Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Cum și înspre ce sunt direcționate dorințele neîmplinite sau ratate ale populației?
Este recunoscut faptul că dorințele cetățenilor reprezintă un factor de risc la adresa securității naționale? Și dacă da, cum e gestionat capacul de pe oala care fierbe și cum, înspre ce sunt direcționate dorințele neîmplinite sau ratate, ale populației? În socialismul multilateral dezvoltat spre comunism din epoca de aur, pre-decembristă, au existat Anti-Înțelepți care cu asta s-au ocupat: cu fabricarea, îndoctrinarea și controlul dorințelor populației. Le-a mers mult și bine, dar până la un punct. Capitalismul face ceva asemănător, prin altfel de mijloace, acceptate ca fiind democratice: marketing, publicitate, mass media, social media, turism și patima pentru călătorii (travel). Diversitatea și concurența (liberă), piața (tot liberă) dau impresia că existența se desfășoară în ‘libertate’ și că dorințele se dezvoltă și se manifestă liber. Doar că e a naibii de constrângătoare și epuizantă pseudo-‘libertatea’ asta. Nu știu în ce măsură presiunea care se adună sub capac e mai mică decât în Epoca de Aur. Mijloacele de gestionare- control sunt însă mai confuze, mai vagi. Migrația (provocată, indusă, acceptată) a fost și este un mecanism de direcționare a dorințelor ‘nepotente’, neîmplinite, nerealizabile, primejdios ilegale. Cu ce efecte? Cu efecte perverse multiple. Pentru că și dincolo de granițele țării se ratează dorințe, se dezvoltă dorințe ilicite, bolnave, de care guvernanții și politicienii nu mai au habar decât când interferează cu dorințele celor dinăuntrul granițelor țării sau produc explozii-implozii.
Oricât de bine ar fi rânduite dorințele, de minți luminate, Înțelepți și legi, obiceiuri cât mai bune, eu cred că există și o dinamică opusă, a dezordinii. Și aceea nu cade sub semnul ‘demonicului’, poate doar al ‘daimonului’ din lumea antică, ceea ce e cu totul altceva. Neacceptarea acestei ‘dezordini’ inter-personale complementare, expresia unicității, creativității, a impredictibilității vieții și a ceea ce nu poate fi controlat în relații, generează stres, frică și noi probleme. Dacă vrei să pui ordine si rânduială și în universul ‘daimonului’, construiești fie o societate-închisoare- dogmatic- fundamentalistă, fie una a minciunii și falsității. Natura nu are loc în niciuna din aceste versiuni. Singura abordare ‘safe’ a norilor, apelor și focului care se mișcă imprevizibil între oameni, este prin observație și atenție. Suplețe interioară și de ce nu, fizică. Vezi, simți, descoperi, înțelegi.
Într-o lume care și-ar atinge starea de desăvârșire, dorințele ar dispărea. Acea societate, dacă ar exista, ar fi cea mai ‘safe’. Stările negative, precum mânia, frica, invidia, lăcomia, ar putea fi curmate prin voință ‘in an instant’, iar plăcerea s-ar stinge firesc și natural de cum a fost trăită, locul ei și al stărilor negative curmate, luând-o bucuria și liniștea. Plăcerea nu face niciun rău dacă nu e dorită și dacă oamenii nu distrug vieți în căutarea și obținerea ei. Mănânci sau privești ceva extraordinar de frumos și simți plăcere, apoi te ocupi cu alte lucruri, dar nu mecanic, ci viu, cu atenție. Nu te mai gândești nici la mâncare, nici la ce bun a fost mărul și la următorul măr și la foame.
Nu ar exista anti-camere pentru plăcere sau frică, să le tot ruminezi, imaginezi, să le continui gândindu-le, după ce le-ai atins. Să nu mai termini cu ele, să le proiectezi, în continuitatea dorințelor, până la dezamăgire, nefericire, lăcomie și tot tacâmul. Asta e diferența dintre om și Natură, ultima fiind superioară omului în această privință. Prin libertatea față de gânduri și gândirea oricărui nimic, fleac ori lucru mare.
Desigur, acea societate nu există și nu va putea exista, doar transformarea în plan personal, independent de starea societății și a formelor de guvernare.
Comentarii
@Monica,
Ochii vad, inima cere… constiinta „nu si nu”… 🙂
Dorintele sunt in capul nostru fie ca ne place ori ba. Chiar si „dorinta” de a nu mai avea dorinte e tot o dorinta, nu?…
Fara dorinta nu mai exista nici bucurie, fiindca ea apare atunci cand ni se implineste o dorinta, o asteptare.
Idea de a anula ori a tine „sub control” dorintele a fost testata de-a lungul vremii sub diferite forme si teorii. Ultima a fost „shift down”-ul din occidentul super-saturat de bunastare. Dar nici asta n-a tinut mult fiindca omul nu-si poate schimba „naravul” de-asi dori mereu ceva.
Dupa mine, dorintele sunt legitime dar orice dorinta se poate implini „bine” ori „rau”. Cu alte cuvinte, nu dorinta e problema, ci felul cum este implinita. Cand dorinta este bine definita si realizabila, sansa de a te bucura de implinirea ei este „true”. Cand dorinta este difuza ori „fara limita si fara numar…”, atunci ea reprezinta doar „pohta ce-am pohtit”… 🙂
Lumea desavârsita, lipsita de dorinte si stari negative, inundata de liniste si bucurie…
Daca toti am fi constienti ca prin vointa generala am putea crea o astfel de lume, acea lume, acea societate ar putea exista totusi cu adevarat. Poate ca într-un târziu, aceasta constientizare se va produce… (spuse un optimist care nu cunostea povestea pietrei filozofale 😆 ).
Ai ramas la fel de profunda si de complicata, Monica Simion! 🙂
lumea care se cere ‘creata’ e cea din sinele omului.
Si ea. 🙂
astalalta, de afara, e deja creata. e chiar Natura. deci si pasta tre s-o creezi?
asa o fi, habar n am
„Oricât de bine ar fi rânduite dorințele, de minți luminate, Înțelepți și legi, obiceiuri cât mai bune, eu cred că există și o dinamică opusă, a dezordinii.”
–
asa zic si io, ca exista.
insa una, oricare ar fi ea, tinde sa se suprapuna peste Natura, iar cealalta, ..de pe celalalt taler al balantei, peste imaginea din oglinda, a Naturii. dezordine…dezordnine!, insa si ea are rinduiala ei, care e…dinamica fibonacci, adica dezordinea se dezvolta si ea!, iin ritm fibonacci!, si…tot facand asta ajunge sa se suprapuna peste Artificial, celalalt taler fiind Naturalul.
tocmai de asta exista tentatia ca Antihrist sa fie asteptat in haine de om, pe cind el e fix imaginea din Oglinda a ‘Omului,
…si tocmai de-asta si distributia gaussiana din normala devine inversa, pentru ca ‘dezordinea’, oricit de mica e…se va face mare in stil fibonacci, suprapunindu-se peste o extrema, iar…’ordinea’ se va face si ea mare, suprapunindu se peste Inima, adica peste celalalt taler.
–
tesand cuiburi pe masura Naturii, le tesi si palea care le pun la indoiala pe primele, indirect.
insa faza e…pe care le uzi?! Inteleptii n-ar mai fi fost Intelepti, daca facerea lor n ar fi fost inteleapta, adica facerea de pace, ca ei n-aveau nimic impotriva cuiburilor care se nasteau spre echilibrare, ei doar aveau treaba cu facerea de pace!
si asa cum udau cuiburi, udau si ouale…care se aratau mai speciale…
–
„Singura abordare ‘safe’ a norilor, apelor și focului care se mișcă imprevizibil între oameni, este prin observație și atenție.”
asa o fi, habar n am…
„În socialismul multilateral dezvoltat spre comunism din epoca de aur, pre-decembristă, au existat Anti-Înțelepți care cu asta s-au ocupat: cu fabricarea, îndoctrinarea și controlul dorințelor populației.”
ei nu erau Antiintelepti, pentru ca ei foloseau forta, foloseau biciul.
Antiinteleptii lucreaza cu ‘viteza melcului’, cu ‘metamorfoza, cu viteza melcului, a bunului-simt’, mai simplu acestia lucreaza in asa fel incat paveaza drumul spre raiul pe Pamant!
Antiinteleptii vor fi imbratisati…cu drag!, cu zambetul pe buze, …cam tot asa cum cetatenii imbratiseaza cu drag dorintele aflate la vanzare, pe tarabe, imbratisnd, odata cu acestea, Viitorul legat ombilical de acele dorinte ( pentru ca pe tarabele astea vei gasi dorinte care se implinesc sub ochii tai, aducindu-ti rapid…placere:) )
Antiinteleptii sint tot asa de usor de privit pe cit de usor de privit sint Inteleptii. in modul, ei nu prea pot fi deosebiti, abia cind energiile isi vectorizeaza exprimarea…Inima, cu Mintea ei cu tot si Mintea, singurica-singurea,pot fi privite…in inima:))))
securitatea nationala mai e o definitie viabila, azi, in masura in care natiunile exista!:)))
una e natiunea, cam cu totul alta e o tara
tari…vad ca exista, insa natii…io vad ca exista doar citeva!
o tara fara o natie nu si poate perpetua miscarea din generatie in generatie, insa o natie fara tara, da!, istoria trecutului e martora.
un ex de antiintelepciune poate fi identificata in dinamica revolutiei mondiale.
Multumesc pentru comentariu, online. Accept remarca ta cum că aia din epoca de aur nu erau anti-inteleptii, ci indivizi cu biciul în mână.
accepti…n-accepti, poti sa faci cum doresti:)
si eu iti multumesc:)