Cum va vota Parlamentul Meu (cu aplauze) revenirea SRI în procesul penal

Despre sinistrul an 2015 am mai scris și am mai vorbit. Binomul SRI-DNA întruchipat la vremea respectivă de cuplul Florin Coldea – Codruța Kovesi, a fost pus la lucru de Klaus Iohannis pentru a-i face rost de Guvernul Meu și mai ales pentru a pustii scena politică de personalități autentice astfel încît, în deșertul rezultat, să rămînă doar puietele (nu va fi niciodată pom de-adevăratelea) Klaus Iohannis. Abuzurile au continuat și în 2016, an stînd sub semnul neuitatei ziceri a deja uitatei Raluca Prună, ministrul Justiției în Guvernul Dacian Cioloș, Drepturile omului sînt un moft. Victoria zdrobitoare a PSD în alegerile din 5 decembrie 2016 a făcut ca SRI să se întoarcă în Cazarma luptei pentru Siguranța națională, unde îi e locul desemnat de Constituție. Pe acest fond, încurajată și de retragerea SRI din viața politică și în general din viața socială, CCR a luat cîteva decizii istorice în procesul de revenire treptată a României la democrația anterioară dictaturii Binomului. Sigur că va avea și Parlamentul Meu (i-au garantat asta Generalii din Sistemul Instituțiilor de forță), Klaus Iohannis pregătește de pe acum revenirea în forță a Binomului SRI-DNA. Procesul e gîndit în trei direcții:

1. În direcția transformării CCR într-o cameristă a Puterii.
2. În direcția adoptării unor Legi care să dea posibilitatea SRI de a reveni în forță în anchetele DNA.
3.  În direcția transformării Avocatului Poporului într-un lustruitor de bocanci al Sistemului prin înlocuirea Renatei Weber cu un gardian al Sistemului.

Printre deciziile istorice luate de CCR în strădania de a reînvia statul de drept în România s-a numărat și cea din 4 februarie 2020 prin care s-a interzis procurorilor să folosească drept probe în procesele penale a înregistrărilor obținute de SRI pe mandate de siguranță națională. A fost o decizie istorică venită tîrziu, incredibil de tîrziu, dacă ne gîndim la cît de grave erau abuzurile permise de posibilitatea ca înregistrările SRI cu mandat de siguranță națională să fie folosite ca probe în procesul penal din alte domenii decît cel de siguranță națională.

Codul penal stabilește cu limpezime infracțiunile la siguranța națională. Aceste infracțiuni sînt documentate de SRI care, apoi, sesizează DIICOT. Pentru documentare, sau mai bine zis, pentru culegerea de informații acolo unde sînt suspiciuni de infracțiune la siguranța națională, SRI poate cere și poate obține mandat de interceptare tehnică a unui cetățean. Orice asemenea mandat implică o limitare masivă a drepturilor omului. Spre deosebire de mandatele de interceptare pentru cazuri de corupție, cele de siguranță națională se obțin ușor. Indiciile pot fi aici mult mai puțin convingătoare decît cele reclamate de obținerea unui mandat de interceptare pentru corupție. Profitînd de asta Binomul SRI-DNA a folosit din plin mandatele pe Siguranță națională pentru a oferi procurorilor DNA probe în realizarea dosarelor de corupție. Era normal ca SRI să sesizeze DNA cu existența unei infracțiuni de corupție dacă, interceptînd pe Siguranță Națională, descoperea asta. Pe baza acestei sesizări, DNA putea deschide un dosar de corupție. Da, dar din acel moment interceptările se cereau aprobate de un judecător doar în dosarul de corupție. Ce făcea însă SRI? Profitînd de ambiguitatea unor prevederi din Codul de procedură penală și din Legea SRI, Serviciul cerea și obținea mandat de siguranță națională nu pentru culegerea de informații, ci pentru a face rost DNA de probe într-un viitor dosar de corupție. Consecințele acestui abuz au fost de o rară gravitate pe multiple planuri:

1. Un mandat obținut pe Siguranță națională era folosit în realitate ca înlocuitor al mandatului pentru corupție.
2. SRI cheltuia bani, timp și energie nu pentru apărarea Siguranței naționale, ci pentru a ajuta DNA să-și îndeplinească misiunea de Poliție Politică.
3. Potrivit statisticilor, în perioada 2009-2018 au fost emise peste 26.000 de mandate de interceptare de siguranță națională. Anual 4.000 de cetățeni au fost lipsiți de drepturile individuale în numele luptei împotriva terorismului cînd, în realitate, ei erau documentați pentru DNA.

Politicieni și jurnaliști au fost interceptați ani întregi fără ca la sfîrșit să li se fi deschis dosare pe siguranță națională. Lucru explicabil. Interceptați ca posibili trădători, agenți ai unor puteri străine, complici ai teroriștilor, respectivii erau urmăriți în realitate doar pentru corupție. Dacă pe parcursul interceptărilor se iveau probe de corupție, dosarul era închis pe siguranță națională, dar probele erau oferite – mură-n gură – procurorilor DNA.

Decizia CCR a fost o lovitură grea dată Binomului SRI-DNA. De atunci, din februarie 2020, Binomul n-a contenit să se agite pentru revenirea SRI în procesele penale. Numai așa se explică depunerea în Parlament de către Cătălin Predoiu, ca ministru al Justiției, și de către Cristina Trăilă și Gabriel Andronache a unui proiect de Lege prin care Legea 51/1991 privind Securitatea Națională e modificată astfel încît interceptările pe Siguranță Națională să poată fi folosite din nou ca probe în procesul penal. Proiectul a fost depus pe 5 august 2020. El a trecut de Camera Deputaților.
Din cîte se vede Proiectul vizează direct instituția numită SRI.

A zis ceva pînă acum conducerea SRI despre acest proiect care vizează revenirea SRI în procesul penal?
Firește că nu.

La 6 decembrie 2020, vor avea loc alegeri parlamentare. Legea are drept cameră decizională Senatul. Din cîte se vede, din declarațiile lui Klaus Iohannis, noul Senat va face parte din Parlamentul Meu. Care Parlament se va dedica Marilor Reforme.
Printre acestea se află și votarea de către Senatul Meu, cu aplauze, a revenirii SRI în procesul penal.