Curte de ţară

În iarba bătrînă a ogrăzii, crescută scurt, dar viguros, viţelul, cîinele şi pisoiul se bucură de o libertate neaşteptată. Cîinelui i s-a dat drumul în cinstea copiilor veniţi de la Bucureşti. Stă de regulă atît de strîns lipit de cuşcă, încît ai impresia că se va spînzura la un moment dat. Slobozit, nu mai ştie cum să-şi exprime slugărnicia faţă de eliberatori. E ca un poet famelic mituit de un bogătaş. Se dă cu burta-n sus indecent, schelălăie leşinător, o rupe la fugă pe neaşteptate şi aleargă încolo şi-ncoace, fără un itinerariu precis, după care revine la picioarele eliberatorilor şi se aşează cu botul pe labe, într-o poziţie clar inspirată din cărţile de citire.

Şi viţelului i s-a dat drumul tot acum. Şi tot în scopuri demonstrative. Şi el are tresăriri descumpănitoare, mai ceva ca un personaj ros de complexe dintr-un roman de Dostoievski. Stă cît stă, fixîndu-te cu o privire tîmpă. În căutarea unei comparaţii, îţi dai seama că nu există decît una:
O privire ca de viţel!

Şi, deodată, cînd nu te aştepţi, sare în sus, o rupe la fugă, se opreşte brusc, frînînd pe picioarele din faţă, stă o clipă, ca şi cum s-ar gîndi, şi iar se pune pe alergat. Reuşeşte în cele din urmă să clatine serios butoiul de sub streaşină, aşezat acolo ca să-i cadă în gură apa de ploaie.
E pedepsit cu o vargă zdravănă şi, ceea ce-i mai rău, cu legatul la loc.

Pisoiul nu-i de-al casei.
A răsărit de sub poartă.
La început s-a oprit. Amintindu-şi însă de zicala Curiozitatea omoară pisica, a înaintat pînă la scara joasă, din trei trepte, a casei bătrîneşti. Cîinele l-a luat în colimator. Se apropie hotărît pînă la cîţiva centimetri de el. Pisoiul e mic, mic de tot, şi, mai ales, jigărit. Vorba aia:
Jigărit ca un pisoi.

Cîinele o să-l facă praf. Te pregăteşti să-i sari în ajutor. Ai şi luat deja un retevei. La apariţia cîinelui, pisoiul se face arc, îşi ridică coada, asemenea unui steag de luptă, şi-i arde o labă peste bot. Pentru orice eventualitate, se dă niţel înapoi, ca să-şi ia avînt, şi-l scuipă. Cîinele se retrage, descumpănit de agresivitatea celuilalt. Iar cînd se trezeşte scuipat, îşi pierde cumpătul de-a binelea şi o tuleşte, schelălăind.

Din ţarcul de lîngă gard, cocoşul îşi vede de-ale lui.
Înalţă gîtul, îşi scoate pieptul în faţă şi bătînd din aripi zgomotos, slobozeşte un cucurigu victorios.
Ca un candidat la Preşedinţie anunţat cîştigător de toate exit-pool-urile.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Curte de ţară”