Dan Șucu: Niciun partid nu e mai puternic decât birocrația

Ion Cristoiu: Domnule Dan Șucu, bine ați venit la „Interviurile lui Cristoiu” la Aleph News! Sunt un om curios și nepricepându-mă absolut deloc la afaceri vreau să discut cu mai mulți oameni de afaceri din România despre problemele capitalismului la ora actuală. Nu puteam să încep cu altcineva decât cu domnul Dan Șucu, domnia sa este un exemplu de capitalist care a pornit de la un mic magazin și a ajuns la un imperiu.
Prima întrebare. De ce în România nu avem mai multe asemenea destine?

Dan Șucu: În primul rând, mulțumesc frumos pentru invitație și pentru cuvintele de apreciere și sunt onorat să fiu primul dintre capitaliștii cu care discutați, dar nu sunt de acord cu dumneavoastră că n-ar exista în România tipul acesta de om de afaceri, care să aibă un succes personal pe un termen mai lung și din ce în ce mai vizibil. Adică, vă dau încă cel puțin patru-cinci exemple. Îl aveți pe Dragoș de la Dedeman, care se luptă cu cele mai mari rețele de Do it yourself din Europa și câștigă. Pe plan local, e adevărat, dar câștigă. Îl aveți pe Ostahie de la Altex, cu cifră de afaceri de peste un miliard și tot așa, lider în domeniu în piața lui și firma noastră, lider în domeniu în piața ei. Mai există zona medicală, unde aveți cel puțin 3 lideri importanți. Mai există o grămadă de alte societăți de oameni care au început corect, pas cu pas, și care și-au văzut de treabă, fără să fie pușculița vreunui politician sau alte situații.

Ion Cristoiu: Întrebarea este de ce unii au eșuat, care este prima tentație când câștigi prima dată bani? Pe ce să-i cheltui?

Dan Șucu: N-am nicio idee, dacă oamenii aceia nu au avut ambiția de a merge înainte și de a înțelege că acela e un pas și că orice drum începe cu un pas și trebuie să ai un țel mai departe, nu îmi dau seama. Probabil că e o problemă de educație.

Ion Cristoiu: O preocupare a mea a fost de ce nu avem capitaliști care când investesc să zicem, nu știu, în Azerbaijan, ăia să spună nu ne vindem țara la români. 

Dan Șucu: Nu vă pot da un răspuns aici. Am avut investiții în Bulgaria și în Serbia, dar nu am avut satisfacții serioase în direcția respectivă. Evident că este mai greu să te extinzi, de exemplu în Bulgaria este mai greu ca român, decât dacă ai fi neamț sau dacă ai fi francez. Pentru că toată lumea crede că un neamț, un francez ar fi mai avansat și atunci n-ar avea nimic împotrivă ca să fie ăla acolo, dar un român trebuie să fie la fel ca tine, bulgar, și atunci nu ar trebui să fie el ăla care investește și tu ăla care primești investiția. Deci asta se întâmplă și aici, dacă vine un investitor bulgar este privit cu superioritate, dacă vine un investitor neamț sau italian, e privit cu acceptare. Asta e situația.

Ion Cristoiu: Știți că prejudecata asta am întâlnit-o la mine când m-am interesat de Lukoil, rușii, și am aflat că au și ei management. Tot ce este din Occident e bun și vinde și are „know-how”, nu-i așa?

Dan Șucu: Experiența mea cu foarte mulți dintre reprezentanții acestor mari firme, fie că erau în Bulgaria, fie că erau în România, de cele mai multe ori aceste mari firme nu își trimit pe aici premianții. Rareori mă întâlnesc cu oameni extrem de capabili care conduc entități românești ale unor firme mari străine. De multe ori vin unii care sunt departe de a fi capabili. Se întâmplă să găsești și oameni capabili, dar de obicei nu își trimit premianții.

Falia dintre oamenii de afaceri și politicieni

Ion Cristoiu: În ce măsură, în acești ani, ați constatat o preocupare a politicului de a fi imperialiști în zona asta? Ați văzut că toți oamenii de afaceri, și din Franța, merg cu președintele, adică există o preocupare a noastră?

Dan Șucu: Nu cred că există o preocupare a noastră și nici nu cred că e o preocupare a oamenilor de afaceri (…) există un oarecare gând de superioritate ca acela că tu, ca om de afaceri, ești acolo și depinde de tine dacă ești acolo, el ca politician azi e, mâine nu e. Având în vedere că majoritatea celor cu care am discutat mai devreme nu lucrează cu bugetul și nu au niciun fel de legătură cu decidenții politici, nici nu doresc să aibă o legătură de afaceri, de interese cu partea politică.

Ion Cristoiu: Da, Virgil Măgureanu spunea, pe vremuri, că acum oamenii de afaceri depind de politicieni, era vremea aia când trebuia să obții tot felul de aprobări, dar va veni o vreme când politicienii vor depinde de oamenii de afaceri. S-a schimbat ceva? Puteți influența așa ca, mari capitaliști, politica din România?

Dan Șucu: Dar dumneavoastră, jurnaliștii, puteți influența în mod serios?

Ion Cristoiu: A nu, dar dumneavoastră aveți bani.

Dan Șucu: Dar aveți vizibilitate cu totul.

Nu suficient, deci eu cred…vă dau un exemplu foarte simplu: salariul minim. Asta este un atribut al negocierii între patronate și sindicate. Guvernul ar trebui să fie acolo doar ca să înregistreze această negociere și să o legifereze. Nu este treaba guvernului să intre acolo, dar în clipa în care patronatele nu sunt suficient de bine organizate și sindicatele nu sunt suficient de bine organizate, atunci lași loc politicului să intervină în locuri unde n-are ce căuta. Deci, asta e toată povestea. Cu cât există o organizație mai clară, mai puternică, mai prezentă din punct de vedere sindical sau patronal, cu atât există o influență mai evidentă asupra politicului, ca politicul să înregistreze deciziile respective și nu să le influențeze și nu să le decidă.

Ion Cristoiu: De ce nu sunteți uniți?

Dan Șucu: Au fost diferite proiecte de unire, în clipa de față există patronate din ce în ce mai reprezentative. Eu chiar cred că în următorii câțiva ani, și nu sunt mulți, partea asta patronală va fi mult mai bine reprezentată în ceea ce privește decizia. Sper din toată inima că și zona sindicală să aibă un traseu similar ca să poată să fie două forțe rămase, să poată să discute cu adevărat competent.

Ion Cristoiu: În societățile dumneavoastră aveți sindicate?

Dan Șucu: Da, da.

Ion Cristoiu: Sunt puternice? Adică sindicatele influențează companiile de stat sau proprietarii?

Dan Șucu: Nu există o societate puternică în care angajații să nu fie reprezentați și să nu existe un interes al zonei patronale pentru angajat în total. Deci nu există varianta asta cu totul, că lucrurile sunt organizate întotdeauna sindical sau nu sunt organizate sindical, la mine în societate sindicatele sunt organizate mai puternic în zona de producție, și este normal să fie așa, și mai puțin prezente în zona comercială. Dar asta nu înseamnă (…) ciudat este că de fapt în zona comercială câștigă puțin mai bine decât în zona de producție. Deci, nu știu ce să vă spun aici. N-am avut însă conflicte vreodată din punct de vedere sindical.

Ion Cristoiu: În general, nu am văzut conflicte sau greve în companii.

Dan Șucu: Nu știu poate cei care am înființat companiile, fiind acolo de la bun început, cunoscând oamenii de cele mai multe ori, oamenii cu care lucrezi. Eu am colegi care sunt la a treia generație în societate, care au fost de la început și care acum au și nepoți și care se angajează.

„Vreau să mă mândresc cu ce am realizat, nu cu ce mi-am cumpărat”

Ion Cristoiu: Trebuie să le spunem telespectatorilor că între mine și dumneavoastră este o prăpastie, eu sunt un mare iubitor de ceasuri de mână, ceasuri în general, și dumneavoastră nu aveți. Nu aveți ceas de mână, am înțeles dintr-un interviu, că ceasul de mâna e ca poșeta sau că nu vă place să știți timpul? 

Dan Șucu: Nu îmi place, timpul îl știu de la secundă. Am telefonul lângă mine, nu asta e problema, îl găsesc acolo.

Ion Cristoiu: Nu purtați ceas de mână sau ceas în general?

Dan Șucu: E o atitudine pe care tot încerc să o transmit și mai ales, normal, încerci să o transmiți întâi copiilor și după aceea celor din jur. Dorința mea este dacă mă mândresc cu ceva, să mă mândresc cu ce am realizat și nu cu ce mi-am cumpărat. Acum nu vă critic pe dumneavoastră că vă plac ceasurile (…) Oriunde aș merge nu vreau să spun că am cel mai scump ceas, am cea mai scumpă mașină sau mai știu eu, nu cu asta aș vrea să mă mândresc cu totul. Dar să mă mândresc cu ce am realizat, da, normal că vreau. Dar știu că aia merită să te mândrești, ca atunci ai realizat.

Ion Cristoiu: Care este raportul la un om ca dumneavoastră între bunuri utile, de lucru, care vă ajută și bunuri de etalare?

Dan Șucu: Acum încerc să îmi dau seama, pentru că atunci când vorbim de bunuri de etalare trebuie să discutăm. Eu, de multe ori nu prea știu ce costă, pentru că prefer să nu știu deoarece mă enervez și ar trebui să o întreb pe soție, pentru că ea știe mai bine toate lucrurile acestea de care vorbim. Eu cumpăr foarte puține lucruri personal și numai lucruri de funcțiune, lucruri care au legătură cu ceva de prestigiu, nu îmi place să îl achiziționez eu, dar îmi place să îl folosesc.

Ion Cristoiu: Dar v-ați lua un elicopter ca să mergeți cu el dintr-un loc într-altul, nu ca să vă mândriți.

Dan Șucu: Aș plăti un elicopter numai dacă am neapărat nevoie să ajung acolo, da.

Ion Cristoiu: Cât de greu este pentru un părinte ca dumneavoastră să stăpâniți copiii să nu risipească banii și să nu fie mândri de această avere. Este o problemă?

Dan Șucu: Poate să devină foarte ușor o problemă dacă nu ești atent, dacă nu ești prezent acolo și dacă nu te strădui. Dacă nu o faci temeinic zi de zi ca să îi explici ceea ce consideri tu că este cu adevărat prestigios și ceea ce este fals prestigios. Deci fără prezența ta lângă copii, este foarte ușor pentru ei să derapeze. Eu mă strădui pe cât posibil să aloc cât mai mult timp.

Ion Cristoiu: Cât e de greu să îi înveți să nu se dea mari față de alții?

Dan Șucu: În general nu poți face asta dacă, nu poți să îi înveți acum dacă tu însuți o faci. Și atunci dacă tu nu o faci, atunci ai toate șansele ca nici el să nu o facă. Iar dacă o face, să fi acolo, să vezi că a făcut-o și să îi atragi atenția că a greșit. Zic eu.

„Patron” pare ceva arogant

Ion Cristoiu: În anii 90, evitam cu toții termenul de „patron”. Dumneavoastră care vă place – investitor, antreprenor, om de afaceri, patron? De ce evităm noi să vorbim de patroni?

Dan Șucu: N-am nicio idee, pare ceva arogant. Adică are ceva (…) cuvântul acesta are o conotație de aroganță. Acum, atunci când lucrezi cu publicul, și dumneavoastră în partea de jurnalism, dar și în partea de retail și în partea de producție, aroganța este unul dintre lucrurile pe care să le eviți în totalitate. Și în sport, de exemplu, aroganța îi pierde și pe oamenii de afaceri, și pe sportivi, și pe jurnaliști. În orice domeniu, aroganța, din punctul meu de vedere, este un lucru care trebuie evitat. Nu știu de ce cuvântul acesta are o conotație arogantă.

Ion Cristoiu: Și atunci cum vă spun?

Dan Șucu: Pe nume.

Ion Cristoiu: Sunteți și proprietar și manager, nu-i așa?

Dan Șucu: Proprietar sigur, manager de cele mai multe ori, da.

Ion Cristoiu: Preferați să stați pe o insulă și să luați banii din profit?

Dan Șucu: Nu rezist, adică nu există o zi în care să mă simt obosit. Indiferent cât stau acolo și indiferent cât am de făcut. Nu e meserie mai frumoasă decât cea în care activez sau în cea care activați dumneavoastră. Haideți să vă explic puțin: De exemplu, când cumperi mobilă? Când ți-e bine. Numai când ți-e bine. Nu o să cumperi mobilă când ești bolnav, când ai probleme, când ești stresat cu banii în casă. Nu. Cumperi numai când ți-e bine. Deci dacă stai în magazinele care, cred eu, sunt frumoase, și dacă stai de vorbă cu clienți care sunt în permanență fericiți și întâlnești numai oameni fericiți, numai oameni sănătoși, ce poate să fie mai frumos de atât? Gândiți-vă la un amărât care stă toată ziua numai între tâlhari, un polițist care stă toată ziua numai lângă bătăi și numai în scandaluri sau săracul, un doctor, care stă la casa de nebuni numai cu nebuni, cât de sănătos poate să rămână?!

La cumpărarea mobilei, aparent decide soția

Ion Cristoiu: La showroom-uri vin oameni singuri sau vin întotdeauna în cuplu? Mobila este cumpărată întotdeauna de o singură persoană sau de un cuplu sau familie?

Dan Șucu: Nu există întotdeauna. Părerea mea este că decide într-un final soțul. Aparent decide soția, dar din ce am văzut eu că într-un final tot soțul decide până la urmă. Dar asta în majoritatea cazurilor în care am participat eu direct în discuția respectivă.

Ion Cristoiu: S-ar putea scrie o carte despre showroom-uri (râde). Care este criteriul pentru care soțul zice “vreau patul ăsta și nu altul”?

Dan Șucu: Nu este neapărat criteriu de stil, este în final cel decident și este și criteriul de preț. Și atunci din punctul acesta de vedere, până la ultimul cuvânt îl are tot soțul, pentru că la același stil sunt mai multe produse, dar până la urmă decizia aparține soțului în ce direcție se merge.

Ion Cristoiu: De regulă, econoama casei este soția. Eram sigur că soția decide.

Dan Șucu: Părerea mea este că aici s-ar putea să fie soția pentru probleme de zi cu zi, dar pentru cheltuieli, tichetele mari, ea trece în partea cealaltă.

Ion Cristoiu: Da, el este un fel de președinte, iar ea – director general (râde). Totuși, de ce numele acesta – Mobexpert?

 Dan Șucu: Este relativ simplu, adică eu am vrut să îi spun (…) înainte să încep societatea Mobexpert aveam o activitate în mobilă și vindeam o linie de produse foarte bine, care se numea „Expert”. Și când am fost la avocat să înregistreze firma nouă, i-am spus că vreau să se numească „Expert” și el a zis „Nu merge Expert”. “Păi de ce nu merge? Nu o să îmi accepte judecătorul că expert, că sunt mulți „Expert” (…) Dumneata ce faci? Cu ce te ocupi? Cu mobilă. Păi spune-i ceva cu mobilă înăuntru, poți să lași „Expert”, dar zi ceva și cu mobilă” și atunci am spus „Mob” de la mobilă și „Expert”, dar atunci pe loc, adică în clipa în care a început să spună că e o problemă, am găsit o soluție de moment care s-a dovedit a fi o soluție în multe momente. “Dar aveți o grămadă de nume în piață – „Flanco””. Flanco vine de la Florin Andronescu & Co. „Sanador”: sana [lat.] înseamnă sănătate, iar Doris este patroana de acolo. Și tot așa. Sunt o grămadă de lucruri care vin de la numele sau de la ceva personal ale patronului.

La noi, mobila se alege, în general, mai mult pe înfățișare decât pe funcțiune

Ion Cristoiu: Dumneavoastră ce fel de mobilă aveți? Pentru oameni simpli, pentru proletariat, pentru mica burghezie, pentru mare burghezie?

Dan Șucu: Americanii împart piața în trei, foarte simplu. Când vorbești în America cu un partener de afaceri, omul te întreabă: „tu activezi în „Good, Better sau Best”?” Adică în bun, mai bun sau în cel mai bun. Și atunci, din punctul ăla tu începi și vorbești. Dacă tu îi spui că activezi în „better”, el spune „eu sunt în „good” , n-avem cum să ne întâlnim, avem alte sisteme de prețuri, alte sisteme de funcțiune” și așa mai departe. Ideea este să te adresezi tuturor. Părerea mea, din ce am văzut în toți anii aceștia, este că te adresezi cu brio nimănui. Și atunci a trebuit să segmentez, și din punctul meu de vedere, noi ne adresăm pieței care se numește „better”, adică pentru mediu și mediu plus. Nu activăm decât ca profesii. În general, în profesii liberale sau oameni cu venituri mediu sau peste mediu. Deci, oameni cu un succes material.

Ion Cristoiu: Știu că dumneavoastră vă bazați succesul pe cunoașterea cerinței pieței. Haideți să luăm cea de sus. Ce fel de mobilă înseamnă „better” sau „best”?

Dan Șucu: Acolo, în „best”, discutăm de un procent al familiilor din România și acolo discutăm de un produs în care nu prețul contează, ci numai un anumit „standing”, un anumit mod de prezentare.

Ion Cristoiu: Standing adică înfățișarea sau utilitatea?

Dan Șucu: Depinde de țara în care se întâmplă. La noi, în general, mai mult pe înfățișare decât pe funcțiune. Dacă mergi în America sau în lumea anglo-saxonă, mai mult pe funcțiune decât pe înfățișare. Eu încerc, pe cât posibil, să adopt destul de mult și din punctul de vedere al lumii anglo-saxone și pe măsură ce vede diferența (…)

Ion Cristoiu: Mediul la care vă adresați dumneavoastră ce înseamnă?

Dan Șucu: Mediul ca preț?

Ion Cristoiu: Nu, clienții ce fel de mobilă vor?  

Dan Șucu: Acolo insistăm destul de mult pe funcțiune și funcțiune împreună și cu designul aferent, cu un design special.

Ion Cristoiu: Și cine se ocupă?

Dan Șucu: Dacă discutăm de partea „good”, deci de primul, discutăm doar despre funcțiune, deci nu vei iubi produsul ăla, asta-i clar, dar vei avea nevoie de el.

Ion Cristoiu: Omul cumpără scaun pentru că are nevoie, nu că îi place.

Dan Șucu: Omul trebuie să stea pe el, nu că trebuie să îi placă neapărat sau să fie extrem de comod.

„Noi facem mobilă din păduri legale, tăiate legal”

Ion Cristoiu: În diferite domenii, cum ar fi telefoanele sau mașinile, oamenii uneori schimbă de dragul de a schimba. În domeniul mobilei, există?

Dan Șucu: Da, există și această dorință de schimbare. În general, pe măsură ce avansezi în timp și gusturile ți se schimbă și preferințele ți se schimbă. Și atunci, termenul de schimbare al produsului e din ce în ce mai rapid. Salteaua, de exemplu, acum a ajuns la 7 ani, acum 15 ani rata de schimbare a saltelelor era deja spre 20 de ani.

Ion Cristoiu: Am văzut, la un moment dat, că scria pe o mașină „noi facem mobilă din păduri legale, tăiate legal”. Ce era asta?

Dan Șucu: Este o preocupare a clientului care automat devine și o preocupare a întregului lanț de distribuție, ca proveniența lemnului să fie din păduri legale.

Ion Cristoiu: Haideți că mi-ați dat o știre, nu știam..

Dan Șucu: Nu, e un lucru cât se poate de urmărit în clipa de față, deoarce creșterea pădurii poate să fie și este cam același lucru cu cultura agricolă.

Ion Cristoiu: Deci, clientul zice, “domnule Șucu, eu nu cumpăr, că ați făcut o ilegalitate”. Vă întreabă de unde ați tăiat pădurea?

Dan Șucu: Din ce în ce mai des, da. Este un argument comercial faptul că produsul vine dintr-o pădure unde există o sustenabilitate, adică pădurea după ce a fost tăiată, a fost replantată. Un hectar de plopi îți aduce ție, ca și cultivator, cum vreți să spuneți, îți aduce cam 500-600 euro pe an. Tu, în 15-20 de ani o să îl tai, pe perioada aia (…), deci este o cultură.

Cum a influențat pandemia comportamentul cumpărătorului de mobilă

Ion Cristoiu: S-a împlinit un an de pandemie. Am citit un interviu dat de dumneavoastră în martie 2020. Erați pesimist atunci. Haideți să facem  împreună bilanțul, cum a trecut, în primul rând, afacerea dumneavoastră prin pandemie și cum a trecut capitalismul românesc?

Dan Șucu: Capitalismul românesc îmi e greu să îl definesc în total. Afacerea noastră a trecut neașteptat de bine prin pandemie, pentru că tipul nostru de produs era undeva la mijlocul nevoilor clientului, undeva în lista de priorități. Era undeva spre mijloc, a urcat deja foarte sus. Stând foarte mult acasă și cheltuind mai puțin pe restaurante, pe vacanțe sau pe altele, clientul a hotărât că vrea să îmbunătățească (…)

Ion Cristoiu: Și oricum nu avea ce face. Au fost și momente din astea, în care au zis „hai să ne schimbăm mobila că ne plictisim”?

Dan Șucu: Nu am auzit de plictisit, dar nici nu o să recunoască că s-au plictisit, doamne ferește,  dar, din punctul nostru de vedere, întreg ansamblu de vânzări de mobilă și decorațiuni a beneficiat serios de acestă aducere în fața clientului, de această nevoie a clientului de a schimba. Întâi cei care și-au făcut „Do it yourself”-ul, după aceea și cei cu mobila și cu electrocasnicele. Deci, pentru noi această pandemie, din punct de vedere economic, nu a fost o năpastă. Nu vorbim de alte industrii. Ca vânzare. Noi am închis anul, chiar dacă am avut aproape 2 luni pauză, mai sus, ca cifră de afaceri totală, decât 2019.

Ion Cristoiu: În schimb v-au omorât confecțiile, am înțeles.

Dan Șucu: Confecțiile, pantofii, adică au fost destul de multe activități care au avut probleme majore. În cazul nostru, lucrurile au mers mai puțin rău decât (…) Nu e valabil doar pentru România, asta e valabil în toată lumea.

Ion Cristoiu: Pandemia va aduce o modificare a gusturilor, a înclinațiilor?

Dan Șucu: A preferințelor (…)

Ion Cristoiu: Vor mai cumpăra oamenii pantofi?

Dan Șucu: Cu toții ne gândim dacă viața după pandemie va mai semăna cu ceea ce știam. Automat, de exemplu, noi am ajuns în momentul de față la peste 30% vânzări online, de unde eram undeva spre 12-14%, deci aproape o treime din ce vindem, vindem în online.

Ion Cristoiu: Oamenii nu vin să vadămobila  în showroom?

Dan Șucu: Nu am cum să verific dacă a fost validată achiziția și cu o prezență în magazin, asta nu ai cum să îți dai seama. Deci achiziția este făcută online. Modele cum sunt în piața americană au depășit 50% vânzare online și această pandemie nu a făcut decât să accelereze o tendință catalizatoare, o accelerare a tendinței care era deja prezentă.

Ion Cristoiu: La vânzarea online nu aveți probleme cu asamblarea? Că asta mă enervează cel mai tare, să asamblez eu scaunul.

Dan Șucu: E un argument suplimentar faptul că pe lângă produs, tu poți vinde și serviciu. Sunt unii care nu au nevoie de el, clienți care doresc neapărat să își facă singuri această muncă. Sunt alți clienți care nu cumpără dacă nu au serviciul acesta inclus. Noi ne adresăm, în general, celor care preferă ca acest serviciu să fie făcut de specialiști.

Ion Cristoiu: Și tot omul plătește în plus.

Dan Șucu: Este un serviciu pentru care clientul optează, dar tu trebuie să fii capabil să îl oferi.

Ion Cristoiu: Funcționează și la dumneavoastră regula de dat înapoi?

Dan Șucu: Da

Ion Cristoiu: Adică, iau patul, îl aduc acasă și apoi îl trimit înapoi.

Dan Șucu: Da, am avut pe cineva care a vrut să îmi dea înapoi bradul de Crăciun cu totul.

Ion Cristoiu: De ce? (râde)

Dan Șucu: Pentru că avea voie.

Ion Cristoiu: Păi, nu-i bătaie de cap, domnule Șucu?

Dan Șucu: Dar nu ne uităm acum la excepții, nu. În general, rata de retur în mobilă este scăzută, adică nu depășește 2%. 2% este o rată să-i spunem acceptabilă, dacă vorbim de haine sau altele, acolo poți să ajungi și la 40%-50% . Aici, la 2%, sunt oameni care din neatenție nu și-au dat seama de dimensiune, de modul în care se prezintă produsul, s-au trezit cu el acasă și au avut o problemă. Dar, într-adevăr, e un cost de retur, adică sunt niște costuri pe care trebuie să le ai.

Ion Cristoiu: Pandemia a adus și o modificare în preferința pentru anumite piese de mobilier? Masă, scaune…

Dan Șucu: Către funcțiune. Nu neapărat. N-am observat lucrul ăsta, într-adevăr creșterea masivă este în zona de canapele. Dar asta e normal faptul. Pentru că stai mai mult pe canapea, te uiți la televizor. Canapelele sunt cele care au crescut cel mai mult, dar în general atunci când crește consumul, crește întâi canapeaua și apoi urmează restul.

Iubesc ideea de creat și produs în România

Ion Cristoiu: Există o preocupare, cel puțin la nivelul companiei dumneavoastră, de născocire, de creativitate în acest domeniu? Mă rog, la device-uri știu, există o întreagă mașinărie mondială care se preocupă de ce vrea clientul. La dumneavoastră există o preocupare?

Dan Șucu: Avem un număr important de oameni care sunt implicați în partea de creație cu totul. Adică eu iubesc ideea de… nu ideea de produs în România, ci ideea de creat și produs în România. Adică nu cred că e suficient să produci, tu trebuie să și îți desenezi produsul, să cauți, să știi cui te adresezi – trebuie să creezi produsul.

Ion Cristoiu: Și care ar fi tendința aici? E la fel ca moda la rochii?

Dan Șucu: Există în permanență o modă. De obicei, moda asta o vedeai în diferite târguri, în diferite colțuri ale lumii. Acum, târgurile fiind virtuale, sunt mai greu de luat în considerare și cam întreg lanțul de la aprovizionare, la producție, la creație cam întreg lanțul e bramburit acum. Cu toții încercăm să găsim cum arată lumea asta după tot ce s-a întâmplat, dar o vom identifica destul de repede, nu cred că asta e problema.

Ion Cristoiu: Deci există o preocupare. Ați sezisat la ora actuală, pe plan mondial, o modă, o deplasare aici, către ce?

Dan Șucu: O deplasare funcțională sau la ce vă referiți?

Ion Cristoiu:  Ce se cumpără mai mult.

Dan Șucu: În general, există o deplasare destul de evidentă de la zona asta doar de „look”, cum spune italianul, „il bello e nutti”, adică frumos, dar nu neapărat funcțional, către zona de funcțiune. Adică, produsul trebuie să aibă și o funcțiune cu adevărat ireproșabilă pentru mine ca să îmi fie necesar, nu trebuie să fie doar ceea ce mă interesează.

Ion Cristoiu: Am înțeles, haideți să luăm, pentru telespectatori, scaunul. Care este preocuparea în materie de funcțional?

Dan Șucu: Fotoliul? De birou vorbim?

Ion Cristoiu: Nu, scaunul de birou. Scopul ar fi să nu mai stea cocoșat? 

Dan Șucu: Sunt cel puțin 20 de preocupări ergonomice care merg în scaunul dumneavoastră. Care pleacă de la durerea lombară, de la poziția în scaun, de la poziția brațelor. Sunt o grămadă de lucruri care sunt urmărite cu totul și care sunt prezente. De la durabilitate la sustenabilitatea materialului, nu le mai știu eu pe fiecare în parte.

Ion Cristoiu: La fotoliu ce este? Look-ul sau funcționalitatea?

Dan Șucu: În clipa de față, la orice produs se încearcă funcțiuni suplimentare, care au legături cu tot felul de mișcări electrice, dacă se poate, adică la produsele „better”. Nu vorbim de produsul bază. În clipa în care vorbești de produsul peste bază, atunci trebuie să găsești o funcțiune suplimentară. Care să îl facă să se simtă bine, să aibă neapărat funcțiuni de păstrat băutura, de mișcat picioarele dacă vreau să mă relaxez, o grămadă de lucruri.

Ion Cristoiu: Bucătăria ce modificări aduce?

Dan Șucu: La bucătărie sunt mai puțin implicat. E un tip produs care mie nu îmi place.

Ion Cristoiu: De ce? (râde)

Dan Șucu: Nu îmi place mie. E tipul de produs pe care noi îl vindem foarte bine și în care eu personal sunt foarte puțin implicat. Din fericire, am colegi extrem de buni acolo. Nu îmi place mie, am și eu dreptul să nu îmi placă ceva.

Dar patul cum este? Patul conjugal, adică există și aici e o preocupare?

Dan Șucu: Normal, dar într-o mai mică măsură patul, cât salteaua. Salteaua și structura de saltea și ce e sub saltea, deci ansamblul de saltea cu somieră.

Ion Cristoiu: De ce?

Dan Șucu: Pentru că e un lucru simplu. 8 ore pe zi le petreci acolo, adică nu există o piesă de mobilă pe care să o folosești mai mult decât salteaua. Orice s-ar întâmpla. Și atunci modul în care te înțelegi tu cu produsul respectiv este esențial.

Ion Cristoiu: Dar tot la dumneavoastră rămâne preocuparea de saltele, tot în domeniul mobilei?

Dan Șucu: Da. Tot în domeniul mobilei, sigur că da. Zona de saltele este una dintre cele mai profitabile pentru industria mobilei, pentru că salteaua este produsul care se schimbă cel mai des.

Ion Cristoiu: Tendința fiind să fie cât mai odihnitoare.

Dan Șucu: Încă o dată, posibilitatea de a cheltui mai mult pentru saltea și de a avea un produs superior cu care să te poți înțelege tu, anatomic, este din ce în ce mai ușor înțeleasă de către client. Și din ce în ce mai mult din bugetul total, merge în direcția respectivă.

Ion Cristoiu: Mai cumpără oamenii biblioteci?

Dan Șucu: Mai puțin.

Ion Cristoiu: De ce?

Dan Șucu: Mai puțin, partea asta de bibliotecă și partea asta de cărți nu mai este atât de prezentă în preferințe.

Ion Cristoiu: Dar era pe vreumuri era. Biblioteci cu vitrinele mari.  

Dan Șucu: Da, erau pereți întregi de cărți.

Ion Cristoiu: Ce preferă omul în sufragerie?

Dan Șucu: Adică, vorbiți mai mult de living, nu de dining. Sufrageria la noi e mai mult zona de masă. Zona de zi este mult mai mult în partea asta de decor, în partea de televizor, eventual chiar și de lucru din când în când, atunci când nu există spațiu.

Ion Cristoiu: Este o preocupare de mobilă de televizor. Mai există oameni în jurul televizorului?

Dan Șucu: Da, în continuare. Nu plecați de la premisa că oamenilor le piere apetitul de televizor.  Poate televiziunea, dar televizorul, nu.

Ion Cristoiu: Adică rămâne în continuare statul la televizor cu familia

Dan Șucu: Statul în fața unui ecran mare, în familie, rămâne preferința familiei în continuare.

Oamenii încep să redescopere farmecul de a mânca împreună, în familie

Ion Cristoiu: E foarte interesant, deci, a familiei. În schimb, s-a diminuat statul la masă împreună.

Dan Șucu: Statul la masă, acum în ultima vreme…parcă a început o nouă eră mai mult cu statul la masă decât înainte. Adică,  vindem mult mai mult tot ce înseamnă partea asta de veselă, de sufragerie, tot ce vinde în partea asta de lucru care intră în bucătărie, de care ai nevoie pentru gătit. Este clar că incapacitatea de a merge la restaurant, te forțează ca să faci toate lucrurile de acasă.

Ion Cristoiu: Foarte interesant, ca efect al pandemiei. Deci oamenii încep să se întoarcă în familie.

Dan Șucu: Da, s-a mai întâmplat lucrul ăsta și în 2009, dar din alte motive. În 2009, nu te mai duceai la restaurant pentru că nu îți mai permiteai. Acum nu te mai duci la restaurant pentru că nu mai este deschis. Dar, într-un final, se întâmplă același lucru, îți cumperi mai multe farfurii, îți cumperi mai multe platouri, fețe de masă. Nu mai există întâlnirile între prieteni în restaurante, dar de fac acasă.

Ion Cristoiu: Da, foarte interesant. Oamenii ieșeau la restaurant ca întâlniri între prieteni și acum oamenii vin acasă. Așadar, se dezvoltă mult această mobilă, de stat împreună, cum ar veni?  

Dan Șucu: Și în principal se dezvoltă la zona asta de acasă, se dezvoltă foarte mult pentru afară, pentru Outdoor, pentru produse în aer liber. Zona asta de Outdoor, cum se numește, de mobilier pentru exterior anul trecut aproape că s-a dublat. Și era deja mare.

Ion Cristoiu: Spuneați într-un interviu că e o deplasare de la casa pe pământ la apartament?

Dan Șucu: Da, a fost o deplasare. A fost întâi o deplasare de la apartament către case pe pământ, asta imediat după Revoluție să spunem, apoi a fost un shift înapoi către apartamente, care acum, de anul trecut, a început iarăși să se deplaseze către case pe pământ, ca efect al pandemiei. E o abordare sinusoidală. Ideea în care foarte mulți consumatori au hotărât că decât să piardă vremea să stea într-o casă, în care trebuie să repare, să tundă iarba, să facă o grămadă de alte lucruri la care nu au timp, preferă să facă schimb cu un spațiu mai mic, dar să fie în București aproape de tot și de toate, de școala copiilor, de restaurant.

Ion Cristoiu: Dar acum tendința este invers?

Dan Șucu: Acum însă se resimte invers.

Ion Cristoiu: Eu am o vorba, ca jurnalist, nu înțeleg telespectatorii, pisicile și copii, în sensul că nu-i înțeleg ce vor. Putem introduce și clienții aici? Dacă la un moment dat, ei vor altceva decât vreți dumneavoastră? Dumneavoastră cum îi ghiciți?

Dan Șucu: Ghicit nu știu dacă e cuvântul potrivit, dar atunci când ești acolo, într-un fel sau altul, știi. Atunci când nu pierzi legătura cu afacerea ta, atunci când te interesează, când te obsedează, o știi, într-un fel sau altul. Că vorbești cu unul, că vorbești cu altul, că citești, că te informezi, toate lucrurile astea împreună se strâng și vorbești ca alții ca tine în diferite alte colțuri ale lumii și toate lucrurile astea dintr-odată fac un sens.

Ion Cristoiu: Da, dar eu am zis în sensul că mă sperie că nu știu niciodată ce vor…  

Dan Șucu: Nu știi exact ceea ce vor, dar per total direcția generală funcționează. Sigur am avut produse  de care eram convins că vor fi „bestseller” și nu s-a vândut nimic. Am avut și produse care credeam că nu o să le vând în veci vecilor și s-au vândut primele. După aceea, verifici mai departe ce se întâmplă și îți dai seama unde ai greșit.

Biroul de lângă casă

Ion Cristoiu: Începe să se vândă Outdoor-ul.

Dan Șucu: Da, Outdoor-ul este o tendință la care ne așteptăm. Acum 10 ani aproape că nu exista ca și idee, ca și produs, iar în clipa de față, cel puțin în  4-5 luni ale anului, înseamnă 30-35% din vânzări. Adică e foarte mult și, din fericire, aceste vânzări sunt exact în clipa în care celelalte tipuri de mobilier se vând mai prost. Și atunci se echilibrează foarte bine totul.

Ion Cristoiu: Tot așa ca o nevoie a omului, credeți că pandemia nu a pus capăt nevoii omului de a socializa?

Dan Șucu: Pentru Outdoor a fost extrem de benefică, deoarece această socializare se poate face afară și atunci, din punctul ăsta de vedere, a fost extrem de benefică. Adică, acesta e tipul de produs care a fost de departe cel mai căutat.

Ion Cristoiu: Produceți mobilă și pentru restaurante?

Dan Șucu: HoReCa, da.

Ion Cristoiu: Există acum o tendință de simplificare a mesei de la restaurant, nu-i așa?

Dan Șucu: Nu știu dacă aș mai numi-o tendință, e un lucru care e în viață de multă vreme.

Ion Cristoiu: De ce?

Dan Șucu: În primul rând, datorită costului foarte mare cu munca. Pentru restaurante, tot ce înseamnă partea asta cu munca devine un cost procentual uriaș, cu totul. Adică depășește 50% din totalul costurilor. Și atunci, automat, trebuie să găsească lucruri practice, care îi ajută să aibă un număr limitat de oameni care să poată să facă cât mai mult.

Ion Cristoiu: Dar este și o tendință de masă în oraș, de masă în viteză?

Dan Șucu: Da. Și toate lucrurile astea au legătură cu câștigul. Fiecare dintre noi ne căutăm o minimă profitabilitate. O societate care nu este profitabilă, nu poate să își îndeplinească nici promisiunile față de clienți, nici promisiunile față de angajați. Nici față de societate nu se poate dezvolta, nu poate să ajungă nicăieri,  nu există o societate care pe termen lung poate să nu fie profitabilă. Și atunci, sigur că îți cauți niște variante prin care clientul să fie satisfăcut, dar și tu, ca atunci când tragi linie, să poți să numeri ceva.

Ion Cristoiu: Telemunca a influențat cu ceva orientarea către mobilă? Oamenii cumpără birouri?

Dan Șucu: Partea de „home office”, cum o numim noi, de birou pentru acasă e iarăși unul dintre câștigătorii din perioada de care vorbim. Acum se practică și încerc și eu să fac. Există o tendință printre care cei care au o grădină cât de mică, sau o casă relativ mică, să încerce să cumpere o căsuță mititică, pe care să o pună în grădină. Și căsuța asta mititică să devină birou. În felul ăsta, pleacă de acasă, dar nu pleacă de acasă. Și acum suntem și noi în proiect cu diferite produse de genul acesta, ca să le putem propune clienților noștri, un fel de căsuțe în propria ta proprietate, în care să ai propriul birou.

Ion Cristoiu: Da, îmi dau seama cât e de dificil să ghicești. Dumneavoastră spuneți că, urmare a pandemiei, oamenii se întorc la casa pe pământ, dar nu fac birou în casă, ci vor să facă un fel de căsuțe. 

Dan Șucu: Poate sunt deja în casa pe pământ și trebuie să renunțe la un dormitor să își facă birou și n-au unde. Și atunci își fac o căsuță afară. Și e și mai ușor pentru că pleacă la birou, se îmbracă frumos. Ca să poți să fii eficient, din ce am vorbit cu majoritatea colegilor mei care fac lucrul ăsta, am colegi care îmi spun: „Eu mă îmbrac frumos, în costum și mă mut din camera asta în camera ailaltă și nu mai intră nimeni peste mine, dar eu sunt la serviciu. Nu merg în pijama acolo”.

Ion Cristoiu: Da, psihologic știu, e foarte important să fii și îmbrăcat de muncă.

Dan Șucu: Da și așa cu atât mai mult dacă mă mut din casă, merg 10 pași pe alee și mă mut în căsuța din capătul curții, cu totul. Și acolo e biroul meu,  acolo îmi fac treaba și nu mă deranjează nimeni, nu zbiară nimeni și așa mai departe.

Jurat la „Imperiul leilor”, caută tineri curajoși

Ion Cristoiu: Am văzut, în documentările despre dumneavoastră, că sunteți acum jurat la o emisiune, „Imperiul leilor”, văd că foarte multe interviuri sunt pe această temă. Ce faceți dumneavoastră acolo?

Dan Șucu: Este o emisiune la care eu am participat cu gândul la partea educativă. Este părerea mea, fără dubii, că nu suntem, noi românii, o nație antreprenorială și ăsta nu e lucru bun. E un lucru rău.

Ion Cristoiu: Cum adică? De ce? Ce înseamnă, ce ar trebui să avem noi ca nație?

Dan Șucu: Nu avem înclinația asta de a ne asuma niște riscuri, de a ne asuma niște responsabilități. Lucrul acesta este evident. Adică, nu suntem ca olandezii, care din nimic, până și-au recuperat o treime din țară de sub mare și oriunde mergi, în orice târg, în orice colț al lumii, cei mai agresivi, cei mai antreprenoriali dintre toți sunt olandezii. Din toată Europa, cu totul. La noi sunt foarte puțini. Haideți să vă dau un alt exemplu. Vorbeam acum câțiva ani cu un partener american, un centru de achiziție american, cel mai mare din lume. Aveam nevoie de el ca să pot să negociez în alte țări niște prețuri foarte bune pentru achiziție. Prefer să îi dau lui un procent și mă leg de comenzile lui, și mi-a dat un preț foarte bun de când l-am cunoscut. N-am spus nimic, am plecat, mi-a dat un preț neașteptat de bun. După ani, a vorbit cu mine și mi-a spus el, n-a trebuit să îl întreb eu, mi-a zis „Domnule, uite care e treaba, ți-am dat prețul ăla formidabil pentru că se întâmplă, de obicei, când îmi vine un client nou dintr-o țară, anul viitor mai vine unul și anul următor mai vin 10. Și mie îmi deschide o țară întreagă și pot să negociez prețul. Nu voiam să negociez cu unul prețul, voiam să negociez cu 10. Dar după tine, anul următor nu a mai venit nimeni și nici anul următor nu a mai venit nimeni și de 10 ani tot nu a venit nimeni. Și tot nu înțeleg ce se întâmplă la tine în țara aia, de ce vii numai tu, cu totul.” Asta vreau să spun, cî nu există această educație antreprenorială, dorința asta de a începe o afacere nouă. Sunt prea puțini tineri care o fac, trebuie să fie mult mai mulți și asta ar fi bine pentru toți, nu numai pentru ei și de aceea am vrut să particip la emisiune, că am zis că poate ajut și eu și dau un exemplu că se poate și că trebuie încercat în primul rând și că să ai încredere.

Ion Cristoiu: Spuneați că noi, românii, nu prea avem talent la antreprenoriat. Și atunci ce avem? Avem spaimă de ce? 

Dan Șucu: Spaima eșecului, am impresia. Ne e teamă de eșec.

Ion Cristoiu: Deci până la urmă românul e bugetar?

Dan Șucu: Din punctul meu de vedere, eșecul e inevitabil.

Ion Cristoiu: D-aia românii  preferă să fie bugetari?

Dan Șucu: Nu îmi dau seama, dar eu cred că ar trebui să găsim o soluție. Este necesar ca mult mai mulți tineri să își asume, chiar și riscul de a porni afacerea.

Ion Cristoiu: Deci, acolo un tânăr vine cu o propunere…

Dan Șucu: Da, nu numai un tânăr..

Ion Cristoiu: Și dumneavoastră care sunteți în juriu… ce, îi dați niște bani?

Dan Șucu: Suntem 5 investitori, în care un solicitant de investiție vine cu o prezentare minimă a afacerii lui și își caută un partener, cineva care să investească minoritar sau majoritar în afacerea lui.

Ion Cristoiu: Și care e afacerea pentru dumneavoastră? 

Dan Șucu: Păi pentru mine, din punctul meu de vedere, este partea asta educativă. Ideea în care se poate sprijini pe noi. Pe de altă parte, eu mi-am asumat cred că 15 investiții, din acestea cred că 13, dacă nu 14 vor merge înainte și nu am îndoieli decât în cazul a două sau trei. Restul vor deveni afaceri valide.

Ion Cristoiu: Cu ce probleme se confruntă un tânăr care vrea să facă acum o investiție? 

Dan Șucu: Principial, cu aceleași lucruri cu care ne confruntam și noi acum 30 de ani. În amănunt, cu lucruri extrem de diferite, pentru că „challenge”-urile sunt diferite. Atunci era un „challenge” de lipsă de marfă, acum e un „challenge” de competență. Dar, până la urmă, pentru oricare dintre noi, și atunci și acum, conta încrederea, puterea, determinarea.

Ion Cristoiu: Am văzut în mai toate interviurile acea poveste cu camionul. Eu vreau să vă întreb, că era vorba în 93, da?

Dan Șucu: Aprilie, 93.

Ion Cristoiu: Da, totuși eram în România lui aprilie 93, să nu spuneți că nu ați întâlnit dificultăți privind birocrația, că ați obținut așa peste noapte totul.

Dan Șucu: Ce anume?

Ion Cristoiu: Ca să vă faceți afacerea. Cu ce s-a confruntat atunci afacerea?

Dan Șucu: În perioada aceea, tot ce avea legătură cu partea asta birocratică era extrem de prezent. Era împovorător ca timp, stăteai în vamă, puteai să stai și 3 zile. Angajai pe cineva care stătea acolo 3 zile.

Copiii birocraților nu vor lucra niciodată într-o fabrică

Ion Cristoiu: Adică era mai ușor atunci să ai investiții?

Dan Șucu: Depinde. Atunci era o luptă stupidă cu anormalitatea, cu lucruri birocratice, care, în ultima vreme, încep să fie din ce în ce mai prezente, iar ulterior, lupta a fost corectă, a fost o luptă pentru inima clientului, pentru preferința clientului și atunci era o competiție directă între diferite entități, diferite societăți care apelează la bugetul clientului. Că sunt producători de mașini, că sunt producători de mobilă, că sunt producători de electrocasnice, că sunt de covoare sau pur și simplu de produse alimentare, până la urmă bugetul e același și tu trebuie să tragi de el cum poți. Și dacă nu ești bancă, să-ți fidelizezi forțat clientul, tu trebuie să ți-l fidelizezi prin propria ta muncă.

Ion Cristoiu: Înainte fiecărui scrutin parlamentar, vă uitați la partide? Ce apreciați? Adică față de dumneavoastră, ce ar trebui să facă un partid care vrea să ajungă la guvernare?  

Dan Șucu: Am o mare problemă cu ideea de promisiune și promisiune neonorată. Mie dacă unul îmi promite ceva și nu îmi livrează, eu a doua oară nu îl mai ascult. Și nu știu dacă mai am motive să îl ascult, pentru că am percepția că degeaba ascult, pentru că, din punctul meu de vedere, nu face o promisiune care să fie onorată. Nu există o dorință de a-ți onora promisiunea. Când voi vedea pe unul care se străduie să își onoreze promisiunea și nu consideră că deșteptul promite și prostul crede, atunci sigur că voi fi alături de el totdeauna.

Ion Cristoiu: Am avut teoretic două regimuri de dreapta în 1996-2005…

Dan Șucu: N-am avut niciunul de dreapta, nu am avut niciunul de stânga.

Ion Cristoiu: Asta voiam să zic,  am avut?

Dan Șucu: Am avut aceleași regim tot timpul. Din punctul meu de vedere, eu nu am perceput că ar fi existat. A existat doar un regim birocratic, care într-o anumită perioadă și-a pierdut din putere, iar acum, pe măsură ce avansăm, birocrația este cea care decide și care se dezvoltă. Niciun partid nu e mai puternic decât birocrația. Acum 10 ani de zile ca să îmi iau o autorizație de construcție pentru un magazin dura 3 luni. Acum nu bugetez mai puțin de 3 ani. Fac lucrurile mai bine decât atunci, magazinele arată mai bine, sunt mai atent făcute, sunt mai bine structurate, sunt energetic mult mai autonome, toate lucrurile sunt mult mai bine decât înainte, dar îmi trebuie de zece ori mai mult timp ca să apreciez ce am de făcut.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră spuneți că cel mai important partid din România este birocrația?

Dan Șucu: Exact. Indubitabil.

Ion Cristoiu: Păi ea nu depinde de partide?

Dan Șucu: Nu cred.

Ion Cristoiu: De ce?

Dan Șucu: Nu cred că mai depinde de partide. Eu nu cred că partidul conduce birocrația, ci invers.

Ion Cristoiu: Și birocrația naște această nevoie de hârtii?

Dan Șucu: Da. Copiii birocraților nu vor lucra niciodată într-o fabrică. Vor merge, vor face o facultate – pe bune sau pe nebune – și li se vor inventa anumite slujbe, pentru că trebuie să lucreze undeva. Și birocrația a lucrat o dată pentru partid, pe vremuri când eram cu toții copii, după aia teoretic a lucrat pentru client, practic, niciodată. Acum lucrează pentru să satisfacă niște exigențe ale comunității europene. Mâine vor lucra pentru altceva și poimâine pentru altceva. Birocrația va avea totdeauna motive să se dezvolte. Uitați-vă cât costă, în clipa de față, aparatul de stat din total buget, care va fi din ce în ce mai agresiv.