După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

„Dacă prezentul trebuie să scrie istoria trecutului, acea a prezentului trebuie să o scrie viitorul”

1. Euripide, în Hecuba, despre nestatornicia alianțelor de ieri, de azi, de mîine și din totdeauna. Că sînt alianțe între state, între imperii, între triburi sau între familii:

CORIFEUL: Ciudată este viaţa omenească, în care toate căile se împletesc, în care legile sorţii hotărăsc adevăratele apropieri, unindu-i în prietenie pe duşmanii cei mai îndîrjiţi şi presehimbîndu-i în vrăjmaşi pe binevoitorii de altădată.”

2. 30 august 1940. Alături de întreaga țară, Carol al II-lea ia cunoștință de hotărîrile care ciuntesc România, așezate în Istorie sub sintagma Dictatul de la Viena. Regele ține un Jurnal. La finele însemnărilor din 30 august 1940, el conchide:

„Așa se încheie această tristă, sfâșietoare zi de adîncă mîhnire sufletească. Eu nu mai sînt om. Acestea toate m-apasă într-un mod îngrozitor. N-aș fi crezut că în timpul vieței mele să văd o așa catastrofă.”

Mai înainte, comentînd vestea, Suveranul joacă nițel comedia Regelui Lear, repede curmată de Duduia:

„Știu, pe de altă parte, ce risc personal iau primind această înfrîngere. Știu că, pentru cel puțin mult timp, eu sînt pierdut și că tot ce voi face și voi zice va fi considerat ca vorbele și faptele unui trădător de neam și unui vînzător de ţară. La 8 iunie eram la Zenit, azi sînt la Nadir.

Mă chinuie, de ieri, gîndul dacă am dreptul de a lua această răspundere într-un fel sau altul, dacă n-aș face mai bine să renunț la toate și să fac gestul suprem de a abdica. Simt că, în zilele ce vor veni, se va acumula așa o cantitate de ură împotriva mea încît cu greu voi putea ține capul sus.

Atacurile vor fi conjuncte din partea lui Maniu și a Gărzii de Fier. Așa este soarta noastră, a acelora cari sîntem pironiți la locul de răspundere, și, adesea, dacă îl părăsim dezastrul țării este și mai mare. Am spus o vorbă azi-seară Duduii și lui Urdăreanu asupra acestui gînd care mă frămîntă. Au respins cu indignare ideea. Eu tot voi rămîne răstignit de crucea mea. Voi îndura insultele și prigonirea. Aşa cere datoria mea de suveran.”

Din Jurnal, potrivit editorilor,  lipsesc paginile scrise în 31 august 1940. Editorii precizează în subsolul paginii:
„Filele 289 și 290 au fost smulse din manuscris”.

Cine și de ce le-a smuls rămîne o enigmă. Dacă erau în manuscris, Duduia e cea care poate fi suspectată. I-a supraviețuit lui Carol. Nu exclud nici intervenția lui Urdăreanu, și el supraviețuitor. Oricum, Jurnalul trece direct la Duminică, 1 septembrie:

„… an de presiune nervoasă și de chin. Sînt într-un hal de nervi nemaipomenit. Plîng și mă răstesc la oricine și orice. Lucrez dimineața la mărci, sculîndu-mă devreme. Asta mă calmează.
După-amiază, la Mihăiță, cu Duduia, ascultăm discuri de gramofon; cîteva ore plăcute și liniștitoare.
Seara, Duduia mănîncă în oraș. Încerc s-o astept, dar pic de somn. Pe jumătate deștept, îi urez «La mulți ani!» de ziua ei, 2 septembrie.

Luni, 2 septembrie
De dimineață, mă scol greu. E ziua iubitei mele. Cît de întunecat sufletul, atît de frumoasă e vremea. Un soare strălucitor și temperatura încălzită după ultimile zile de frig. O deștept cu flori și cu un dar de farfurii de argint, singurul lucru mai de soi ce l-am putut găsi în aceste vremuri grele.
Ce urare aș putea să-i fac în aceste zile de amărăciune, afară de sănătate și așa să ne ajute Dumnezeu!”

Noi nu spunem că omul ar fi trebuit să se sinucidă. Putea însă s-o lase mai moale cu sărbătorirea Elenei Lupescu. Nu era vorba de o îmbolnăvire a acesteia. Era vorba de o sindrofie de rutină.
S-a tot spus – și eu m-am grăbit să spun asta – că Puterea înfrînge orice alt sentiment uman, inclusiv cel amoros. Cazul Carol al II-lea contrazice asta. Nu-i cer să sufere în numele patriei ciopîrțite. Mă aștept de la el să n-aibă nici un chef de Duduia la gîndul c-ar putea pierde puterea. Pînă și acest mic amănunt spune totul despre lipsa de voință a lui Carol al II-lea, dînd îndreptățire Loviturii de stat din 5 septembrie 1940.

3. Prima ediție a monumentalei lucrări Istoria românilor din Dacia Traiană, cuprinzînd șase volume, are o Precuvîntare scrisă în 1893. Finalul documentului explică de ce s-a oprit Istoria la Unirea Principatelor:

„M-am oprit cu expunerea la faptul cel mare al Unirii Principatelor, adică la realizarea celei întîi din dorinţele de reorganizare exprimate de divanurile ad-hoc. Pentru a pune în toată lumina lui, tabloul regenerării noastre, ar fi trebuit să cuprind în el şi îndeplinirea celuilalt punct din programul lor: întemeierea dinastiei, ba chiar să ating şi încoronarea edificiului nostru politic prin proclamarea regatului; căci de aici abia începe pentru noi era activă a vieţii noastre politice, pe cînd, pînă atunci, aproape întreaga noastră istorie nu este decît reflexul adeseori neconştiut al istoriei străine. Am crezut, însă, că nu este bine a intra prea adînc în timpul de faţă, care nu poate avea pentru propriile lui fapte privirea cea rece şi nepărtinitoare ce se cere de la o expunere istorică. Aş fi vrut să mă opresc chiar înainte de anul 1848, din generația căruia mai trăiesc încă bărbați care au influenţă asupra mersului împrejurărilor. Aceasta însă nu o puteam face, căci întreaga istorie a fostelor principate, gravitînd către unire, trebuia să ajungă şi cu expunerea pînă la împlinirea menirii lor seculare. Mari fapte s-au îndeplinit de la unire încoace şi, cînd se va fi aşezat pe timpurile noastre pînza limpezitoare a trecutului îndepărtat, generațiile viitoare vor privi cu mîndrie la domnia lui Carol I. Dacă am socotit, totuşi, că nu pot să o ating, am făcut-o din credinţa că dacă prezentul trebuie să scrie istoria trecutului, acea a prezentului trebuie să o scrie viitorul.”

Ulterior, istoricul se va contrazice publicînd două volume despre Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, criteriul de abordare a unei epoci de la un anume timp încolo începînd poate fi folosit și azi. Diferența e de 32 de ani. Așadar, istoricul de azi poate aborda doar perioada pînă la 1990, inclusiv Evenimentele din decembrie 1989. Rămîne pentru mine memorabilă învățătura: „Dacă prezentul trebuie să scrie istoria trecutului, acea a prezentului trebuie să o scrie viitorul.”
Aș adăuga imediat că Istoria prezentului o scrie, totuși, Istoricul clipei, comentatorul evenimentelor în derulare.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „„Dacă prezentul trebuie să scrie istoria trecutului, acea a prezentului trebuie să o scrie viitorul””

  • Coroiule, tu n-ai sa scri niciodata istorie, doar birfe ! Stii tu, Margelusa, pui vii….

    • @bali
      Ca sa scrii Istoria trebuie sa ai Simtul Istoriei.
      Pui….vii….vezi dle ca Ziaristul Ion Cristoiu a platit cea mai mare „despagubire”…..”pentru calomnie”…..din romanica….asta inseamna ceva…

  • Cunosti Natura privind o prin prisma Timpului
    si o Recunosti pruvindu te prin prisma Anotimpurilor

    exprimarea Matematica a Anotimpurilor este Timpul.
    Istoria Trecutului e o poveste a timpurilor, Istoria Viitorului e una a anotimpurilor,
    Clipa, Reazemul Istoriilor, e Pacea.

  • Istoricul Clipei se manifesta prin superpozitii.
    el…trateaza cu egala consideratie Istoria Trecutului ȘI Istoria Viitorului, considerind Clipa ca fiind …o dare la Pace a acestor doua Istorii,
    insa cealalta superpozitie face ceva cu totul si cu totul deosevit din…Clipa: face un Univers,…altul.
    …eu despre acest Univers Artificial tot povestesc…:)

  • io inteleg ca Stiintele Pamantului au macelarit Stiintele Cerului, e ceva normal pe Lumea Asta, prin urmare… ce sa ai impotriva acestui demers?!

    insa una e sa n ai nimic impotriva Stiintelor Pamantului si cu totul alta treaba e sa arunci la gunoi Stiintele Cerului.

    evident ca sint un nepriceput intr ale Stiintelor Cerului, nici n as stii de unde sa le apuc!:)),
    insa una e sa fiu un nepriceput sadea, ba chiar si repetent:)) al acestora,
    si cu totul alta treaba e, zic eu, sa propivaduiesc ‘credinta’ care zice ca Chiorul Vede:)))

    se manifesta Stiintele Pamantului ȘI Stiintele Cerului.
    insa Pamantul, cu Stiintele lui cu tot, este Oglindirea Cerului, cu Stiintele lui cu tot.
    mai simplu: Matematica e Oglindirea Iubirii. adica Matematica e ‘facuta dupa…chipul Iubirii, cind vine vorba despre asemanareee..Matematica e fix Antiiubirea:))

  • „Dacă prezentul trebuie să scrie istoria trecutului, acea a prezentului trebuie să o scrie viitorul”

    pun la indoiala zicerea asta.
    e chioara. are doar un ochi.

    Istoria Viitorului e scrisa in Prezent.
    exista istorici care se preocupa cu scrisul Istoriei Viitorului. lor li se mai spune si Intelepti.

    creca s a intamplat ceva cu ‘istoricii’ de a lungul vremurilor, ca altfel nu mi explic cum de ei se preocupa exclusiv cu una dintre Aripile Istoriei, aia a Trecutului.
    chiar si atunci cind acestia se apleaca asupra Viitorului ei asteapta ca el sa devina Trecut :))), si abia dupaia se apuca sa l studieze.

    Inteleptii Gradinaresc Viitorul 🙂
    pentru ei Prezentul este…un simplu Efect!

    insa…, pentru ca sa nu fie cu suparare:)), ‘istoricii’ n au decit sa ramana Chiori, daca asta le e dorinta,
    iar Inteleptii sa ramana ce au fost dintru inceput, Gradinari ai Istoriei Viitorului 🙂

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog