Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

De ce a mers Zoe Dumitrescu Bușulenga la mînăstire?

Slăbiciune. Mare admirator al lui Take Ionescu – poate și pentru că acesta i-a dat o mînă de ajutor ca să cumpere Universul – Stelian Popescu descrie în Amintiri dezamăgirile produse de Nicolae Titulescu celui care conducea Partidul Democrat Conservator. Prilej pentru ziarist de a-i face fostului ministru de Externe un portret nu tocmai amabil:

 „Cu tot talentul lui mare şi genialitatea unora din actele sale, Titulescu era de o susceptibilitate mai mult decît copilărească, aş putea zice bolnăvicioasă. El nu pricepea să fie criticat de cineva şi de aceea era în stare chiar de acte care îl micşorau, numai să înlăture critica faptelor lui.
Din această cauză, o seamă de lichele şi de escroci trăiau pe lîngă el din aceea ce le da el, cu largheţea lui de om risipitor şi necunoscător al valorii banului.”

Stelian Popescu e prea amabil. În realitate, Titulescu era necunoscător al valorii banului dat de stat, în nici un caz al valorii banului propriu.

*

Teama de a nu rămîne cu tine însuți. Aflat la Putna, mi se spune că Zoe Dumitrescu Bușulenga, ajunsă maica Benedictina la Văratic, a fost înmormîntată aici. Încerc să deslușesc temeiurile sufletești care au făcut ca ditamai profesorul universitar, autor de cărți răsunătoare, să se îngroape într-o mînăstire. E mai mult decît semnificativă convingerea, prezentă în toate discuțiile cu monahii și monahiile, că au venit la mea, mînăstire numai și numai din motive practice. N-au avut unde să se ducă, au fost săraci etc. Din cînd în cînd cîte o călugăriță caută să mă încredințeze că temeiul închiderii sale în mînăstire e iluminarea, revelația. La Rîșca, ghidul sau mai bine zis călugărul sub ascultare de ghid, trecut de 80 de ani (ne mustră din scurt pe cei care ținem mîinile în buzunar, deși sîntem în sfînt lăcaș), ne povestește, provocat de mine, desigur, cum se ținea el de femei cînd era în Lume (așa zic, frumos, călugării despre timpul cînd erau civili!) și cum la un moment dat s-a trezit la credință. Așa să fie? De ce nu? Istoria, chiar și cea a clipei pe care o trăim, ne oferă multe cazuri de credință în ceva, credință, idee, ideal, atît de tare încît autorul murea pe rugul devotamentului său față de o idee. De ce n-ar fi vorba de un astfel de temei în cazul lui Zoe Dumitrescu Bușulenga? Eu nu mă pot imagina într-o astfel de transformare, pentru că sînt un om veșnic ocupat, rătăcit zilnic printre o mie și una de preocupări inutile. Analizîndu-mă, am conștientizat că mi-e teamă să rămîn singur cu mine însumi, că trudesc de dimineață pînă seara, deoarece nu știu să petrec răgazuri sufletești. Zoe Dumitrescu Bușulenga, dar și mulți alți civili care s-au călugărit, au avut și motive sufletești s-o facă. Din cîte-mi dau seama mînăstirea e un spațiu al liniștii sufletești, al rămînerii cu tine însuți și nu în ultimul rînd al lipsirii de blestematul arbitru al individualității. De la Putna am cumpărat două cărți depre Maica Benedictina. Abia aștept să le citesc!

*

Fantasy românesc. Citesc sau mai degrabă recitesc volumul Monumente medievale din Bucovina, cumpărată, cred, de la librăria Mînăstirii Putna. Am citit-o pe traseul călătoriei în Moldova de Sus. Acum, cînd am dat gata toate broșurile, relectura cărții îmi semnalează amănunte care mi-au scăpat la vremea respectivă. Aflu, de exemplu, că Arborele lui Iesei de pe pereții mînăstirilor bucovinene descrie Genealogia lui Iisus. La fel îmi dau seama că tabloul Căderea Constantinopolului se întîlnește în multe fresce:

E vorba de un moment tragic, zguduitor pentru creștinătate. Am scris că istoria Moldovei, dar și a Țării Românești ar fi materie de excepție pentru un serial fantacy în genul Game of Thrones. Lesne de imaginat ce s-ar putea face din decapitarea lui Brîncoveanu, din așteptarea firmanului de la Înalta Poartă. Recitind cartea despre Monumentele bucovinene îmi dau seama ce fantacy stă în pictarea Mîntuitorului de către oamenii din vremea lui Ștefan Cel Mare, atît de credincioși.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „De ce a mers Zoe Dumitrescu Bușulenga la mînăstire?”

  • Dumneavoastră aveți o personalitate incompatibilă cu recluziunea monahală. Ca om aflat veșnic în priză, sunteți (într-un fel) captiv al „clipei” politice. Vă refuzați răgazurile sufletești lucrând fără pauză. Dar asta nu e oare tot o formă de ascetism?! (Una atipică.)

  • Pe masura inaintarii in varsta , ne intoarcem privirea dinspre afara , spre inauntru .
    În bolta înstelată-mi scald privirea
    Şi ştiu că şi eu port în suflet
    Stele multe, multe,
    Şi căi lactee,
    Minunile întunericului,
    Dar nu le văd,
    Am prea mult soare-n mine
    De aceea nu le văd.
    Aştept să îmi apună ziua
    Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
    Mi-aştept amurgul, noaptea şi durerea
    Şi să răsară-n mine stelele,
    Stelele mele
    Pe care încă niciodată
    Nu le-am văzut…

  • Să fie o coincidență că Zoe Dumitrescu Bușulenga a ales tocmai Văratec, unde e inmormântată Veronica? Cred ca nu. Am fost și eu acolo astă toamnă, în vizitã in Romania. După experiența întotdeauna neplacută a aroportului din Philadelphia cu fauna lui îngrozitoare, zilele petrecute vizitánd mánăstirile Moldovei au fost o binecuvántare. Parcă venisem din iad, de la oribila civilizație modernă occidentală, cu gloata îmbrăcată urât, llobsedată de telefoanele mobile, la o gură de rai.Căsuțele călugărițelor la Văratec! Florile! Chiar și cu toți turiștii din jur, si ei cu telefoane, minunata pace sufleteasca simțitã acolo! O înțeleg pe Zoe Dumitrescu Busulenga.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *