Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Da, dar eu îl prefer pe Iisus Omul și nu pe Iisus Supraomul
Evit pe cît posibil, mai ales de Paște, să dialoghez în direct cu teologii despre Întîmplările de acum 2000 de ani.
Am citit Biblia cu creionul în mînă.
Am citit și am scris despre cărți (apărute la noi sau în străinătate) consacrate Mîntuitorului, despre Procesul lui Iisus, despre Pilat din Pont, despre Intrarea în Ierusalim. Ori de cîte ori am urcat muntele la Capri pentru a vizita Ruinele Vilei Jupiter din care a condus Imperiul Împăratul Tiberiu un deceniu (fără telefon și fără internet), mi-am amintit legendarul fragment din Maestrul și Margareta al lui Bulgakov în care Pilat din Pont se îngălbenește văzînd în închipuire pe Tiberiu, cel care putea condamna la moarte pentru complicitate la infracțiunea de Lezmajestate, cînd Iisus îi precizează că Împărăția sa e în ceruri și nu pe Pămînt. Ajungea ca preoții evreilor, și așa în conflict cu el, să trimită pînă la Capri pîri împotriva sa și, gata, îl aștepta Condamnarea.
De regulă, în Săptămîna Patimilor, printre emisiuni despre cozonaci, ouă roșii și cu sfaturi să nu ne burdihănim, se cultivă și emisiuni despre ce s-a întîmplat cu 2000 de ani în urmă. Invitații moderatorilor sînt teologi. Am evitat astfel de dialoguri, pentru că teologii sînt ca profesorii de Marxism. Nu s-ar abate o clipă de la dogmă. Și în loc de răspunsuri îți vor trînti predici.
Am acceptat un interviu la Aleph News cu prof. univ. dr. Constantin Preda, specialist în Noul Testament la Facultatea de Teologie, după ce, luînd seama la intervențiile sale de pînă acum, mi-am dat seama că e un interlocutor fermecător, dispus să răspundă la întrebări incomode, în genul celor puse de atei cînd vine vorba de Înviere. Eu nu sînt ateu, dar urăsc adevărurile de a gata din orice domeniu, inclusiv din cel religios.
Am înregistrat interviul miercuri pentru a fi difuzat sîmbătă, 1 mai 2021 pe Aleph News între 20 și 21.
Așa cum am mărturisit și în Jurnalul meu video, pentru un om ca mine care folosesc interviul ca să-mi hrănesc curiozitățile intelectuale, dialogul cu profesorul Constantin Preda a fost o încîntare.
Am discuta la telefon cu părintele profesor (Constantin Preda e și paroh, la o biserică de pe lîngă Spitalul Militar Central) despre formatul emisiunii. I-am propus următoarea formulă:
Eu voi citi din Biblie pasaje care mi-au stîrnit întrebări. Domnia sa îmi va răspunde la întrebări.
În final părintele profesor mi-a zis să luăm drept text dintre Evanghelii pe cea de la Ioan.
Mi-a zis de Evanghelia de la Ioan, pentru că aceasta ar fi cea mai bogată în amănunte istorice, absolut necesare într-o dezbatere despre Procesul lui Iisus.
Am scris în mai multe rînduri că m-au impresionat din Săptămîna Patimilor cele două momente în care Iisus e om. Cel din Grădina Ghetsimani și cel de pe Cruce.
Iată-le în Evanghelia de la Matei, în Evanghelia de la Luca și-n Evanghelia de la Marcu.
În Grădina Ghetsimani, înainte de a fi arestat:
Matei:
„Atunci le-a zis:
Întristat este sufletul Meu pînă la moarte. Rămîneți aici și privegheați împreună cu Mine.Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, rugîndu-Se şi zicînd: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osîrduitor, dar trupul este neputincios.Iarăşi ducîndu-se, a doua oară, s-a rugat, zicînd: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
Şi lăsîndu-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvînt zicînd.”
Luca:
„Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.
Zicînd: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.
Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sînge care picurau pe pămînt.”
Marcu:
„Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi privegheaţi.
Şi mergînd puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.”
Pe Cruce:
Matei:
„Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicînd: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Marcu:
„Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”
Iisus știa ce-l așteaptă:
Arestarea, umilirea, flagelarea, Drumul Crucii, Crucificarea. Știa că acesta e Planul lui Dumnezeu. Știa că după va învia.
Și totuși, mai ales în Grădina Ghetsimani, unde trebuie să înceapă calvarul, are un moment de cumpănă.
Un moment de maxim omenesc.
Se teme față de ceea ce-l așteaptă.
Și tocmai această teamă dă măreție lui Iisus.
Am vrut să discut despre asta cu prof. univ. dr. Constantin Presa.
Aveam drept text de dialog Evanghelia de la Ioan.
În Evanghelia de la Ioan aceste momente lipsesc.
Drept pentru care l-am întrebat:
De ce?
Și părintele Constantin Preda mi-a răspuns:
„Matei, Marcu și Luca pun accentul pe agonie, pe suferință, pe omul, față de Ioan, care lasă să transpară Dumnezeirea, care e stăpîn. Filmele astea, Mel Gibson, s-au inspirat mai mult din dimensiunea asta tragică a evenimentelor. Asinopticii pun mai mult accentul pe dimensiunea omenească, scenografia este mai potrivită. Ioan lasă să transpară mai mult dumnezeirea. Asta este foarte greu de surprins și într-o peliculă și la redarea în scris, dacă vreți, într-un roman (…) acum noi descifrăm evenimentele la o dublă dimensiune. Tot ce s-a întîmplat cu Iisus are o valoare istorică și Evangheliile se întemeiază pe această dimensiune istorică. Dar finalitatea lor a fost alta. Scopul, cum spune Ioan. Toate cele ce s-au scris, s-au scris ca voi să credeți și crezînd să aveți viață în numele Lui. Totul e făcut din perspectiva credinței. Avem un plan al narațiunii, dar e și un plan al metaistoriei.”
Am înțeles.
Da, dar eu îl prefer pe Iisus din celelalte Evanghelii.
Pe Iisus Omul și nu pe Iisus Supraomul.
Comentarii
Cu multă simpatie față de dv, trebuie să fac o corectură: este IISUS Omul și IISUS DUMNEZEU! Cu mult curaj și bucurie pentru Credința Vie, Una și DreptSlăvitoare!
Cu deosebit respect, o singura observatie :
La crestinii ortodocsi, adica marea majoritate a poporului roman, numele Domnului este Isus!
Nu cu doi de ‘i’ sau altfel, doar Isus.
Este un simbol,nu se stie daca a existat personajul in realitate,dar este un simbol prin care noi ne proiectam visele,sperantele,simbolul Zeului care ajunge printre oameni si sufera odata cu ei,ajungand ca ,in final El Zeul sa cunoasca mizeria umana,si astfel intelegand mizeria conditiei umane sa se inalte ca Zeu si mai mare.Este de fapt dorinta noastra de a vedea Zeul coborand printre oameni si de a impartasi mizerabila conditie umana odata cu noi.Este o dorinta inconstienta a umanitatii ,dorinta oamenilor in a vedea Zeii suferind laolalta cu oamenii,si astfel Zeii,trecand prin experienta umana sa dea dovada compasiunii fata de oameni,insa dorinta oamenilor proiectata in Iisus este aceea de a vedea cum Zeul trecut prin cumplita experienta umana ne invata pe toti cum sa devenim Zei trecand prin mizerabila conditie umana.Este dorinta noastra de a vedea Zeul suferind impreuna cu oamenii,(Zeul devenit sclav pentru a intelege natura vietii de sclav,inainte de a redeveni Zeu Atoatestiutor),ca sa i poata intelege mai bine pe acestia,si dorinta omului de a deveni Zeu urmand calea Zeului Iisus.Este dorinta noastra inconstienta.Insa Iisus ramane tot Zeu,chiar daca o perioada trece prin calvar,calvarul sau trece.Calvarul omenirii ramane insa.
Nu exista Iisus Omul,exista Iisus Mitul,sau mai bine zis Zeul,ce trece pasager prin suferinta umana,un timp inainte de a se intoarce la cele Supraumane sau Zeiesti,suferinta Omului este insa eterna.De aceea Iisus nu e om ,e un Zeu care se joaca de a omul insa nu este om.Insa Mitul sau place oamenilor si de aceea Iisus ramane un Zeu puternic.Deci Iisus este Mit si Zeu.
Eu nu prefer,eu analizez,
Catolicii il prefera mai mult pe Omul Iisus,ei pun accent pe patimile sale,Ortodoxii il prefera pe Iisus Supraomul,ei punand mai mult accent pe Inviere,ei fiind mai Orientali,un Orient unde accentul pe Miracol,si pe Supraoameni Exceptionali este mai pronuntat.Simpatizez mai mult varianta Ortodoxa,nu ca as fi un mare credincios,recunosc,nu prea sunt,dar parca varianta Ortodoxa a Mitului ma atrage mai tare.Il prefer pe Supraom totusi. 😀 😀 😀
Desi eu il prefer pe Insusi Dumnezeu Constiinta Universului,Zeul Zeilor,Cel fara Chip,Cel Etern,dar prin care Toate S au Facut,Zeul Tuturor Zeilor.In care eu si cred.
‘Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.’
–
‘Și totuși, mai ales în Grădina Ghetsimani, unde trebuie să înceapă calvarul, are un moment de cumpănă.
Un moment de maxim omenesc.
Se teme față de ceea ce-l așteaptă.
Și tocmai această teamă dă măreție lui Iisus.’
–
…io nu prea cred ca e vorba despre teama, ci despre ispita.
nu Frica l-a facut pe Iisus sa spuna ‘Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.’, ci grija ca Ispita nimita Mandrie sa nu se manifeste.
Iisus renunta plenar la voia lui pentru ca Maretia Invierii sa fie Voia Tatalui.
prin urmare io zic ca…nici vorba despre frica, teama, in rugaciunea din Gradina Ghetsimani, ci o plenara grija pentru ca Mandria sa nu se manifeste.
–
de fapt asta o spune chiar el, clar, atunci cind zice: ‘n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osîrduitor, dar trupul este neputincios.’
deci nici vorba despre ‘Iisus Fricosul’, ci despre…Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita.
‘Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?’
–
asta se aseamana cu alt…’al noualea ceas’, cel al vremurilor de pe urma, despre care se spune ca ‘Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.’ si in acel ceas se va spune la fel: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?
acele vremuri vor fi vremurile tinderii lui Infinit catre Zero. atunci, intre Infinit si Zero ‘diferenta’ va tinde sa nu existe, iar ea, care tinde sa nu existe, va fi tot una cu ‘diferenta dintre Nemurire si Vesnicie,…adica va fi tot atat greu de tot de deslusit intre acestea doua.
‘Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?’
parasit…parasit!, nimic de zis, insa…asa cum s-a si rugat in Gradina Ghetsimani, parasit in bratele Voii lui Dumnezeu!
pe lumea asta Iisus Hristos a fost Om si Dumnezeu.
si spun Om, nu om, pentru ca, spre deosebire de oameni, el a biruit Lumea.
de atunci…oricarui om ii este disponibilizat potentialul de a fi Om, iar potentialul se numeste iisus Hristos pentru ca ‘potentialul’ e chiar Viata!
–
se tot spune ca Iisus Hristos a fost ‘om’ si Dumnezeu. pai da, asa si e, insa pentru ca a biruit Lumea, ‘om’-ul Iisus Hristos e chiar Omul!
om…om!, nimic de zis, insa omul care a biruit Lumea Mare! asa se intelege si diferenta fundamentala dintre momentele de presupusa cumpana, din Gradina Ghetsimani, si ce au insemnat ele, de fapt: Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită
Iisus Hristos a biruit Lumea!
‘maxim omenesc’…asa ceva nu exista! in cazul lui iisus, pentru ca Iisus Hristos a biruit omenescul, …n-a fost biruit de ‘omenesc’!
in Gradina Ghetsimani n-a fost vorba despre Hristos…biruitul de ‘cele omenesti’!, ci despre Iisus Hristos care…a biruit! Lumea!
iisus…Supraomul. asa ceva nu exista. toata viata lui iisus este despre cum el e pe masura celui mai de jos om, nu cum el e mai presus de cel mai de sus om.
–
fiecare om il poate avea pe Hristos drept ‘fiu’, caz in care Fiul lui Dumnezeu e si Fiul Omului, deci si omul al carui ‘fiu’ e, e Om.
cel care ‘implineste Voia Tatalui’ e Hristos, asta e ‘pozitia’ lui iisus Hristos in Sfanta Treime: ‘implinirea Voii Tatalui’.
atunci cind omul ‘implineste Voia Tatalui’, ‘fiul’ acelui om, care ‘implineste voia omului’ devine una cu Fiul lui Dumnezeu, …pentru ca acel om ‘implineste Voia Tatalui’.
pe cand Iisus Hristos il care drept Cap pe Tatal, Omul il are drept Cap pe iisus Hristos. Omul, omul desavarsit are si el un ‘fiu’ care ‘ii implineste voia’, iar acest Fiul al Omului e chiar Fiul lui Dumnezeu.
Iisus Hristos nu e Supraom, el e chiar Omul. Prin iisus Hristos!…Capul Omului devine Capul Sfintei Treimi, iar Omul Oglinda lui Dumnezeu.Masura Omului sta in faptul ca Fiul Omului e si Fiul lui Dumnezeu, adica Omul si Dumnezeu au…acelasi Fiu, care in cazul Omului ii e si Voie, mai nainte sa i fie…’implinire a voii Omului’