„Dacă ți-ai cumpărat cîine, de ce să latri singur?”

O vorbă a unui indian. Scrisori către tovarăşa Ana, volum publicat de Ion Calafeteanu în 2005 la Editura Enciclopedică, redă fragmente dintr-un raport trimis Anei Pauker, ministru de Externe al României comuniste, de Simion Bughici, ambasadorul României la Moscova, la începutul lui 1951. Omul Anei Pauker relatează cele spuse de A. Vîşinski, ministrul de Externe sovietic, la recepţia de la Ambasadă, din 30 decembrie 1947. Diplomatul rus le-a povestit celor prezenţi, off the record, întîmplări de la recenta sesiune a Adunării Generale a ONU:

„La un moment dat – arăta Simion Bughici – tovarăşul Vîşinski a spus: «Să vă spun o anecdotă din lumea politică. Îl văd aici pe E(h)renburg şi îl previn că nu este publicabilă.
La Adunarea Naţiunilor Unite, la una din şedinţe, Truman a fost întrebat de reprezentantul unei ţări referitor la o chestiune la care acesta nu avea ce să răspundă şi nu-i era plăcut să spună ceva. Ca să scape de insistenţa celui ce pusese întrebarea, Truman a spus: – Eu îl am pe Acheson pentru întrebări. Întrebaţi-l pe el. Un delegat indian îi spune atunci lui Truman: – Eu înţeleg lucrurile cam aşa cum sună un proverb indian: dacă ţi-ai cumpărat cîine, de ce să latri singur?!»”.

Ion Calafeteanu transcrie acest fragment pentru a demonstra ce-i scriau Anei Pauker oamenii săi de la diferite ambasade.
Eu însă l-am transcris pentru zicerea delegatului indian: „Dacă ţi-ai cumpărat cîine, de ce să latri singur?!”.
Zicere valabilă pentru toate situaţiile politice (interne şi externe) în care cei mari îi folosesc pe cei mici pe post de lătrători!

*

Cultul secretului. Memoriile foștilor agenți CIA sînt supuse prin lege cenzurii oficiale a Agenției.
Primul autor confruntat cu cenzura a fost Victor Marchetti, fost agent între 1952 și 1969, între 1966-1969, asistent special al șefului Planificării, Programării și Administrației.

După plecarea din Agenție, Victor Marchetti se decide să scrie o carte de memorii.
La 19 aprilie 1972, lui Victor Marchetti i se interzice să dezvăluie informații legate de activitatea CIA.
Luîndu-și-l ca aliat pe John Marks, un alt fost angajat CIA, Victor Marchetti termină cartea în august 1973.
Cenzura CIA îi cere să intervină în 339 de locuri, ceea ce ar fi însemnat eliminarea a aproape un sfert din manuscris.

Împreună cu editorul, Victor Marchetti și John Marks se adresează Tribunalului.
Procesul începe în 28 februarie 1974.

La prima ședință, CIA reduce numărul modificărilor la 164.
O lună mai tîrziu, judecătorul Albert V. Bryon Jr. stabilește că Agenția n-a reușit să demonstreze necesitatea clasificării decît în cîteva cazuri.
De precizat că legea se referă la numele unor agenți în activitate sau la operațiune în curs de desfășurare.

Cenzura CIA viza în cazul cărții lui Victor Marchetti, activități aparținînd trecutului.
Cele 168 de pasaje ce ar fi trebuit eliminate se reduc la 27.
Cum însă Agenția face recurs, pentru a grăbi apariția cărții, autorul și editorul o publică acceptînd 168 de locuri goale.

În următorii șase ani multe dintre informațiile cenzurate în carte apar în presă, ca urmare a unor declasificări sau anchete ale Congresului.
În 1983, poate să apară o ediție practic necenzurată a cărții.
Sub titlul CIA și cultul informațiilor, cartea produce un veritabil șoc în presă și în opinia publică prin dezvăluirea în premieră a tacticilor CIA.