda şi, în scurt timp, a ajuns cel mai mare producător de măturici pentru saună din ţinuturile nordice, excepţie făcînd, desigur, cele care aparţineau URSS. Comuniştii au confiscat terenul şi au ridicat pe el Palatul Pionierilor. Butoaiele fără vin au fost luate şi transformate în scîndurici. Din acestea, membrii cercurilor de mîini îndemînatice au construit în miniatură Kremlinul cu Steaua cea de Sus, Universitatea Lomonosov, din Moscova, Strîmtoarea Bering şi locomotiva cu care s-a întors Lenin din Finlanda. Restul de scîndurici au fost folosite de lucrătorii de pe şantier pentru jarul de sub grătarele cu fripturi. Hrubele au rămas. Pentru că în Republică nu se găsea un loc adecvat decoraţiilor, şeful Administraţiei Prezidenţiale s-a gîndit să le pună în beci. — Temporar, pînă se va ridica un depozit corespunzător – a declarat el făcînd o aluzie străvezie la mărirea sumei din Buget alocate de Parlament Cotroceniului. Astfel că decoraţiile alcătuiesc ditamai dîmbul. Din cînd în cînd, prin Decret Prezidenţial, sînt luate cu făraşul, puse în cutii de femeile de serviciu şi acordate de Preşedinte unor mii de cetăţeni. Cheia lacătului de la uşa beciului se află în buzunarul de la piept al Înaltului Responsabil cu Protocolul Prezidenţial.”

Nu mai știu ce să cred. Proza mea a imitat viața sau, invers, viața a imitat proza mea?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Cum i-au șantajat rușii pe generalii români”

  • Armata Maresalul evreii , de Alex Mihai Stoenescu Ed RAO , 2018 (II) :
    „În vechiul drept internaţional, recurgerea neîngrădită la represalii, ca răspuns la violarea normelor sale aplicabile în timp de război, era considerată licită”… Chiar şi astăzi, doctrina represaliilor, îndulcită cu termenul „sancţiuni”, rămâne nesoluţionată în forurile internaţionale [pag 535]
    Toti au comis acte de represalii : “În cuvântarea ţinută la Radio B. B. C. din 10 mai 1942, Winston Churchill recunoştea implicit că bombardarea oraşelor germane era un act de represalii “[pag 536]
    Ordinele de represalii date de mareşalul Antonescu, si de gen Lascar aveau tot sprijinul normelor internaţionale şi a fost licit, neputind constitui obiect al unei acuzaţii de crimă sau masacru/
    Ghinionul lor a fost ca am pierdut razboiul . Altfel, adversarii erau pe banca acuzatilor .

  • Din nou, nume proprii redate aiurea, spre paguba cititorilor. Istoricul militar citat este Alesandru Duțu (cu „s”, nu cu „x”!). Fostul academician era Răzvan Theodorescu (cu „Th”!). Apoi, in textul din 2014: Horia „Patapivici” e, de fapt, Horia Roman Patapievici, iar colegul de gazetărie invocat este Bogdan Tiberiu Iacob.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *