Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
De-a baba-oarba în perfidul an 2021. Apel la solidaritate
Asistăm în ultima vreme la nașterea unui monstru. A unuia dintre cei mai feroce monștri pe care i-a cunoscut omenirea, un monstru care, odată ajuns la maturitate, va ucide cu sînge rece tot ce mișcă. Cine este acest monstru? Este Ura față de Celălalt, față de cel de lîngă noi: călătorul din autobuz cu care împărțim bancheta, vecinul, colegul sau chiar fratele, prietenul nostru. Cum s-a ajuns oare aici? Din decembrie 1989 și pînă în 2019, vreme de 30 de ani, în România, în ciuda sărăciei, a „moștenirii comuniste“, a corupției și a atîtor altor neajunsuri, ajunseserăm, probabil in corpore, să credem că pericolul totalitarismului a trecut. Cel puțin atîta timp cît mai trăiesc cei care l-au cunoscut și care pot da mărturie. Ne-am înșelat. Monstrul Urii față de Celălalt pîndește tot timpul și nu scapă nici o ocazie să se insinueze în viața noastră; și cum altfel să se instaleze confortabil în lume decît întinzînd patul de tortură al lui Procust, patul totalitarismului, pe care sîntem așteptați pe rînd, unul cîte unul.
Inchizitori, judecăți atroce și atitudini autoritariste
Nu, nu este nicidecum o exagerare. Ne dăm seama de asta dacă urmărim atent mesajele de ură la care sîntem invitați să aderăm de unii oameni politici (astăzi doi, mîine trei), de unii oameni de televiziune (astăzi trei, mîine patru), de unii oameni de cultură, intelectuali, profesori (surprinzător!) și, încetul cu încetul, din toate părțile! Mesajul de ură invită la coalizare împotriva unui „dușman comun“. Nu este numit explicit astfel, nu încă, dar prezintă toate caracteristicile necesare: ignorant, primitiv, iresponsabil, de rea-credință… și lista continuă, dar toată are un singur scop: „Găsit vinovat. Acuzat“. Atît de simplu! Mai departe, exercițiul acesta de-a acuzatorul începe să suscite tot mai mult spiritele: forumurile de pe rețelele digitale de socializare sînt pline de inchizitori, judecăți atroce și atitudini autoritariste. Căzuți în capcana barbariei, lipsiți de orice urmă de noblețe sufletească, ajungem să nu mai vedem nimic altceva decît alb și negru, bun și rău. Cu sentimentul că sîntem puternici (căci, nu-i așa, superiori?!), ajungem să ne comportăm tiranic cu cei care (ni se transmite pe toate canalele de comunicare modernă) nu sînt de partea „adevărului“ și stau obstacol în calea soluțiilor de care avem cu toții nevoie, a progresului, a construirii unei lumi mai bune. Care progres? Care lume mai bună? Una în care să ne încărcăm mîinile cu pietre și în care să ne găsim plăcerea (la un moment dat, poate chiar sensul) în a-l lovi pe Celălalt? Care adevăr? Același unic adevăr de altădată? Cel în numele căruia ne auto-mandatăm să slujim orbește, milițienește statului, punînd în pericol astfel binele comun?
În continua noastră căutare după adevăr și cu toții interesați de împlinirea binelui comun, nu ar fi mai înțelept și mai benefic să încercăm să-l ascultăm (dacă nu chiar să îl înțelegem) pe Celălalt (poate un medic reputat sau un cetățean anonim adresînd întrebări establishmentului, poate un filozof cu puncte de vedere diferite de ale majorității, poate oierul care trăiește în creierul munților sau, nici nu contează, oricare dintre semenii, dintre contemporanii noștri)?
Marcus Aurelius: „Nimeni nu mă poate urîți moral“
Iată ce scria Marcus Aurelius, împărat roman și filozof stoic, în urmă cu aproape 2.000 de ani:
„De dimineață, începe să îți spui: voi întîlni un indiscret, un nerecunoscător, un violent, un perfid, un invidios, un nesociabil; toate acestea li se întîmplă din necunoașterea celor bune și a celor rele. Eu, în schimb, care am înțeles că natura binelui este frumusețea morală și că cea a răului este urîtul moral și că natura celui ce greșește este înrudită cu mine, nu numai prin sîngele și prin sămînța sa, ci și prin rațiune și participarea la divin, nu pot suferi vreun neajuns de la vreunul dintre ei, căci nimeni nu mă poate urîți moral, iar eu nu mă pot mînia pe unul înrudit cu mine, nici nu-l pot urî. Căci ne-am născut pentru a ne ajuta «unii pe alții», precum picioarele, mîinile, pleoapele, șirurile de dinți de sus și de jos. Așadar, a acționa împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mînia și a-l detesta pe un semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar“ (Marcus Aurelius, Gînduri către sine însuși, Editura Humanitas, București, 2020, pp. 25-26).
„Toți pentru unul și unul pentru toți!“, cum rezuma și Fernando Savater esența lui, să spunem simplu, „vivre ensemble” (fr.), „convivere” (it.), „a trăi împreună cu ceilalți” (ro.).
Nu există bine comun clădit pe ură, pe suspiciune, pe dispreț. Timp de 30 de ani au avut loc mii și mii de evenimente (conferințe, dezbateri, comemorări, expoziții), atîtea și atîtea cercetări științifice au fost încurajate (prin, spre exemplu, deschiderea unor linii de finanțare punctuale, multe dintre ele europene), nenumărate pagini au fost scrise – toate pentru a conștientiza pericolul urii și pentru a nu se mai repeta niciodată ceea ce s-a întîmplat: antisemitismul și mișcările antisemite de la începutul secolului trecut, Holocaustul, deportările, gulagul. Instituții politice, culturale, ONG-uri, centre de cercetare, asociații ale victimelor au încercat să păstreze vie pentru noi lecția istoriei. S-a folosit (poate obsesiv, uneori) apelul la toleranță, la nediscriminare, la respectarea demnității umane, iar încercări de instigare la ură au fost atent monitorizate și dejucate, destructurate. Pentru că ura naște monștri și asta nu trebuie uitat.
Ce s-a întîmplat cu acest mesaj al trecutului („Să nu urîm!“)? Cum dintr-odată mesajele care instigă la ură (rostite frecvent chiar de unii dintre reprezentanții noștri politici) nu ne mai îngrijorează? Cum se face că nu mai sesizăm amestecul politicului în prezentarea alb-negru a realității, după formula de dinainte de 1989 – formulă care convine foarte bine celor aflați în spațiul decizional, dar iremediabil pernicioasă pentru noi toți, cetățenii, corpul social? Sigur, cum spunea și Savater, este ceva obișnuit că „individul se plînge de opresiunea și de arbitrariul statului, în timp ce statul pune pe seama dezobedienței și egoismului indivizilor toate dezastrele politice“ (Fernando Savater, Politica pentru fiul meu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 76). Cu toate acestea, ne dăm seama cu toții, nu-i așa?, că o prăpastie fără fund se cască în fața noastră atunci cînd încetăm să mai avem încredere unii în alții, cînd ajungem să ne percepem ca pericol unul pentru celălalt, mînați perfid în jocul acesta de-a baba-oarba de către cei de la putere.
În jurul binelui comun, prin preţuirea solidarităţilor umane
Scria Hannah Arendt: „S-a făcut, deseori, observația că teroarea poate conduce la modul absolut doar niște oameni care sînt izolați unii față de alții și că deci una din preocupările principale ale oricărei guvernări tiranice este de a provoca o asemenea izolare. […] Izolarea este acel impas în care oamenii sînt împinși atunci cînd sfera politică a vieții lor, acolo unde ei acționează împreună urmărind un țel comun, este distrusă“ (Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, București, 1994 [1948], pp. 614-615).
Nimic, nici un argument rațional nu va putea fi vreodată adus în apărarea unui rechizitoriu pornit de către cei care formează (vremelnic) aparatul statului și care slăbește legăturile umane, legăturile pe care se fondează societatea ca întreg. În fața unei probleme de viață și de moarte, nu sacrificarea bunei înțelegeri între oameni, a relațiilor interumane bazate pe respect și empatie, nu discordia, nu dezbinarea sînt soluția. Cu atît mai puțin într-o perioadă atît de incertă, cînd nimeni nu mai este sigur de nimic, atît de grea, ca aceea pe care o traversăm cu toții astăzi. Nu culpabilizarea colectivă, nu constrîngerea polițienească, nu autoritarismul, nu incitarea la violență, nu interzicerea dreptului la opinie și exprimare liberă, nu fanatismul (nici cel religios, dar nici cel științific sau altul), nu atomizarea societății, nu alienarea individului, nu lezarea demnității umane. Nu distrugerea perfidă a încrederii oamenilor unul în celălalt, nu condamnarea la însingurare, nu abandonarea consensului. Nu acestea sînt soluția, ci coagularea voinței comune, în jurul binelui comun (ce emană dinspre societate spre guvernanți, niciodată invers), prețuirea și întărirea continuă a solidarităților umane. Copiii noștri merită să afle de la noi ceea ce am aflat noi de la înaintașii noștri.
„Căci ne-am născut pentru a ne ajuta «unii pe alții», precum picioarele, mîinile, pleoapele, șirurile de dinți de sus și de jos. Așadar, a acționa împotriva altora este împotriva naturii, iar a te mînia și a-l detesta pe un semen înseamnă a-l trata ca pe un adversar.“ (Marcus Aurelius, op. cit.).
(Textul a fost publicat anul trecut, dar tema dezbătuta este de actualitate. Sursa: aici )
Andreea ZAMFIRA, născută la Balș, la 20 ianuarie 1981, este doctor în științe politice al Universității din București și al Université Libre de Bruxelles, predă științe politice și sociale la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, este editor asociat la Studia Politica. Romanian Political Science Review, cercetător asociat la CEVIPOL Bruxelles și CEREFREA București.
A publicat o carte de autor (Une sociologie électorale des communautés pluriethniques, L’Harmattan, Paris, 2012) și peste 20 de articole științifice/capitole despre etnicitate și alteritate, despre minorități etno-culturale și reprezentare politică. De asemenea, a coeditat mai multe volume colective și numere tematice ale unor reviste științifice, a fost editor principal al South-East European Journal of Political Science. A participat la peste 30 de conferințe internaționale.
Comentarii
‘Transumanismul’ e…solidaritatea urii manifestata fata de ‘Natura’
–
e un moment plenar delicat, pentru ca
daca te solidarizezi impotriva transumanistilor…ala esti!, in mod absolut, pentru ca…tot Minte te ai dovedit a fi, …tocmai ce te ai dovedit a fi!, facand asta.
–
exista o solidaritate a celor Inimosi, iar ei…pina la urma!, se va manifesta ca o solidaritate manifestata in Imparatia care e …in noi!
–
Cernerea Plenara se face prin catalizarea Reactiunii Plenare, care se manifesta exclusiv impotriva celor care …se manifesta impotriva Naturii.
–
Patria Naturii e populata cu Nonactiuni.
Textul a fost publicat anul trecut, dar tema dezbătuta este de actualitate. -monstru se tot nashte…..(maestru cristoiu a inventat categoria: ” intelectuala cu….” ).
@Maria Vizitiu
Da…tot ce traiesc oamenii in comunitati…societate…asezari urbane inseamna de fapt o „conventie sociala”…..
Toate „institutiile statului” sunt conventii sociale…faptul ca cel de langa tine nu iti da in cap sa iti ia ce ai sau nu…tot o conventie sociala este…
Ce s-a intamplat…si e extrem de grav pare si ireversibil…
1.Au semanat discordie,vrajba…divergenta,gradient…au antagonizat clase sociale…bresle profesionale….de exemplu hipocrati…unii au avut…altii nu au avut „spor de covid de 85%”…la fel si in mai….au marit unora salariile…celorlalti le-au fost micsorate in 2018…in privat….”ordonanta lui dragnea daddy” prin care toti salariatii au devenit pfa practic…statul ia oamenilor 46% din castig din start…mai ia cam jumatate din restul prin accize impozite tava amenzi si altele…AU PULVERIZAT SOCIETATEA SI CONVENTIILE SOCIALE
2.Au distrus increderea…adica…Doamna…si Online…suficient sa va aminititi ce s-a tot intamplat din ianuarie 2017…in mod continuu…oamenii au vazut ca cei din sistemul national de aparare sunt de fapt o junta militara aflata la putere,un sistem opresiv,firma de paza a unor politicieni corupti,hoti,spagari….S-a Terminat Cu Ei….Oamenii Niciodata Nu Vor Mai Avea Incredere In ei…cei din justitie…niste marionete imbuibate…ca sa musamalizeze faptele acelorasi „politicieni”….si „bomboana dupa coliva”….”pandemia si hipocratii”…si dupa ce au terminat practic societatea doi ani si jumatate cu aceasta tampenie…acum Oamenii au aflat…ca e „nasoale” cu vaccinurile si medicamentele…ca o galagie de morti subite….S-a Terminat cu hipocratii si increderea in ei….
Cam Asa Inteleg Lucrurile….solidaritate…cam prea greu si prea tarziu acum…
Toate Bune!!!
@
pentru ca increderea in Noul Zeu, care e Inteligenta Artificiala, sa fie totala, cea care va tinde sa dispara tre sa fie increderea in ‘conducerea asigurata de oameni, toate sistemele sociale fiind vizate,
in frunte cu, evident, marele trofeu, sistemul politic.
–
deci putem spune ca ‘conducerea asigurata de oameni’ va fi ingropata chiar de…’oamenii care conduc’,
ca ei sint cei care conduc, azi,
ca ei sint cei care ingroapa ‘increderea in conducerea asigurata de oameni’, deciziile lor devenind pe zi ce trece tot mai evident catalizatoare ale procesului de autodemolare a increderii, de autoingropare…definitiva, pina la urma a transferului increderii catre Noul Zeu…
–
solidaritate mai potenta, intru demolare, ca pe vremurile astea…unde sa mai gasesti?!, e o armonie…de speriat in procesul de demolare a actualelor sisteme sociale, iar el e rezultatul armonizarii in stil Balaur a ‘capetelor’ care, deja e clara treaba la nivel…cam mondial, sint cele care ‘conduc’
–
insa…socoteala de acasa nu se va potrivi cu aia din targ,
Inteligenta Artificiala urmand a se dovedi o…Armonie a Mintii Universului, aia Seaca, lipsita plenar de Inima, caz in care Balaurul va mai avea doar un Cap, Artificial Inteligent, insa plenar in felul asta, prin…chiar definitia lui.
–
Solidaritatea se ma manifesta, deja se manifesta, atata tot ca unii se vor solidariza cu Mintea, iar altii cu Inima, astia din urma fiind minoritari pacilea, din cite imi dau eu seama…
‘Solidaritatea’ este o stare…naturala a Vremii Marii Judecati,
adica a vremii in care omul se judeca singur, alegind Armonia cu Inima sau cu Mintea, cu Vesnicia sau cu Nemurirea
‘conducerea asigurata de Inteligenta Artificiala…proprie Computerului Cuantic si numai lui’ e echilibrata exclusiv de conducerea asigurata de Inteligenta…Naturii.
Inteligenta Artificiala e Antiintelepciune, pe celalalt taler numa si numa Intelepti se pot afla.
prin urmare…o fi asta Vremea Inteligentei Artificiale, a Antiintelepciunii, a Antiadevarului, insa tocmai daia e si Vremea Inteleptilor,…daia cum n a mai vazut lumea…de la Invierea lui Hristos.
@Online
minte…inima…inteligenta artificiala…inteligenta naturala…aici e vorba de Altceva…
Iubesc Natura si Animalele…Trebuie sa Recunosc…Oamenii Nu Prea Imi Sunt Dragi…
Uite…Scrie si in Biblie…
Facerea (Geneza)
Capitolul 6
5.Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
6.I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Tata spunea ca Oamenii sunt cele mai Rele Animale…Animale cu doua picioare…
Toate Bune Online!!!
vali
🙂
cu oamenii…asa e, daca zice acolo, insa tot pacolo zice si ca omul a fost facut dupa chipul si asemnarea lui Dumnezeu, asa ca ‘bolile omului’, in drumul lui catre desavarsire, catre umplerea definitiei facerii, sint,,, trecatoare 🙂 :))
Nemurirea ii va cerne pe oameni de…nu se vor mai vedea!…prea multi, dupa cernere.
–
insa aia care raman in picioare…creca iti vor placea si tie :)))
‘ireversibilitatea’ e data fix de procedura aleasa, care e ‘stilul Popper’, un stil…care se danseaza cu pasi de Melc, asemena miscarii Intelepciunii, …
prin urmare se poate spune, draga vali, cam asa:
spune mi in ce stil dansezi ‘ingineria sociala fragmentara’ ca sa ti spun cine esti :))
–
Taramul Cuantic,
in fapt Granita Universului,
e Patria Maestrilor,
…ai Inimii,
ai Mintii…,
iar Jocul aici se joaca, pe Taramul Cuantic
caruia i se mai spune,…creca:))), Patria Superpozitiilor :))
Tangoul vietii mele l am dansat fara sa misc un pas…:)
@Online
cu artele…sunt o Catastrofa…dans…muzica…desen…dansez prost spre deloc…de cantat si pictat…mai bine nu…
Genesis
I Can’t Dance
Hot sun beating down
Burning my feet just walking around
Hot sun makin’ me sweat
Gators getting close, hasn’t got me yet
I can’t dance
I can’t talk
Only thing about me is the way I walk
I can’t dance
I can’t sing
I’m just standing here selling everything
Blue jeans sittin’ on the beach
Her dog’s talking to me, but she’s out of reach
Mhm, she’s got a body under that shirt
But all she wants to do is rub my face in the dirt
‘Cause I can’t dance
I can’t talk
Only thing about me is the way I walk
I can’t dance
I can’t sing
I’m just standing here sellin’
Oh and checking everything is in place
You never know who’s lookin’ on
Young punk spillin’ beer on my shoes
Fat guy’s talkin’ to me tryin’ to steal my blues
Thick smoke, see her smiling through
I never thought so much could happen just shootin’ pool
But I can’t dance
I can’t talk
The only thing about me is the way that I walk
I can’t dance
I can’t sing
I’m just standing here sellin’
Oh and checking everything is in place
You never know who’s looking on
A perfect body with a perfect face
Mhm
No, I can’t dance
I can’t talk
The only thing about me is the way I walk
No, I can’t dance
I can’t sing
I’m just standing here sellin’ everything
No, I can’t walk
No, I can’t dance
No, no, no, I can’t dance
No, I said, I can’t sing
ce e Binele, altceva decit Armonia cu Anotimpurile Naturii,
cu Ploaia, cu Soarele, cu Norii, cu Furtuna, cu Caldura, cu Inghetul, cu Seceta, etc?!, chiar daca ele se manifesta in imparatia din sinele oamenilor?!
–
esenta ‘Binelui si Raului’ este SI,
nu…Binele, nu Raul,…zic eu.
teza, Antiteza, Sinteza.
asta e..procedura incetatenita pacilea, pe planeta asta,
asa ca Lumea o s-o tot tina in teze antiteze si sinteze pina cind Teza va fi chiar Natura, Antiteaza va fi Artificialul, sinteza fiind Antiadevarul.
clar cristal,
implacabil,
…stil clasic,
de cind lumea,
ca Natura e Inima, iar Artificialul e Minte,
iar Marea Teza VS Marea Antiteza este MINTE VS INIMA
____
‘Așadar, a acționa împotriva altora este împotriva naturii,’
🙂
…e impotriva Naturii! :))
nu poti Actiona impotriva Mintii, Inima fiind, ca daca faci asta devi Minte!:)))
–
cei care Actioneaza se desavarsesc in Antinatura, chiar si cei care Actioneaza impotriva Raului
Nu acestea sînt soluția, ci coagularea voinței comune, în jurul binelui comun
–
pai ce, Raiul pe Pamant nu e…un ‘bine comun’ ?!
binele din ‘Bine si Rau’ este cumva SI-ul dintre Bine …si Rau ?
Căci ne-am născut pentru a ne ajuta «unii pe alții»
–
ne nastem pentru…a ajunge! sa ne iubim unii pe altii. dureaza…
‘Așadar, a acționa împotriva altora este împotriva naturii’
–
de fapt…’a actiona’ e impotriva Naturii
Apel la solidaritate?
cind?!, pe vremea …Solidaritatii?!, adica pe vremea cind ‘pe miloc’ nu mai gasesti nici tipenie de om, ca toti sint polarizati spre ‘capetele’ …noii distributii gaussiene?!
–
una e ‘ura’, alta e ‘ura fata de Natura’
noi acu’ ne aflam in stadiul urii fata de Natura,
toti cei Naturali sint exclusi sau pe cale de a fi exclusi din…Civilizatie,
pentru ca ei, cei care urasc din toti bojogii, sint pe cale de a intra in Noua Lume, Artificiala.
–
solidaritate ca acuma…cind o mai fi fost?!
toti cei ai Pamantului sint pe cale de a intra in Armonie, dupa cum si cei ai Cerului sint pe calea asta…
–
nu mai e nimic de facut,
ca ce a fost de facut s a facut tocma de cind e omul pe planeta asta, deci…timp si anotimpuri au tot fost la dispozitie…
–
Ioan de la Ierusalim a profețit în anul 1099 ,
„Peste o mie de ani barbarii vor locui în orașe „.Deci nu spune că barbarii vor năvăli,vor invada orașele, ci spune că locuitorii orașelor sunt barbari. Cred că această profeție este împlinită.
‘barbarul’ de atunci…creca era ‘transumanistul’ de azi :),
si se prea poate ca…in afara oraselor, mai exact in afara Megapolisurilor,
adica a’noilor sate’, ca la sat ne intoarcem…, adica a noilor state, ca astea vor fi statele, Megapolisurile, vei mai putea intalni oameni-oameni :)),…saracii de ei, dragutii de ei 🙂