Dacă ORNISS nu e, nimic nu e!

Vasăzică, „în cazul în care actul de sesizare se întemeiază pe probe ce constituie informații clasificate, judecătorul de cameră preliminară solicită autorității competente, de urgență, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare și, după caz, acordă apărătorilor părților și ai persoanei vătămate accesul la informațiile clasificate, condiționat de deținerea autorizației de acces prevăzute de lege. Dacă aceștia nu dețin autorizația de acces prevăzută de lege, iar părțile sau, după caz, persoana vătămată nu-și desemnează un alt apărător care deține autorizația prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unor avocați din oficiu care dețin această autorizație (subl. mea).” Astfel sună textele care modifică art.345 și 374 din Codul de procedură penală, inițiativă intrată pe agenda guvernului între Crăciun și Anul Nou, deh, de sărbători, ca hoții! Proiectul poartă semnătura legislativului și a trecut neobservat, opinia publică fiind preocupată de scandalurile dintre Ana Maria Prodan și „Reghe”, de pildă, ori de picanteriile din viața nu știu cărei starlete cu creierul siliconat. Și când manelele erau în toi, iar mesele ticsite cu caltaboși, piftii și sarmale, hop și dezbaterea din cazarma premierului Ciucă. Unde-i ordin, cu plăcere, nu ? Căci a comandă pute întreaga tevatură cu introducerea pe ușa din față a brigăzii speciale a avocaților deținători de autorizație ORNISS în procesele penale. N-ai paraclet cu acces legal la butoiul cu informații clasificate? Nicio problemă, rezolvă onor judecătorul, prin detașamentul abilitat de alde Predoiu, multilateralul și multdesemnatul nostru ministru al Justiției (ori Injustiției, după ultimul pocinog?). Dreptul fiecărei persoane de a-și alege liber și neîngrădit un apărător în pricinile penale a fost abolit pe nebăgare de seamă, la ceasul colindelor, de un guvern plecat cu sorcova. Nostalgia „câmpului tactic” a învins statul de drept pe care ni-l propovăduiesc propagandiștii strâns uniți în jurul „groparului” de la Cotroceni. În sinergia decerebrată a întâmplărilor, barourile ar trebui să se scindeze în două secții – una a avocaților fără ORNISS și alta a celor cu ORNISS (ultima, un fel de prelungire a serviciilor de informații). Oho, ce avalanșă de cereri va potopi ghișeele SRI, ce mai larmă, ce mai zgomot… Iar părțile își vor desemna alt apărător, cu balama ascunsă în tivul robei, că n-or risca să-și compromită șansele în bătălia cu Frankensteinul ăsta judiciar, doar nu și-au pierdut mințile !

Și uite-așa, de la statutul de ciocli ai propriilor clienți (statut primit neoficial în dârdora măreței lupte împotriva corupției), avocații s-au trezit hodoronc-tronc transformați și în anexe ale „băieților cu ochi albaștri”… Chiar că reforma justiției nu-i vorbă de șagă! În plină pandemie de prostie, mutilarea profesiei de avocat era tot ce-i lipsea chelului valah, cocoșat sub cobilița dreptății…