Dar pe etnicii români din Ucraina i-aţi întrebat?…

După ce, la răscruce de ani, am pierdut nume de referinţă al culturii şi ai artei Adam Puslojic, Dumitru Radu Popescu şi Mitică Popescu, iată că primim şi o veste care ar trebui să ne descreţească frunţile. Preşedintelui Klaus Iohannis i-a fost decernat premiul Franz Werfel, în semn de recunoaştere a activităţii sale ample şi diverse şi a „responsabilităţii faţă încălcarea drepturilor omului prin genocid, expulzarea şi distrugerea deliberată a grupurilor naţionale, etnice şi religioase”.

Iniţiativa decernării acestei prestigioase distincţii, care poartă numele unui mare scriitor austriac, victimă a antisemitismului, vine din partea Fundaţiei „Zentrum fur gegen vertreibungen”, entitate reprezentativă a saşilor din Germania şi este argumentată prin „activitatea amplă şi diversă cu care (Klaus Iohannis n.n.) a luptat pentru drepturile omului în diverse funcţii, în special pentru minorităţile din ţara sa şi din întreaga Europă”.

Expunere de motive cu care, de principiu, nu am de ce să nu fiu de acord. Deşi, iertat să fiu, dar dacă citesc mai atent cea de a doua parte a frazei, din care rezultă că domnul Klaus Iohannis, fostul primar al Sibiului şi preşedintele în exerciţiu al României, a luptat şi pentru drepturile omului în special pentru minorităţile „din întreaga Europă”, mă încearcă un serios semn de întrebare. Şi asta pentru că, inevitabil, trebuie să mă gândesc la discriminarea făţişă, agresivă la care este supusă, de peste treizeci de ani, comunitatea românilor din Ucraina şi pe care noua Lege a minorităţilor naţionale, recent promulgată de către preşedintele Volodimir Zelenski o legitimează şi o consfinţeşte. Deşi, anul trecut, în alocuţiunea difuzată în faţa plenului Parlamentului României, liderul de la Kiev îşi luase nişte foarte frumoase angajamente.

Nu pot, de asemenea, să nu mă gândesc şi la faptul că subiectul de o mare gravitate pe care îl reprezintă aceste sistematice discriminări la care este supusă comunitatea românilor trăitori în Ucraina a lipsit multă vreme de pe agenda demersurilor şi a intervenţiilor publice ale recentului laureat al Premiului Franz Werfel. Omisiune drastic sancţionată de către lideri de opinie şi căreia, numai după o îndelungă tăcere, domnul preşedinte (zis şi) al tuturor românilor a decis să îi pună capăt în foarte recenta sa discuţie telefonică pe care a avut-o cu omologul său ucrainean. Căruia i-ar fi cerut ca minoritatea română din Ucraina să beneficieze de drepturi în oglindă cu cele de care dispune -şi nu de ieri, de azi- minoritatea ucrainenilor care trăiesc în România. Inclusiv cei veniţi aici după declanşarea odioasei intervenţii militare a Rusiei.

De aici, însă, lucrurile se complică foarte neplăcut. Pe de o parte, în informaţia apărută pe pagina Preşedintele României scrie că „în ceea ce priveşte aspectele legate de minoritatea românească, preşedintele Volodimir Zelenski a exprimat întreaga deschidere pentru identificarea de soluţii, astfel încât comunitatea românească să beneficieze, în oglindă, de aceleaşi drepturi de care se bucură comunitatea ucraineană din România” În schimb, pe pagina sa de Facebook, Volodimir Zelenski s-a declarat „de acord cu Klaus Iohannis în ceea ce priveşte demersurile pentru dezvoltarea ulterioară a interacţiunii ucraineano-române, însă pun pe primul loc industria de apărare”. Nici vorbă, aşadar, despre „întreaga deschidere” etc, etc, etc.

Şi atunci cum rămâne cu lupta domnului Klaus Iohanis pentru drepturile omului „special pentru minorităţile din ţara sa şi din întrega Europă”(sublinierea îmi aparţine)? Că doar despre „încălcarea drepturilor omului şi despre „distrugerea deliberată a grupurilor naţionale, etnice şi religioase” vorbim în cazul de faţă!

Foarte adevărat, juriul care a decis să îl onoreze pe domnul preşedinte Klaus Iohannis cu premiul Franz Werfel nu i-a consultat şi pe etnicii români care trăiesc în Ucraina şi suferă crunt de pe urma discriminărilor la care sunt supuşi.

Asta nu însemnă, însă, că Ucraina nu face parte „din întreaga Europă”. Dimpotrivă, dacă luăm în calcul faptul că Ucraina aspiră să devină stat membru al Uniunii Europene, înclin să cred că votul juriului care l-a premiat pe Klaus Iohannis ar fi arătat ceva mai altfel dacă s-ar fi luat în calcul şi mimarea de către distinsul domn a grijii pentru soarta românilor din Ucraina. Desigur, dacă…