Marcel Ciolacu: Săptămâna viitoare stabilim la care dintre cele două date, 15 sau 29 septembrie, se va desfăşura primul tur al alegerilor prezidențiale

Cum se iluzionau tinerii în decembrie 1989

O audiere stranie. Cu lectura Stenogramelor redactate de Comisia senatorială de investigare a Evenimentelor din decembrie 1989 ajung la audierea Cristinei Ciontu, din 9 noiembrie 1994. Cristina Ciontu e tînăra care stă lîngă Ștefan Gușe în Noaptea generalilor, caseta despre faptele și vorbele lui Ștefan Gușe și Iulian Vlad în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Cînd generalul întreabă Cine știe rusește?, Cristina Ciontu ridică două degete. Ea vorbește la telefon cu misteriosul personaj care se oferă să dea ajutor militar României lovite de teroriști. La ora audierii Cristina Ciontul era doctoriță, în vîrstă de 28 de ani. În Noaptea generalilor, are, așadar, 23 de ani. Întreaga audiere respiră o atmosferă stranie. Invitata e reticentă, ba chiar rebelă în fața Comisiei. Refuzul de a spune mai mult decît trebuie e motivat prin nevoia ei de a uita ce s-a petrecut cu ea în zilele Reveluției:

„Eu vă spun, am o memorie vizuală cam slabă și trecînd atîta timp – eu am avut o perioadă în care am dorit să uit toate astea – dv. acum mă forțați să mi le aduc aminte, după ce am vrut să șterg cu buretele.

Dl. Valentin Gabrielescu: De ce să le ștergeți, că sînt evenimente importante?
Dna. Ciontu Cristina: Mi s- a făcut lehamite!”

Remarc înainte de toate din lectura Stenogramei iluzia împărtășită de studenta de pe atunci, dar și de colegii cu care ea intrase în sediul CC, că au misiunea istorică de a supraveghea pe generali ca să nu instaureze o dictatură militară:

„Deci, eu am intrat în clădirea aceasta pe la prînz, deci imediat după ce s-a intrat în clădire pe 22 decembrie 1989. Am intrat cu intenția să acord ajutor unor persoane suferinde, eu sînt medic, pe vremea aceea eu eram studentă încă, dar sînt capabilă să acord un ajutor, și mă rog în vîltoarea evenimentelor am rămas pînă după amiază, spre seară, cînd a început să se tragă.

Ulterior am rămas în continuare mai ales că ne strînsesem vreo 5 sau 6 studenți care ne hotărîsem noi să nu lăsăm nimic să treacă fără să vedem noi, Teama noastră era să nu se instaureze o dictatură militară. Asta era în mintea noastră în acele momente.”

E mai mult decît semnificativă credința oamenilor simpli din decembrie 1989 că ei sînt Poporul atotputernic, că ei trebuie să vegheze la păstrarea idealurilor. E iluzia celor care postează pe facebok de dimineață pînă seara, încredințați că zicerile lor influențează mersul Istoriei. Fac gazetărie de 55 de ani. Demult mi-am pierdut iluzia că scrisul meu influențează. Iluzia oamenilor simpli că ei l-au răsturnat pe Nicolae Ceaușescu se dezvăluie și în luarea cu asalt a Balconului CC sau a Studioului 4, pentru a-și da cu părerea. O voință comică despre care am scris în eseul Conul Leonida în decembrie 1989.

*

Ce înseamnă credința. Film la tv despre războiul sufragetelor americane din timpul Primului Război Mondial pentru dreptul de vot acordat femeilor. M-au uimit:

  1. Înverșunarea acestor femei de lume bună în realizarea unui ideal fără nici o legătură cu condiția lor individuală. Se lasă bătute de binecunoscuții cetățeni patrioți, valabili peste tot în lume, nu numai în proza lui Caragiale, fac închisoare pe nedrept, stau la poarta Casei Albe pe frig și ploaie pentru a demonstra în favoarea dreptului la vot. Fapte deosebite, de care e responsabilă doar credința. Cel puțin mie îmi amintesc de un articol din presa interbelică despre ilegalistele comuniste duse la închisoare, a căror demnitate îl uluia pe autor.
  2. Abuzurile comise de autoritățile americane în lupta pentru sugrumarea mișcării sufragetelor. . Se întîmpla asta în anii Primului Război Mondial. Dacă America ar fi fost România de azi și dacă la vremea respectivă ar fi fost o Superputere zisă și a democrației, mai mult ca sigur la Washington ar fi venit în grabă de Stăpîn vreun slujbaș din Birourile

*

Fascinația exercitată de Napoleon. Am reușit să descarc de pe Internet filmul Waterloo, al lui Serghei Bondarciuk. De la prima secvență, cea debutînd cu încălțările care mers sacadat pe marmura de la Fontainbleau, simți că ești în fața unei capodopere. Ca și în cazul lui Petru Dumitriu, Bondarciuk reușește ceea ce pentru mulți e imposibilul: Unirea în aceeași operă a psihologicului cu superproducția.

Napoleon, cel puțin, am văzut pînă acum doar cîteva minute din film, e un personaj fascinant tocmai prin umanizare. Cred că regizorul a pariat pe seducția aparte exercitată personal de Napoleon asupra celor din jur, asemănătoare cu cea exercitată de Hitler. Secvența definitorie e cea a primei întîlniri dintre Ney și Împăratul după debarcarea pe pămîntul Franței. Trecerea lui Ney de partea noii orînduiri, după ce-i făgăduise grasului de Ludovic al nu știu cîtelea că-l va aduce pe Napoleon într-o cușcă de fier își are explicația atît în părăsirea lui Ney de către soldați, cît și în confruntarea psihologică, pe deplin cîștigată de Napoleon din clipa cînd riscă totul strigîndu-le soldaților:
Sînt Împăratul vostru!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Cum se iluzionau tinerii în decembrie 1989”

  • Faptul ca am intrat in UE, Nato si am cedat economia, suveranitatea, resursele e o tradare colosala pe care au facut-o politicieni si care, din pacate nu au raspuns pentru amanetarea noastra. Pe persoana fizica pentru unii e bine, ganite deschise etc, dar pentru tara si majoritatea populatiei va fi cumplit.
    Pentru banii de la UE s-au cedat resurse de 10x mai mult. Conducatorii spun ca traiesti mai bine acum, dar e doar manipulare simpla pentru prosti, care sunt multi din pacate.
    Ca sa poti compara 2 lucruri, trebuie sa existe aceeasi masura de comparatie. Romania e la suprafata pentru ca se imprumuta!! E ca si cum cineva se imprumuta de la luna la alta si cheltuie si se lauda ce bine o duce! Va fi interesant cand nu se va putea imprumuta si va avea de achitat si dobanzi colosale. Abia atunci incepe distractia si birurile pe prosti.

  • Maestre, este necesară rejudecarea Procesului lui Nicolae Ceaușescu. Nu se poate ca sentința de „genocid, subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi subminarea economiei naţionale” să rămână așa.
    S-a pornit într-o eră nouă având ca bază o mistificare uriașă, o crimă, o falsă revoluție, o falsă condamnare.
    Se falsifică chiar istoria noastră, se face voit o confuzie între ideologia de comunism și o perioadă de maximă dezvoltare a țării.
    Chiar și acum suntem în plină campanie de mistificare.
    Hellvig – SRI a ieșit și a ordonat ca “statul român trebuie să se scuture și să condamne cu adevărat, în sens juridic deplin, comunismul” asta înseamnă că se va contiunua cu denigrarea și falsificarea istoriei noastre.
    De ce? Fiindcă toată lumea vede cu ochiul liber în ce hal de hal a ajuns țara noastră, în ce hal de hal sunt politicienii noștrii, că s-a ales praful de tot ce s-a clădit în comunism, că guvenele nu sunt în stare să asigure minimul – adick pâinea de pe masă, și în ce hal de hal a involuat societatea românească.
    Guvernul, Parmanentul, Peședintele nu au nici o viziune, nici un plan pentru viitorul țării.
    Ceușescu a pornit cu planuri uriașe: electrificarea, asigurarea locuințelor, asigurarea medicală și de învățământ, industrializarea, transporturile, siguranța energetică. Noi românii le-am îndeplinit pe toate fiindcă înțelegeam că aveam un țel și era în beneficiul nostru.
    Deci Maestre, prioritatea numărul unu este rejudecarea Procesului lui Ceaușescu.
    Nicolae Ceușescu, primul nostru Președinte, merită tot respectul românilor.
    A fost ultimul mare partiot și apărător al poporului român!

    *
    Referitor la audierea Cristinei Ciontu.
    Se spune că cei care au împodobit pomii din fața CC cu mere și pere, și cei care au intrat primii in CC au fost cei ai lui Bivolaru- MISA plus ăia cu mișcarea transcedentală… deci să-l întrebăm pe Gabriel Pleșu care a făcut parte din primul guvern a lui Roman. Adik a fost răsplătit pentru ceva…
    Cert e că cine a deschis porțile CC-ului și a dat arme în mâna civililor au fost niște criminali.
    Dar așa a fost scenariul, nu-i așa?

    • Maestre e de admirat toată strădania dvs. de a face lumină cu privire la dec. 89, dar în zilele acelea și după, toate documentele importante au fost tocate, ordinele de la armată falsificate, Stănculescu care a avut rolul principalul e mort, Ceaușescu e mort, într-un cuvînt nu mai aveți ce să găsiți.
      Toate speranțele populației că odată ieșiți din comunism o vor duce mai bine s-au spulberat.
      Pe ce s-au bazat speranțele într-o viață mai bună? Pe faptul că atunci acest popor încă mai credea în forța și inteligența lui și că uniți și prin muncă această țară o vor dezvolta normal. Nenorocurea e că nu au luat în calcul trădătorii.

      • @ce s a intamplat pe vremea aia din punctul de vedere al statului e una,
        insa dpdv al natiei asteia e cu totul altceva.

        indiferent cum rezolva problema statul, noi ca natie tre sa ne dovedim capabili sa pricepem, oficial, ce ni s a intamplat atunci.

        daca statul poate sa si doarma, pe tema asta, sau sa arunce la gunoi tema asta, noi ca natie nu. poa sa stea si n cap sri ul, mai devreme sau mai tarziu noi ca natie tre sa ne analizam …viata.
        prin urmare scormonirile, chiar si dupa zeci de ani, sint fundamentale.

        toti actorii loviturii de stat de atunci n au decit sa si traiasca viata cum doresc!, …spre ex, insa tradarii de atunci tre sa i ridicam barim o statuie, itru pomenirea neamului, care a dovedit atunci ca e capabil si sa nasca tradatori.
        atitudinea fata de ce am facut noi atunci e cea care ne lamureste viitorul.
        atunci, structurile militarizate l au tradat pe conducatorul tarii.
        prin urmare asta se poate intampla oricind, oricarui alt conducator,
        de ieri, celui de azi sau aluia de maine,
        daca aceasta capabilitate a noastra,
        ca neam,
        pe nume ‘potentialul tradator’, nu e constientizata.

        • atata vreme cit in institutiile militarizate juramantul inca se face fata de natia asta, toti cei carora le curge prin vene singele potrivit acestei stari n au cum sa stea locului, pina cind nu se pune la locul potrivit fiecare dinamica de pe vremea aia.
          aici nu e vorba de a i judeca pe altii!, …chit ca tot ai neamului sint si ei!,
          ci de a ne judeca pe noi, ca neam.

          bineinteles ca vorbim …despre lucruri sfinte!,
          insa …cind ati depus juramantul, nu cumva ati simtit si ceva sfant in demersul vostru?!

          • un neam e viu, e viu!
            neamul nostru este viu,

            si de fiecare data cind el, el!, ajunge la o concluzie, cel mai important e ca el s-a manifestat!
            ca un Intreg.
            …nu concluzia, cu toate ca ii fa fi de fundamental folos.

            si neamul tre sa aiba …cuvantul lui, ( nu doar statul )
            neamul, ala care prin definitie! nu judeca pe nimeni, insa judecindu se pe sine insusi se dovedeste viu.

            deci …pricepeti de ce tre sa ‘vorbeasca’ neamul?!,
            pentru ca e viu si pentru a fi nadejde si alora care vin dupa noi ca si ei sint tot asa si au aceeasi datorie, ca si pe vremea lor neamul sa se judece pe sine insusi. neamul e ca omul, masura parerii de rau e fix masura binelui pe care adaugi la felul in care se misca natia, mai cu seama dincolo de generatii.

          • s a spus ca fapta e cea care te defineste.
            insa s a mai zis ca si gandul e!

            deci chiar si atunci cind ne simtim incapabili sa facem fapte marete, o parere de rau diluata in Intreg devine o fapta buna…
            am gresit!, in 89 am gresit!, …barim atata sa ajungem sa spunem. ( cum sa luam Tradarea si s o pupam cu drag din cap pina n picioare, ca pe o sfanta ce o definim ca e!
            …nu i prea mult? …nu e mai simpla o parere de rau? )

  • ‘Iluzia oamenilor simpli că ei l-au răsturnat pe Nicolae Ceaușescu’
    ‘5 sau 6 studenți care ne hotărîsem noi să nu lăsăm nimic să treacă fără să vedem noi, Teama noastră era să nu se instaureze o dictatură militară’

    pai mie mi se pare ca ei deja se prinsesera ca e ceva in neregula cu armata, iar la momentul audierii chiar si cu unul dintre ei, pentru ca e greu de acceptat ca nu stiai daca linga tine mai sint ori 4 …ori 5 insi. n ai fi stiut daca sint 400 sau 500, insa ai fi stiut cu claritate daca erau 4 sau daca erau 5.
    macar si pentru ca lehamitea e ceea ce a ramas dintr o revolutie, poate ca e de bun-simt sa incepi a incepi s o consideri lovitura de stat. chiar si doar pe motivul asta.
    cei cinci studenti, sau poate chiar toti sase, purtau grija unei natii cu mai multa indirjire decit o faceau toaaate structurile militarizate din ro a acelor zile ( care si purtau exclusiv propria grija )

    ce chestie…
    iata ca alaturi de tradarea fundamentala din perioada aia s a manifestat si …grija fata de neam:))
    o mana de studenti ii purtau neamului de grija. dupa puteri, asa e, insa purtau grija asta? uite ca da!
    aur curat, studentii astia:)) :)))
    in timp ce altii se ingrijeau sa puna mana pe tara, ei ii purtau tarii de grija. auzi la ce se gandeau?!, din ce vedeau li se parea ca tre sa pazeasca natia de armata! :))))) asta e cea mai tare chestie pe care am auzit o despre perioada aia.
    …ce ati facut cu aurul asta?!
    pesemne ca tot aia ce ati facut cu nestematele care s-au tot nascut pe meleagurile astea…

  • Despre nume și ascendenta lor
    Cristian Ciontu este sau nu fiica domnului Corneliu Ciontu absolvent de filosofie la Stefan Gheorghiu și coleg la acea data și instituție cu Dan Marian și Virgil Măgureanu
    Eu am lucrat 30 de ani in UMFCD soția in acele zile fiind medic militar chiar a fost AOS in spitalul militar
    Studentii la medicina au fost in spitalele unde făceau paractica sau o făcuseră ce caută dinsa in sediul CC la 23 de ani ești studenta in anii mari 4-6
    Fără sa am toate documentele Dvs eu am mari semne de întrebare cu privire la spontaneitatea prezentei unora acolo

    Ne-ati vorbit de reacția avuta de Dvs la intilnirea cu Putin reflexul de a va ridica in picioare
    Același lucru l-am simțit eu in Houston cind am participat la un miting preelectoral al lui Donald Trump
    Eram parca electrizat spunea lucruri simple pe întelesul tuturor adevăruri nerostite pina atunci
    Probabil exista in acesta lume persoane care reușesc sa capaciteze mulțimile
    Poate sa fie un dat de la Dumnezeu asta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *